700 matches
-
partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt cele două partide care alcătuiesc rotativa. Regele e indiferent, visător, apatic. Lasă, în 1876, să ia ființă partidul republican care luptă pe față și prin toate mijloacele împotriva monarhiei. Lasă să ia ființă Marele Orient
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și politică, libertate de manifestare, guvern al poporului pentru popor, justiție democratică. Dar, după cum observă Arthur Ribeiro Lopes, "toate aceste principii fuseseră dinainte puse în vigoare de către Monarhie" și ideea fixă a libertății republicane nu corespundea nici unei necesități publice. Totuși, republicanii candidează la alegerile din 1884 și 1885 și dobândesc două locuri în Parlament. Braga scrie Istoria ideilor republicane în Portugalia, afirmând că "dacă revoluția de la 1848 nu ne-ar fi găsit slabi de energie morală după doi ani de luptă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt înclină tot mai mult către extrema stângă, confundîndu-se aproape cu republicanii. Mecanica politică nici nu îngăduia o altfel de mișcare. Portugalia trăia un moment revoluționar - ale cărui origini se aflau în Constituția din 1820 și războaiele civile pe care le provocase. Nu se ținea seamă decât de acele grupări politice care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își pierduse la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la declararea armistițiului, armata guvernamentală fraternizează cu republicanii. Guvernul provizoriu adresează poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu trag cu carabina asupra republicanilor. Oamenii cereau să se convingă ei înșiși de tot ce li se spusese, - mai ales în ultimii treizeci de ani, - asupra perfidiei, imoralității și primejdiei Bisericii catolice. Casa lazariștilor e atacată, dar, în loc de arsenal, republicanii găsesc acolo câteva zeci de copii înspăimîntați și călugării rugîndu-se în genunchi. Superiorul și alți câțiva călugări sunt împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier republican, unde se făceau cercetările. Călugărițele și preoții sunt atacați pe străzi. Este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta e primită de întreaga țară cu un oftat de ușurare. Numai partidul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Centrului provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura de monarhiști și, îndeosebi, de integraliști. Episcopii înșiși intervin în polemică, apărând hotărârea Centrului Catolic de a nu-și lega soarta de restaurare și de a colabora cu republicanii. Episcopul de Algarve publică o pastorală, în care atacă violent grupările monarhiste. "Eu știu foarte bine ce se urmărește: să se evite ca Biserica să se organizeze independent de acțiunea partidelor politice. Se urmărește înfeudarea ei partidului monarhist; întîi, ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană către o revoluție comunistă. Guvernul Liberata Pinta, venit la sfârșitul lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă situația aceasta! Un guvern care se pretinde republican - urând pe republicani, persecutând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicani, persecutând pe republicani, vexând pe republicani!" La 5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și iezuiților!". Nemulțumirea maselor comunizante împotriva lui Granjo crește necontenit. Acest om e vândut reacționarilor monarhiști și catolici. Din partea lui, Republica se poate aștepta la orice. "Ce guvern e acesta?!" se întreabă Impresa da Manha. "Republican? Doamne ferește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună altceva în loc. Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare a sistemului parlamentar. Când fiecare a înțeles că dictatura militară intenționează să păstreze, puterea exclusiv în mâinile sale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă, sprijinul monarhiștilor, dictatura militară e silită să ceară ajutorul elementelor republicane, extremiste, adică exact a acelor elemente împotriva cărora se făcuse revoluția de la 28 mai. Guvernul cere sfatul șefului Uniunii Republicane Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar membrii partidului democrat, vor vota pe generalul Carmona dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Montalvar, Pabon, Arthur Ribeiro Lopes, operele citate - și memoriile lui Brandîo, Joa, Chagas (Diario, 4 vol, Lisboa, 1930-1932), A. Cabral (volumul IV din Memorii politice, Em plena republica, 1932), Joaquim Leitao etc. Un bun rezumat al regimului republican, volumul Regimen republicano. În colecția "Portugal historico", vol. XII, sub direcția lui A. Duarte de Almeida (Lisboa, f. d.). O bună bibliografie republicană publică Brandao, Vale de Josafat, p. 279-286; Despre "furnica albă", cf. Pabon, p. 137 sq.; Os Crimes do formiga branca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iar toate imperiile și chiar cele mai mari monarhii n-au decît unul; republicile simt, toate, că acest timp va sosi și văd în orice familie mai puternică un germene al maladiei care le va da lovitura de moarte. Niciodată republicanii cu adevărat liberi nu vor putea fi convinși să-și aleagă un suveran, vreau să spun cel mai bun suveran, căci totdeauna ei vor spune că e mai bine să depinzi de legi, decît de capriciile unui singur om. CAPITOLUL
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nu mai pot! 13 martie 1962 (marți) Cum a trecut timpul! Și ce multe s-au schimbat de când am scris ultima dată despre tot ce simțeam... A venit Chindea, m-am antrenat două săptămâni și am luat locul 2 la republicane... Apoi a plecat Chindea, iar eu, complet echilibrată, mi-am continuat mai departe activitatea pe gheață și În bancă. Ce lipsită de experiență sunt! Cum am putut să cred În Marinică! Ce convinsă eram că mă iubește, că Îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
monarhiei nu era problema politică prioritară, Regimul militar a organizat alegeri în decembrie 1923. Partidul Populist, care îi reprezenta pe monarhiști, le-a boicotat. Suporterii lui Venizelos au obținut o victorie clară prin alegerea a 250 de reprezentanți, dar și republicanii au dovedit că aveau o forță considerabilă, avînd 120 de delegați. Venizelos a devenit prim-ministru în ianuarie 1924 și a rămas în funcția aceasta aproape trei săptămîni. El prefera menținerea unei monarhii constituționale, iar atunci cînd a devenit clar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acordate susținătorilor lui Venizelos și adversarilor săi. A fost apoi instalată o coaliție guvernamentală sub conducerea lui Alexandros Zaimis, care a durat pînă în iunie 1928. În 1927, în timpul unei perioade de relativ calm, a fost elaborată o nouă constituție, republicană în formă, dar președintelui, care urma să dețină postul timp de cinci ani, i se confereau aproximativ aceleași puteri acordate anterior regelui. Era instituită o legislatură bicamerală, cu un Cabinet depinzînd de majoritatea camerei inferioare. Deși Venizelos nu era personal
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de acest domeniu, dar o parte dintre ei au reușit totuși să-și folosească vechile calificări. Avantajați de abundența forței de muncă ieftine, ei au deschis mici fabrici sau ateliere. Simpatiile politice ale refugiaților erau în cea mai mare parte republicane; ei îl condamnau pe rege pentru soarta lor tristă. Evenimentul major al politicii externe grecești de după război a fost dezastrul din Anatolia. Alte probleme au avut în comparație cu acesta o importanță minoră. În relațiile lui cu Marile Puteri, guvernul grec a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
posturile pierdute anterior. Au fost făcute apoi pregătiri pentru organizarea unor alegeri cinstite. Rezultatele votului, care a avut loc în ianuarie 1936, reflectau situația existentă în politica Greciei. Cele patru partide monarhiste au obținut 143 de locuri, iar cele cinci republicane 141. Echilibrul era deținut de cei 15 reprezentanți comuniști. Acest partid, care jucase pînă atunci un rol minor pe scena politică grecească, avea deci o poziție decisivă. Cu toate că nici regaliștii, nici republicanii nu erau entuziasmați în privința cooperării cu comuniștii, nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au obținut 143 de locuri, iar cele cinci republicane 141. Echilibrul era deținut de cei 15 reprezentanți comuniști. Acest partid, care jucase pînă atunci un rol minor pe scena politică grecească, avea deci o poziție decisivă. Cu toate că nici regaliștii, nici republicanii nu erau entuziasmați în privința cooperării cu comuniștii, nu au putut ajunge la o înțelegere între ei. Miza era controlul asupra împărțirii posturilor, inclusiv a celor din armată și din administrație. Liberalii erau conduși de Themistoklis Sofoulis, care îl înlocuise pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în cadrul armatei. Am scos în evidență de mai multe ori rolul istoric major jucat de militari în viața politică a Greciei. În diferite perioade, armata sprijinise în trecut cînd politici regaliste, cînd republicane. În anii '20, orientarea dominantă fusese aceea republicană, dar ulterior s-a impus aceea regalistă și conservatoare. În perioada lui Karamanlis, armata asigurase un sprijin major regimului, NATO-ului și legăturilor cu americanii. După venirea la putere a Uniunii de Centru, această coaliție politică a fost, firește, preocupată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
108 Dominique Desanti, dialog cu autoarea, 29 noiembrie 1996. 109 Dominique Desanti, op. cit. Locuitor din Vendée (Vandeea), departament al Franței care a rămas în istorie prin Revolta din Vandeea (1793-1796), o mișcare contrarevoluționară în care regaliștii s-au înfruntat cu republicanii (n. trad.). Parc public din Paris (n. trad.). 110 Pierre de Chantenay, op. cit. Lucienne Boyer (1903-1983) a fost una dintre cele mai populare cântărețe franceze din perioada interbelică. Cel mai mare succes al său a fost șlagărul citat de autoare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]