1,252 matches
-
mijloace de educație, informare și petrecere a timpului liber, în relație cu prezentarea și conservarea vieții sălbatice; g) muzeu în aer liber instituție care dispune de un spațiu verde neacoperit, special amenajat, în vederea expunerii și studierii unor obiecte de artă, relicve, documente istorice și științifice și a educării publicului; h) bază sau parc sportiv pentru practicarea sportului de performanță complex format dintr-un cadru vegetal și din zone construite, special amenajate și dotate pentru practicarea diferitelor sporturi (complex de instalații sportive
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
a răului / 60 7. "Privatizarea puterii" / 62 III. Delocalizarea puterii americane / 71 1. Bogăția ghidată de câștig vs. sărăcia ghidată de viziune / 71 2. O inovație cu efecte de bumerang... / 73 3. Fetișizarea câștigului / 75 4. Producția nu este o relicvă, ci sursa bogăției și axul modernizării / 79 5. De la Silicon Valley la Energy Valley / 82 IV. Dominația tehnologică: citadela superputerii americane / 85 1. Rădăcina puterii economice și militare / 85 2. Norii care se adună deasupra liderului tehnologic al lumii / 88
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
pus în legătură exclusiv cu outsourcing-ul, dar un proces de o asemenea amploare nici nu poate fi eliminat din ecuația explicativă mai largă a tendinței înregistrate de inovația americană într-un domeniu așa de important. 4. Producția nu este o relicvă, ci sursa bogăției și axul modernizării Centrul de greutate al întregii dezbateri este legat de rolul producției într-o societate modernă. Ceea ce surprinde în desfășurarea de până acum a outsourcing-ului este viziunea săracă, sociologic săracă, despre producție, considerată o activitate
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
producției, a acestei activități fundamentale pentru orice tip de societate. Dintr-o asemenea perspectivă, John Rose, CEO la Rolls-Royce, avea întru totul dreptate să sublinieze că "... cea dintâi prioritate este să nu se mai trateze producția ca un soi de relicvă a Revoluției Industriale. Producția cu valoare adaugată înaltă aduce beneficii uriașe. Ea cuprinde economia întregii țări, nu doar Londra și partea de sud-est; este profitabilă, dar evită deformările năucitoare ale veniturilor; canalizează și înlesnește o mare varietate de abilități; cere
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
moaște ale arhidiaconului Ștefan, care au fost răspândite până la Constantinopol, și În Africa la Hippona, unde a slujit Fericitul Augustin. Prețuirea arătată sfintelor moaște de către Biserică demon‑ strează atenția cu care ele au fost cinstite. Mai ales după Încetarea persecuțiilor, relicvele sfinților au fost căutate, dezgropate, duse cu venerație, mai cu seamă În metropole bisericești și reședințe episcopale. Tot În această vreme, Întrucât de timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mor‑ mintele martirilor, se Împărțeau moaște la toate bisericile spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
au Împărtășit de slava și puterea dumnezeiască. Proslăvind sfintele moaște pentru puterea minunată ce le‑a fost dată de Dumnezeu, creștinul ortodox cinstește Însăși puterea dumnezeiască din ele. 286 Suferința și creșterea spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de pe plaiurile Ardealului. Dar care-i tîrgul? Negustorul îl știm, e producătorul de lame, spray-uri și smacuri de dat pe față după bărbierit. Însă el cîștigă bani în mod arheologic, storcînd 50 de milioane de dolari din chelia unei relicve. Fotbalistul Beckham, acela care se presupune că s-ar ascunde în spatele megastarului chilug de acum, a încetat demult să existe. A fost odată ca niciodată un mijlocaș dreapta blond care centra încîntător și dădea goluri din lovituri libere. Tipul trăia
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
catacombele au și ele funcții simbolice bine definite. Plafonul reprezintă în general cerul și raiul, de aceea e presărat cu stele. Un accent deosebit se acordă portalurilor și a căilor de acces spre mesele de ofrandă, altare, picturi sacre sau relicve. Clopotnița caracteristică bisericii creștine este popular văzută ca un deget al demiurgului. Amploarea vechilor catedrale imagina Ierusalimul ceresc. Scene mitologice, figuri și basoreliefuri utilizate pe terasele de acces în templele antichității sau cele hinduse reprezintă atmosfera de pătrundere în lumea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în societățile secrete decât în cadrul religiilor de masă. Prezența unui craniu pe o statuie antropomorfică întâlnită în societățile preistorice denotă sacralizarea, divinizarea și caracterul său magic. De aici prezența craniului, oaselor umane, corpului mumificat sau scheletului care apar și ca relicve în biserica creștină și masoneria modernă. Venerarea relicvelor sfinților, fondatorilor de religii, a personajelor apreciate de societățile omenirii este universală și poate să fie realizată în procesiuni sau pelerinaje. Ele sunt adeseori ornate cu pietre prețioase, email, bronz, cupru, aur
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Prezența unui craniu pe o statuie antropomorfică întâlnită în societățile preistorice denotă sacralizarea, divinizarea și caracterul său magic. De aici prezența craniului, oaselor umane, corpului mumificat sau scheletului care apar și ca relicve în biserica creștină și masoneria modernă. Venerarea relicvelor sfinților, fondatorilor de religii, a personajelor apreciate de societățile omenirii este universală și poate să fie realizată în procesiuni sau pelerinaje. Ele sunt adeseori ornate cu pietre prețioase, email, bronz, cupru, aur, argint, piatră, sticlă, cuarț, fildeș, os sau lemn
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la scară redusă sau statui (busturi, picioare, mâini). Ocazional din oasele sfinte se confecționează instrumente muzicale (flaut, corn, tobă) sau cupe din craniu cu mâner din argint în lamaismul tibetan 90 sau francmasonerie. În Tibet, China sau Afganistan copii ale relicvelor însoțite de texte sacre sunt așezate în interiorul unor statui de bronz. Rămășițele marelui inițiat Gheorghe Asaki sunt în soclul statuii ce-l reprezintă la Iași. În politeism cea mai frecventă modalitate de reprezentare este cea zoomorfică, la fel ca în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
silaba sanscrită Ohm, ea înseși reprezentând o lume transcendentă cu înțeles cosmologic 104, simbolismul accede la reprezentările pictate în temple, sanctuare, capele sau altare individuale. Ele conțin statui sau icoane ale divinităților prosperității și fertilității, zeiței mamă, zeului casei, sfinților, relicve, liste ale strămoșilor și alte obiecte de cult. În China multe erau confecționate din teracotă multicoloră. Lemnul folosit în alte părți putea fi acacia, santalul sau al altor esențe de bun augur pentru posesor. Nici piatra (granit, marmură, jad) sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
traducă. Practic era necunoscută în măreția ei majorității oamenilor. Practicile și ritualurile clerului erau pe primul plan. Astfel credincioșii veneau în contact cu liturghia, confesionalul, imnurile, ceremoniile, procesiunile și grija față de proprietățile bisericii. Venerarea sfinților, devoțiunile la altarul local, adorarea relicvelor și hagiologia au constituit sinteza de povestiri despre sfinți și miracolele lor, singurele forme de credință alături de caracterul sacerdotal amintit. Abia în ultimul rând credincioșii apelau la Biblie, mai ales la capitolele ce descriu miracole, făcându-se greu o diferențiere
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
morții în memoria căruia s-au ridicat două mari temple, la Abydos unde se pare că era venerat și în perioada predinastică și altul la Busaris. A fost atât de adulat încât trupul său a fost împărțit în bucăți de relicve sfinte. Mormântul său există la Abydos. I s-a adăugat Isis și Harpocrates în locul triadei Amon. Mut și Khonsu întâlnită în Teba. Rege al zeilor, Amon și-a înfrânt dușmanii chiar când și Aton a încercat să preia sarcina zeului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
altar, preamărirea divină și libertatea de a practica religia individuală. Din momentul în care Biblia nu a mai fost monopolul clerului, din acel moment practicile preoției, slujbele, imnurile, celebrarea ceremoniilor, procesiunile, grija de proprietățile bisericii, venerarea sfinților, devoțiunea și adorarea relicvelor, paginile despre sfinți și miracolele lor, multe acumulate în anii de întuneric ai istoriei creștine s-au separat de vechile învățături pe care marii profeți și Isus Cristos le-au considerat adevăr și lumină sfântă. De aceea catedralele sunt considerate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o dovadă a intimității cu opera scriitorului. O calitate greu de cântărit continuă să fie prezentă. Într-un procedeu intertextual optzecist în care regăsim ceva "eminescian" pipăim încă trupul autorului, ca o relicvă care a fost conservată cu grijă în racla ei de cristal. Or, evident, Cărtăreștii ne comunică altceva. Pe lângă torturarea onomasticii, sintagma implică supoziția unei multiplicări a individului creator, vorbește despre posibilitatea mai multor scriitori care reproduc aceeași singularitate. Adică despre
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să îmbune, să convingă și să se unească cu personificările spiritelor - cu morții, cu zeii. La rându-i, magia, precursoare a științei, cercetează legile puterii emanate de cuvintele sacre, de amulete, de vergele și de baghete, de imagini și de relicve. Există, pe de o parte, magia albă - a cabaliștilor creștini cum sânt Cornelius Agrippa și Paracelsus ; si, pe de altă parte, magia neagră, cea a oamenilor malefici. Dar la baza amândurora stă credința în puterea lucrurilor. Magia se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în Songs and Sonnets (Cântece și sonete), unde sânt reunite poemele de iubire profană ale lui Donne, limbajul metaforic este luat în permanență din lumea catolică a iubirii sacre ; iubirii trupești el îi aplică noțiunile catolice de extaz, canonizare, martiriu, relicvă, în timp ce în unele dintre ale sale Holy Sonnets (Sonete sacre) el i se adresează lui Dumnezeu în imagini erotice violente: Yet dearly I love you, and would be loved fain But am betrothed unto your enemy. Divorce me, untie, or
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
oarecum de violența frământărilor popoarelor migratoare. Celebrele mănăstiri irlandeze, cele plasate pe continent (Luxeuil, Corbie, Korvey), cele de la Fulda, Saint Gall, Bobbio, Monte Casino, Fleury sur Loire, Cluny, Vivarium și multe altele aveau biblioteci din care au parvenit până astăzi relicve salvate din furtunile vremilor. Un moment de strălucire se va ivi în Apus în vremea lui Carol cel Mare. La Aachen se va desfășura o remarcabilă activitate de copiere într-un scriptoriu rămas celebru și va fi înjghebată o superbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
psalmic - „Invoca me in die tribulationis tuae, et liberabo te et glorificabis me” (traducerea românească din prima jumătate a secolului al XVII-lea sună fermecător: „Chiamă-mă în ziua grijii tale, și te voi izbăvi și mă vei proslăvi”), secvența găsirii relicvelor sacre de către împărăteasa Elena. Face ca exemplaritatea personajului să coboare dintr-un absolut creștin pe pământ și să accepte modulări către împlinirea unor țeluri particulare și naționale. Pilda este sublimată și recapitulată într-un rezumat sugestiv către sfârșit: „Vezi, iubitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
acțiune. Verbul poate fi folosit la participiul trecut care este deja un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este pustiu, vîntul Își face de cap, poarta nu se mai Închide și nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
destinului nostru. Ele sînt fisurile apărute În imaginea care mima realitatea, fisuri care ne permit să scrutăm prin deschiderea lor orizontul simbolic al poemului. De obicei, calul este resimțit ca un animal nărăvaș și nobil. Aici Însă a rămas numai relicva animalului de povară care și-a isprăvit viața de trudă. Din animalul istovit, uscat, piele și os, se odihnește acum la soare numai pielea. E posibil ca, pe o bancă, sprijinită de gardul pe care e Întinsă pielea calului, să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
puțină imaginație și cu un minim efort simbolic, scena surprinsă În poem este una de o imensă tristețe - asistăm la Înmormîntarea unei epoci. Și nu oricum. Căci, iată, fără niciun prohod și fără vreo procesiune, pe o vreme cîinoasă, ultima relicvă, reprezentativă pentru o Îndeletnicire seculară și pentru o țară (fostă) eminamente agrară, plugul, este aruncată peste mormanul de fier vechi și dusă la groapa de gunoi a istoriei (chiar dacă, ecologic și eufemistic, Îi vom zice reciclare). Și totul se petrece
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Continua și Potere Operario 1, pentru că el a ajuns la acel nivel de rea-voință și de vulgaritate care îi permit să primească mesajul extremist (în cazul în care s-ar mai găsi cineva care să-l lanseze). Fascismul este o relicvă demnă de toată mila. Ancheta lui Bocca și Nozza din cotidianul Giorno este o temă școlărească greșită și plictisitoare. Și aceasta deoarece, dintre diversele componente care formează astăzi, în Italia, mozaicul fascist, au sens „numai” cele care sunt manevrate de către
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
față de a doua revoluție industrială și de lupta de clasă ce a urmat (în care se putea insera un preot modern). Acum, probabil, mai există locuri ca Barbiana, dar ele și-au pierdut total sensul și au valoare doar ca relicve. Au fost suficienți doar câțiva ani. Dacă Don Milani n-ar fi murit de una dintre acele morți îngrozitoare pe care le privise mereu cu atâta naturalețe, aproape disprețuitoare, și cu o bucurie evanghelică oarecum excesivă, și-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]