1,034 matches
-
copărtașii la lucru, deci o autoatribuire prinsă (cu sensul cuprinsă) de către cel ce urma să facă lucrarea, loc pe care nimeni altul nu-1 putea prelua sub nici un motiv. Și lucrul acesta era așa de natural și de obișnuit pentru că era reminiscența unor practici multiseculare. Dar prima dovadă a organizării în obște familială ab initio o găsim în denumirea comunității, cu forma de plural în sufixul -ești, Umbrărești, cu fireasca evoluție spre obștea sătească teritorială medievală când, urmare a sporului demografic și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
contribuției fiecărei familii la apărarea și propășirea obștii și în funcție de rolul și importanța social-administrativă și politică, pe care unele familii le dețineau periodic (cum ar fi funcția de vornic, vătăman), diferiți slujitori ai domniei, preotul etc., criterii ce reprezintă vechi reminiscențe din organizarea și administrarea obștilor sătești românești. Situația se constituie într-un argument prin care se demonstrează că devălmășia venea atât de departe în timp, că era atât de înrădăcinată în mintea și obișnuința sătenilor, încât, vrând-nevrând, a trebuit să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la întocmirea lucrării, dar și aici trebuie admis că fiecare strat social din cele trei și-a trimis reprezentanți proprii. Respectiva formă de organizare social-politică și administrativă nu credem că e de sorginte modernă, adică recentă, ci, mai degrabă, o reminiscență a vechii alcătuiri devălmașe, structură ce nu trebuie luată și înțeleasă ca o simplă îngrămădire de oameni ajunși din întâmplare într-o poziție și un anume strat social, ci ca rezultat al unei îndelungi practici de conducere și reprezentare a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema cu lucrarea lui Waltz, decretată imediat după apariție drept text paradigmatic al neorealismului, nu este doar faptul că ea constă în principal din idei vechi îmbrăcate într-
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu situația actuală și remediile sale posibile - de unde politica drept artă a posibilului (Strange 1984: 184). Cercetătorii n-ar trebui să elaboreze planuri sau să prescrie remedii despre care se știe că sînt imposibile. Pe de altă parte, ca o reminiscență a lui Carr (vezi cap. 2), prudența lui Strange în fața unei retorici a rațiunii și realității, folosită ca metodă conservatoare de apărare. Un funcționar guvernamental care nu reușește să blocheze o schimbare propusă, poate argumenta că aceasta nu este în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tot de ei”214. Uneori educația nu poate înlătura definitiv cutumele epocii, și avem aici un 210 Ibidem, p. 129. 211 Ibidem, p. 128. 212 Ibidem, p. 158. 213 Ibidem, p. 159. 214 Ibidem, p. 393. 80 exemplu clar de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
socrilor”, cu prosoape lucrate de mână, prinse în jurul gâtului. Petrecerea continua cu glume făcute, mai ales, pe seama socrilor mici și a socrilor mari, care erau plimbați pe o grapă sau într- o căruță, uneori fiind urcați pe casă. Acestea sunt reminiscențe ale unui trecut nu prea îndepărtat când, în urma probelor doveditoare a necumințeniei miresei, socrii mici erau trimiși cu mireasă cu tot acasă într-o căruță hodorogită sau pe sanie. Tot pe atunci, socrii mici erau iertați și mireasa era acceptată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
imaginii exterioare în detrimentul valorilor spirituale, morale. Le cere femeilor consecvență și unitate, aderarea la un crez comun, unificarea într-o singură voce. Tânăra autoritară și emancipată militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tot de ei”214. Uneori educația nu poate înlătura definitiv cutumele epocii, și avem aici un 210 Ibidem, p. 129. 211 Ibidem, p. 128. 212 Ibidem, p. 158. 213 Ibidem, p. 159. 214 Ibidem, p. 393. 80 exemplu clar de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din Evul mediu datează de la sfârșitul secolului al XII-lea și Începutul secolului al XIII-lea. Atunci găsim răspândite, În toată Europa occidentală, o serie de instituții care predau sub nume diferite (scholae, studium, academia, gymnasium) ramurile culturii timpului, cu reminiscențe puternice din antichitate: dreptul, artes liberales, medicina, teologia și dreptul canonic. Din aceste școli, care nu erau Încă universități, s-au născut probabil unele din actualele universități, trecând mai Întâi prin stadiul acelor școli superioare, care purtau denumirea de studium
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Între un Înăuntru și un În afară. Afară sunt ceilalți, universul inform, societatea, evenimentul banal și cel istoric, Înăuntru e acea bienheureuse intériorité41, descoperită prin exercițiul scrierii zilnice. Sau, dacă nu descoperită, măcar creată. Autodistrucția Între obsesiile pedagogice (jurnalul e reminiscența caietului, reproducerea obiceiului „temei de casă” zilnice) și obsesiile penitentului care-și mărturisește greșelile 42, se Întinde un complex flagrant de vinovăție. Prea puține jurnale intime dau o imagine strălucitoare a autorului. Și nu o dau, pentru că scriitura jurnalieră e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care vrea să facă să se creadă. Este într-un fel credința în Moș Crăciun a copilului care nu mai analizează ca relație cauză / efect solidaritatea (ipotetică) existența fabuloasă/existența cadoului; această credință ne permite să păstrăm în existența adultă reminiscențe ale miraculosului și magicului. Operația publicitară actualizează aceeași tematică a protecției și gratificației, aceeași instanță securizantă (care trimite la imaginea mamei), instanță ce schițează dorința, îi vine în întîmpinare, o raționalizează. În această perspectivă, mecanismul care explică eficiența publicității este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dezbateri, mese rotunde, poate și datorită unei lipse de practică efectivă a dialogului, negocierii, discuției). Lipsa de petinență este accentuată și de deficitul de reperaj (un fel de maladie a abstracțiilor, a teoriilor disjuncte de contextul real) și de numeroasele reminiscențe ale limbii de lemn. 10.4. Sistemul mediatic postcomunist În modelarea evident simplificatoare a peisajului mediatic post-comunist vom prezenta principalii parametri ai triunghiului comunicațional emițător-mesaj-receptor sau în limbajul retoricii antice ethos-logos-pathos. Vom încerca să punem în evidență caracteristicile mesajelor (noua
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca urmare a presiuni exercitată de lumea politică. În acest mod au greșit anchetatorii romani. În al doilea rând, odată ce se declanșează fenomenul vânării românului poate renaște o vocație ancestrală, aceea a linșajului. Putem vorbi de o trezire a unor reminiscențe barbarice care se regăsesc încă în conștiința colectivă a italienilor, un popor care, poate cu excesivă ușurință, a fost de multe ori reprezentat sau s-a complăcut să se autoreprezinte ca imun la rasism (italienii, sunt persoane de bine). Cine
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
persoane de bine). Cine are curiozitatea să parcurgă paginile ziarelor din acea perioadă, cu precădere cele de dreapta, ar găsi cu ușurință stilul tipic ar limbajului rasist. Clișeele prin care sunt prezentați românii, într-o anumită proză jurnalistică, par o reminiscență, după 60 de ani, a acelei perioade în care evreii au fost angrenați în acel moment de tristă amintire a "apărării rasei". În acele vremuri evreii erau analizați în baza unor clișee în care erau prezentați ca având o fizionomie
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
fi fost ceva tauri doar de prăsilă, dar când au ajuns la guvernare în 1996 ciracii lui Coposu au dispărut și aceia, deoarece țărăniștii fiind politicieni prevăzători au descoperit la timp că taurii respectivi, aveau certe apucături comuniste și grave reminiscențe ceaușiste. In rest, lupta din Spania cu cea din România seamănă ca două picături de apă, ba chiar compensează lipsa cornutelor cu haite întregi de jivine mult mai agresive, numite popular „maidanezi", specie de care România contemporană nu duce deloc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trecutul în "esența sa extratemporală" (adică la alt diapazon decât acela obișnuit, eliberat de "orice contingență"), printr-un "dozaj exact de memorie și uitare"17. Cu alte cuvinte, memoria involuntară scoate la lumină un întreg cortegiu de lucruri "uitate", de "reminiscențe" (conținuturile refulate ale psihicului sunt doar o categorie aparte), iar acest proces, o dată pornit, se cere consumat până la capăt printr-un intens "efort de rememorare" ce poate reuși sau eșua, după caz. În una dintre cele mai consistente lucrări dedicate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și destui alții. Mă apropiam cu respect de ei, îți dai seama, pentru că eram un om relativ tânăr, sub 40 de ani, chiar cu anumită venerație, pentru mine erau figuri istorice. și a avea legătură cu ei, a le asculta reminiscențele era o delectare. Vișoianu fusese apropiat sau chiar secretar al lui Titulescu, de pildă, și pentru mine erau ca niște legende vii. Uite, țin minte că, de exemplu, conu' Vivi, cum îi spuneam lui Constantin Vișoianu, îmi povestea cum, la
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
unui jurnal în care să consemneze evenimente personale, dar păstrează o agendă în care notează istoria oamenilor care vin din țară cu mesaje și cursul întâmplărilor cotidiene. Socotește că celelalte, atât de rare, inflexiuni personale sunt un păcat și o reminiscență a scrisului în jurnalul ținut înainte de plecarea din țară. Intuiește imposibilitatea pactului autobiografic: "nu există autobiografie lineară, certă, cronologică, ci numai frânturi ca din ceață care vin spre tine în dezordine. Nu se poate să te povestești fără a pune
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața teoretică (contemplativă). Această diviziune este mai mult implicită decât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atitudine corectă de mediere între cele două părți, însă preferințele și convingerile sale intime se îndreaptă nemijlocit către Antici. Așadar, în cadențele unei persuasiuni elegante, ideile și impresiile lui Fénelon conturează în fapt imaginea unui "modern paseist"85 ce marchează reminiscențele unui clasicism aflat în agonie, dar și zorii unei noi ideologii. II.6. Epilogul britanic În 1704 Jonathan Swift publica Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din lenea oamenilor care tind să reînceapă ceea ce a reușit odată; ea implică o logică, o complicitate, un consimțământ. Ea este o rezultantă a ordinii pe care rațiunea o descoperea în tot ceea ce s-a creat".188 Cu alte cuvinte, reminiscențele clasice n-au fost întreținute doar inconștient, ci și în mod asumat, după cum o sugerează multitudinea textelor cu un caracter teoretic, programatic. Astfel, neoclasicismele secolului al XVIII-lea reprezintă, de fapt, poeticile secolului al XVIII-lea acele poetici care, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pacienții. Părerea lui este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
desăvârșește (achève) această izolare a vorbei: negând cu o trăsătură suverană, hazardul rămâne termenilor în ciuda artificiului reclădirii lor alternative în sens și sonoritate, și ne pricinuiește această surpriză de a nu fi auzit vreodată cutare fragment ordinar de elocuțiune, în timp ce reminiscența obiectului numit se scaldă într-o nouă atmosferă" (Divagation première, în vol. Vers et prose, Librairie Académique Perrin, 1925, p. 190). Devenită aproape un loc comun, teza respectivă se întâlnește și la alții. Și extravagantul Boris Vian avea în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]