1,192 matches
-
etică per la formulazione di una filosofia politică attiva, di princìpi costituzionali e di specifiche strategie di sviluppo. La Nussbaum contesta dunque a Sen di non essere riuscito a superare, o comunque a tradurre în un ottica maggiormente costruttiva, îl relativismo (soggettivo e culturale) che fondamentalmente pervade la sua teoria. Per la filosofa infatti, Sen, volendo affermare îl valore dell'individuo e delle sue specificità, di fatto, si è limitato ad affermare che nel valutare (normativamente) la qualità della vită di
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
politică aceasta se numește falimentul teoriei (...) și primatul omului; în școală se numește "respectarea elevului"; în cunoaștere se numește "subiectivism"; în morală, "personalism"; chiar în teologie există o tendință de antropologism (...); iar știința însăși nu mergea și ea către un relativism, în sensul unei introduceri a factorului subiect în cunoașterea științifică?"79. Însă forma aceasta, deloc singulară, de (re)întoarcere la sine purta un singur nume și se putea face în mai multe feluri: era filosofia, chiar dacă Noica sugera, în cele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
126 h) "Unitățile" filozofiei și unitatea ei / 127 i) Progresul într-un cadru paradigmatic / 129 j) Concluzii despre continuitate și discontinuitate în filozofie / 132 ) Problema valabilității sistemelor / 133 ) Supraistorismul ca istorism / 135 ) Holismul teoriei sistemelor / 136 ) Creativitatea o alternativă la relativism / 137 ) Problema discontinuității / 139 Note și comentarii / 143 III. Două articulații majore ale filozofiei lui Dilthey: Zusammenhang și pars pro toto / 157 1. Precizări metodologice / 158 A) Sensurile termenului de Zusammenhang / 159 B) Un concept-pereche: pars pro toto / C) Funcția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doctrină" (s.n.)26. Noi credem că, dincolo de inerentele diferențe și adaptări determinate de un Zeitgeist, doctrina rămâne în esență totuși aceeași; deși "modernizate", coordonatele ei la nivel paradigmatic nu se schimbă. Acum ne vom opri cu precădere asupra corespondențelor dintre relativismul istorist și romantism, pe de o parte, și pozitivism și realism, pe de altă parte, deoarece Dilthey se află tocmai la intersecția lor, căutând să reconcilieze scepticismul generat de prima dintre perechile de tendințe amintite cu scientismul celei de-a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subcapitolele următoare vom analiza pe larg relația filozofului german cu fiecare dintre aceste coordonate. Pentru început însă, nu numai fiindcă așa ne-o impune cronologia faptelor, ci și fiindcă vrem să accentuăm printr-un termen de contrast cui dau replica relativismul filozofic și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
orice filozofie în raport cu timpul său"36, putem spune că el creează premisele unui istorism relativist, fără a păși însă hotărît pe calea acestuia. Ca atare, Hegel rămâne în afara istorismului propriu-zis, pentru că la el se pierde tocmai aspectul esențial al istorismului: relativismul. Dacă ar fi urmat calea amintită, Hegel și-ar fi abandonat credința în continuitate, întrucât istorismul atenuează substanțial ideea progresului și aduce în prim-plan discontinuitatea.37 O asemenea deschidere spre istorism este favorizată, în mod evident, de spiritul romantic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
serie de precizări legate de aceste aspecte. Subliniem încă de acum că prin evoluție nu înțelegem altceva decât o neutră succesiune de stări și de schimbări, identificabilă cu istoria însăși, fără conotații axiologice. S-a spus că Dilthey sesizează criza relativismului istoric și a psihologismului emoțional 86 și caută s-o depășească în sensul unei obiectivării, ajungând astfel de la descriptiv la prescriptiv. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei pozitiviste, cât mai ales a spiritului științific, a scientismului din epocă o preia aproape textual de la Comte și de la Mill, ceea ce-l determină pe filozoful german ca, în raport cu ultimele taine, să adopte o atitudine care îmbină agnosticismul pozitivist cu relativismul istorist; în fine, am mai observat că predilecția pentru tipologii, manifestată programatic de către pozitiviști, și-a găsit expresia în tipurile de Weltanschauungen stabilite de Dilthey. După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G. Lehmann îl enumără
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Comte. 14 Într-o anumită măsură am putea vorbi aici despre o "prioritate a paradigmelor" în sensul acreditat de Th. S. Kuhn, care are și el în vedere mai multe accepțiuni ale termenului de "paradigmă" (Vasile Tonoiu, Dialectică și relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, pp. 157-159). 15 Termenul îi aparține lui Kuhn (cf. V. Tonoiu, op. cit., p. 158). 16 Într-un comentariu referitor la concepția lui Kuhn, V. Tonoiu arată că "o paradigmă poate ghida
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Wellek sunt prea apăsate: "Dilthey a făcut o încercare grandioasă de a reconcilia o poetică pur psihologică, silită să apeleze la natura umană universală, și o teorie a interpretării obligată să plece de la ideea unei identități între oameni, cu relativismul istoric, cu o teorie a tipurilor și a concepțiilor despre lume care duce la concluzii sceptice, anarhice și iraționaliste" (s.n. ibid.). Astfel de accente extreme nu apar totuși la Dilthey. Ele sunt proprii mai degrabă "relativizării radicale a semnificației construcțiilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să le înlocuiască pe cele clasice și clasicizante, mult prea statice și imuabile. Dar mai presus de toate, așa devine posibilă apariția conștiinței istorice factorul determinant în uriașa răsturnare de idei care avea să conducă la hegelianism și apoi la relativism în filozofie, la romantism și mai târziu la realism în arte. Credem că dacă astăzi putem vorbi despre istorism și despre rolul lui major în configurația spirituală a ultimelor două secole, acest lucru se datorează în primul rând redeșteptării conștiinței
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Referindu-se la ele, Schnädelbach vorbește despre două "forme degenerate", care au emanat din istorism "cu o consecvență specifică", făcând până la urmă din acesta "un cuvânt de ocară"9: pozitivismul din științele spiritului (care adună material istoric nediferențiat valoric) și relativismul istoric, care fiind lipsit de o "orientare normativă", se constituie totuși într-o "justificare teoretică" a pozitivismului abia amintit prin aceea că "respinge pretențiile de valabilitate absolută, trimițând la condiționarea istorică și la variabilitatea tuturor fenomenelor culturale"10. În privința filiației
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorism a "pozitivismului din științele spiritului", ci mai degrabă a pozitivității. În al treilea rând, suntem de părere că acest spirit pozitiv se află într-un raport de intercondiționare cu istorismul, nu de descendență. În acest sens socotim că ascensiunea relativismului istorist a fost favorizată nu doar descoperirea conștiinței istorice, ci și de uriașele progrese științifice înregistrate în ultimul veac și jumătate. Ritmul accelerat de dezvoltare a științelor a pus în lumină o instabilitate a rezultatelor, mereu depășite de roadele unor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a acestora în privința conținuturilor lor comune fiindcă o asemenea perspectivă rămâne străină istorismului -, ci numai faptul că progresele amintite îi oferă acestuia din urmă, așa cum am arătat, un suport material, datele necesare pentru susținerea istoricizării și, implicit, a relativizării cunoașterii. Relativismul ne ajută și în altă privință: el ne face să depășim orgoliile unor sisteme considerate infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist, fără a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al continuității formelor. Această idee, pe care o vom întîlni bine reprezentată la Dilthey, vizează în mod evident o astfel de continuitate paradigmatică doar în Geisteswissenschaften, pentru că, altminteri, continuitatea din Naturwissenschaften trimite la universalism.) Așa cum vom arăta (vezi II, 2Ba), relativismul poate fi înțeles în sensul acelei "limitații ce nu limitează" despre care vorbea Noica și care ne îndeamnă până la urmă să fim creativi. c) Meritele și implicațiile istorismului După opinia lui Schnädelbach, istorismul (Historismus) are două realizări majore: "istoricizarea istoriei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Stadiile istorismului Pe temeiul acestei analize, Schnädelbach este de părere că se poate vorbi despre două stadii ale istorismului. Primul consideră istoria (Geschichte) "un fundament normativ al gândirii și acțiunii noastre". Fiindcă al doilea stadiu este reprezentat de un accentuat "relativism istoric"23 cu care Dilthey, în relativismul său moderat, are prea puțin de-a face, vom insista în continuare asupra primului stadiu. Avem un motiv în plus să procedăm astfel și în faptul că dimensiunea etică a istoriei ca Geschichte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este de părere că se poate vorbi despre două stadii ale istorismului. Primul consideră istoria (Geschichte) "un fundament normativ al gândirii și acțiunii noastre". Fiindcă al doilea stadiu este reprezentat de un accentuat "relativism istoric"23 cu care Dilthey, în relativismul său moderat, are prea puțin de-a face, vom insista în continuare asupra primului stadiu. Avem un motiv în plus să procedăm astfel și în faptul că dimensiunea etică a istoriei ca Geschichte este ilustrată în principal de Droysen, ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noastre anterioare: la Droysen istoria (Geschichte) capătă "un dublu sens", fiind deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen credem că ea apare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
etică, amintită și de noi anterior, a demersului întreprins de către Droysen.) La Dilthey, "stavila" o reprezintă după cum vom arăta către sfârșitul capitolului de față cadrul paradigmatic în limitele căruia se desfășoară "sistemele culturii" și în funcție de care se sistematizează "științele spiritului". Relativismul istoric constată că exigențele normative sunt în cazul istoriei o simplă iluzie. Cine mai crede în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altul și-l antrenează într-o devenire care-i condiționează, la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care acuză precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precaritatea unor valorizări subiective. Nu-i însă mai puțin adevărat că tot conștiința istorică este cea care a stimulat creativitatea, întreținând avântul cercetării prin formele ei "deschise", necontenit perfectibile, care nu mai trezeau vechile inhibiții provocate de formele clasice, "închise". Relativismul și mai ales nihilismul vor nega valabilitatea unor valorizări, a unor norme și imperative cu semnificație universală, pe când creativitatea se va afirma ca expresie a unei forme de viață și a unui ideal particular. Blaga condiționează un asemenea ideal de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a unui ideal particular. Blaga condiționează un asemenea ideal de o "matrice stilistică" valabilă în sine, ireductibilă la altă matrice. Varietatea acestor "matrice stilistice" în spațiu și timp determină și explică relativitatea sistemelor filozofice. Se cuvine să subliniem că deși relativismul lui de tip spenglerian are accente mai categorice decât în cazul lui Dilthey Blaga nu este totuși un relativist radical. El acceptă criterii comune de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el ne arată că și străduința noastră, pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "continuitate" și, implicit, de "progres". Pentru a înțelege mai bine atitudinea lui Dilthey față de tema noastră, pornim de la exemplele unor caracterizări pe care el le face în Einleitung... în legătură cu diverși filozofi și diferite filozofii. Bunăoară, Protagoras este "întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii a cunoașterii"92; "metafizica în înțeles
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]