1,046 matches
-
metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise. Recepționat din necunoscut, un semnal de alarmă țiuie enervant în urechea lui Marius. Instinctele aproape animalice dobândite pe front îl avertizează că este studiat discret, dar stăruitor. Cercetează atent sala. Reperează imediat locotenentul neamț care zâmbește politicos atunci când ochii lor se întâlnesc. Remarcă gesturile stilate și sigure, dar mai ales privirea intensă a ochilor albaștri din spatele ochelarilor rotunzi, cu ramă metalică subțire. Intrigat, reușește grimasa vagă a unui răspuns. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la marginea pădurii. Doar o timidă pală de vânt se mișcă parcă speriată printre crengile copacilor. Nenumărate binocluri ale ofițerilor nemți sunt ațintite asupra clădirii. Încearcă să pipăie ceva concret din forța celor ce urmează să-i atace, dar nu reperează nimic deosebit. Doar zidurile tăcute care se ridică în fața lor. Rezemat de perete sublocotenentul Novăceanu citește dintr-o broșură tehnică găsită pe jos. Se pare că este foarte interesat de ceea ce scrie acolo, deoarece nu ridică ochii nici când Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru a descoperi că tocmai supraviețuise vieții. ― Cincizeci și șapte... O, Doamne! ― Ați rătăcit prin inima sistemelor, îi zicea Burke, baliza de naufragiu s-a defectat și numai printr-o pură întâmplare, o navă care trecea prin spațiul exterior a reperat capsula și... (Ezită. Ripley se albise și făcuse ochii mari.) Ți-e rău? Ea începu să tușească, din ce în ce mai violent. Simțea cum ceva împingea dinlăuntrul ființei sale... și expresia feței trecu de la neliniște la oroare. Burke luă un pahar de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ar cuprinde minerale radioactive. Am cerut niște voluntari și unul Jorden a ridicat mâna. I-am spus să se ducă să vadă ce-i acolo, dacă dorea. Ceva nou? ― Omul e acolo, cu nevasta și ăi mici. Semnalează că a reperat ceva și vrea să știe dacă-i vor fi respectate drepturile. ― Astăzi toți au consilieri juridici. Câteodată îmi pare rău că nu mi-am ales meseria asta. ― Ce, să-ți strici imaginea? Și-apoi, aici nu prea sunt căutați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lunga perioadă de inactivitate. Degetele-i alergau pe butoane pentru a lumina cadranele și ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-au retras destul ca să vedem solul. Hadley e vizibil. Gorman pivotă spre un microfon. ― Cum arată? ― Ca în broșuri. Locul mult visat pentru vacanță. Clădiri mari și murdare. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Execută ordinele, caporal. ― Bine, domnule locotenent. Ferro mai zise un cuvânt, prea slab ca să fie trasmis. Ripley se îndoia că ar fi fost măgulitor Efectuară cercuri deasupra coloniei. Nimic nu se deplasa printre imobile, iar puținele lumini pe care le reperaseră de departe străluceau mereu. Epuratorul de atmosferă vuia în plan îndepărtat. ― Totul pare intact, comentă Burke. Poate au pierit într-o epidemie năprasnică. ― Posibil. Pentru Gorman, colonia aducea cu o epavă din cele care se găseau pe fundul oceanului. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se apropie de caporal. ― Imposibil de aflat. Chestia asta nu este un apa de precizie. I se cere rezistență la trânteală, nu să-și dea cu părerea. Gorman vorbi în microfonul său. ― Apone, ne aflăm în secția medicală și am reperat ceva. Unde sunt oamenii tăi? (Aruncă o privire pe harta vizibilă, dincolo de vizieră.) Nimeni, în blocul D? ― Negativ. Suntem regrupați în centrul de exploatare, conform ordinelor. Aveți nevoie de întăriri? ― Nu încă, vă ținem la curent. Își depărtă microfonul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el dând o palmă afectuoasă consolei. Bijuteria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și mă claxonau. Nimeni nu mergea sub 80. Dacă ar fi apărut vreun polițist, m-ar fi tras pe dreapta și m-ar fi amendat pentru viteză redusă în mod nejustificat. Vento-ul a dispărut pentru o clipă, apoi l-am reperat din nou în spate. M-am gândit să accelerez ușor, cât să las camioanele în urmă. Apoi am încetinit. Vedeam deja benzinăria, după prima curbă la dreapta. Și, înainte de benzinărie, încă ceva. În stânga și în dreapta benzinăriei se desfăceau două drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îți spune ceva numele Paul?“ „Paul? Paul Vasiliu?“ „Chiar el, amatorul de jurnale nocturne. Ghici care-i adevărata lui adresă de mail...“ „Nu-mi spune... Ceva cu globalmind.com?“ „paul2paul@globalmind.com. Două săptămâni au lucrat algoritmii până l-au reperat. Și încă una, până i-au spart adresa. Tipul ăsta-i tare, are-o adresă-n interiorul altei adrese, ca păpușile rusești. Datele se schimbă-n permanență, mesajele sunt criptate, deși arată normal. Totul e introdus sub mailul principal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câteva zeci de secunde printre mobile, reglând raza lanternei. Din neatenție, m-am împiedicat de-un fotoliu pe care decanul îl pusese în dreptul dulapului, probabil ca semn. Nu merita să aprind lumina: n-ar fi fost strategic, riscam să fiu reperat de-afară. În plus, nu îmi garanta nimeni că mai funcționa vreun bec. De regulă, cum se încheiau orele, o mână grijulie tăia curentul în săli de la panoul electric din subsol. Dacă se întâmpla să întârzii la bibliotecă sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și vocea robotică ne-a invitat pe toți să coborâm. Deși rămăsesem singurul călător, am ascultat-o, cuminte și civilizat. Mi-am luat elan și, sărind cu toată forța și ura pe scăriță, am aterizat pe trotuar. După ce-am reperat cafeneaua, m-am mai învârtit prin zonă. Am omorât cele 30 și ceva de minute libere bântuind printre cârciumioarele cu Heuriger. La noi îi spunea altfel, must sau carcalete (dacă turnai suc sau cola peste vin), dar nu scria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice iar limbajul mortarul care le ține laolaltă. În același registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce a acționat ca resort al mișcării inițiate de Școala Ardeleană. "Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe măsură ce studenții de proveniență și fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și socio-cultural, la o formă embrionară a sensului IV, națiunea ca popor purtător al suveranității. Analiza conținutului petițiilor semnate de Inocențiu Micu-Klein indică faptul că episcopul unit a operat cu două accepțiuni diferite ale termenului de "națiune". K. Hitchins (1987) reperează o tranziție de la semantica lui natio ca elită eclezială înspre o înțelegere mai inclusivistă a "națiunii" ca o "comunitate solidară prin origini comune, obiceiuri și religie" (p. 39). Petițiile inițiale adresate de Inocențiu Micu-Klein în mod clar fac parte din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Prezentarea cadrului politic se va limita la a indica succint doar punctele de joncțiune și articulațiile critice ale procesului de construire a statului-națiune român. Urmărind momentele nodale ale firului istoric al procesului de construire a statului-națiune român se va putea repera gradul în care acest proces se împletește cu alte trei dimensiuni interconectate: instituționalizarea sistemului educațional, evoluția concepției despre naționalitate și dinamica memoriei colective. Neintrând în planurile lucrării de față o analiză istoriografică sui generis, relatarea de mai jos urmează cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
desigur, incluși și aceștia) este denominată ca "Daco-Românii" (Albineț, 1845, p. VII). Prin acest joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă fixează debutul istoriei poporului român cu două secole și jumătate mai recent decât o face Laurian (513 î.Hr. în loc de 753), pierderea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
publică prin intermediul influentele lor scrieri. Principalele guri de vărsare ale curentului autohtonist au fost Nichifor Crainic și Nae Ionescu arhitecții etno-românismului ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic" ca "matrice stilistică" a sufletului românesc. Exegeza gândirii cultural-ideologice interbelice, fie ea redusă doar la acest minimal set nominal
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etapele străbătute pentru realizare, întâi pe baza unor obscure instincte, apoi pe acea a sentimentelor, călăuzite de luminile rațiunii, a neatârnării unui popor" (Patrașcanu, 1937, p. III). Istoria românilor devine așadar istoria luptei de neatârnare. După ce G.R. Melidon (1876) a reperat un "instinct al unirii" (p. 5), iar I. Floru (1923) a identificat un "instinct național" ca forța propulsantă a istoriei românilor, D.D. Patrașcanu (1937) izolează un "instinct al neatârnării" ca principiul motor al istoriei naționale. După cum am arătat în secțiunile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriei noastre" (Roller, 1952, p. 56). Sistemul social românesc este astfel dislocat din aria de influență a Bizanțului retrograd, intrând sub sfera culturii slavone, reprezentanta progresismului în istorie. Dincolo de slavofilia explicită care străbate întreaga expoziție istorică, în manual pot fi reperate și o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost permisă pentru a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în fine, mare Răscoală din 1907. Pentru fiecare din aceste evenimente explozive, manualul evidențiază natura lor socială. Acolo unde naționaliștii descopereau primatul conotațiilor naționale, socialiștii răstoarnă ierarhia, subliniind primordialitatea cauzelor sociale. În cazul răscoalei conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri s-au unit cu țăranii români și împreună au început să pedepsească pe grofi (moșieri)" (Roller, 1952, p. 282). Revoluția națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost deja decapate din procesul etnogenetic românesc. Primele generații postcomuniste de manuale de istorie, până la pluralizarea discursului despre trecut odată cu introducere manualelor alternative începând cu 1998, exhibă încă o evidentă rezidualitate comunistă. Elemente reziduale ale discursului istoric național-comunist pot fi reperate în perpetuarea unei istorii proletariste. În privința chestiunii originii, de exemplu, agentul sociogenetic al românității, elementul care a sudat etnic daco-romanismul a fost munca: "Trăind și muncind împreună, [...] încetul cu încetul, dacii și romanii s-au contopit unii cu alții. Din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]