1,193 matches
-
adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adevărat morți? Ca să se convingă, îngenunchie lângă X. Fără să-și dea seama ce face, își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și mesajul pe care-l transmitea ochiul acela anormal nu avea nevoie de cuvinte pentru a fi înțeles. Colonelul regreta tot ce-i spusese prezumtivului locotenent din armata imperială a Maiestății sale. Rugămintea era atât de umilă încât îi produse repulsie lui Cayle. Niciodată nu mai cunoscuse senzația de a avea pe cineva în palmă, întru totul la discreția lui. Se dădu, pur și simplu, înapoi înfiorat. Nici nu mai voia să-l privească. Răspunse: - Maiestate, l-am cunoscut ieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
există! Și-am să-mi cumpăr și un om de zăpadă la Oslo. ― Nu se prea asortează. ― Depinde! Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar fi încercat brusc o revelație. Privi în jur și se interesă profan: Și modelul? Matei avu o schimă de repulsie: ― Model! Cine mai lucrează azi după model?! Poate pe la cămine culturale. Atinse unul din obiecte: Lucrarea se va numi Gânduri. Nu vi se pare sugestiv? Cristescu se întrebă vag dacă sculptorul nu-și bate joc de el. ― Extrem de sugestiv... Celălalt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fantastic! Cauza era propria ei fiică. Nu era la fel de speriată ca individul din fața ei. Nu-i era teamă pentru sine, ci pentru Casa Isher. Era ciudat să stea acolo și să recunoască în sinea ei că-i e frică. Simți repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care se arătase atît de agresivă și amenințătoare cînd era protejată de o fortăreață de oțel, iar acum tremura cumplit pentru o viață care nu valora nici cît o cîrpă. ÎMPĂRĂTEASA ÎNȚEPENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CARE A ORDONAT ATACUL ASUPRA PALATULUI. CADRON ÎI REPLICĂ IRONIC: \ ÎȚI ÎNȚELEG SUPĂRAREA PENTRU CĂ NOI, CONSILIUL, NU AM RESPECTAT O REGULĂ VECHE DE PESTE TREI MII DE ANI, PE CÎND, DUPĂ CÎT SE PARE, DUMNEATA AI CONTAT PE EA. ȘI PE REPULSIA NOASTRĂ FIREASCĂ ÎMPOTRIVA UNUI ASEMENEA ATAC ȘI CA ATARE TE-AI SIMȚIT ÎN SIGURANȚĂ URMĂRINDU-ȚI PROPRIILE DUMITALE SCOPURI, INDIFERENT CARE SÎNT ACESTEA. Hedrock spuse cu fermitate: \ NU AM CONTAT PE REGULA AVERSIUNII. COLEGII MEI ȘI CU MINE (MERITA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
relație i-ar distruge și sufletul, și mintea. Apoi continuă, de parcă ar fi vorbit pentru sine: Acum îmi dau seama că de fapt nu te-am iubit niciodată. Mă fascinai si poate că într-un fel îmi produceai și puțină repulsie. Sînt mîndră totuși că te-am ales fără să știu. Asta arată enorma vitalitate instinctivă a stirpei noastre. Robert! ― Da? ― Celelalte împărătese... cum ți-ai dus viața cu ele? Hedrock clătină din cap: ― N-am să-ți spun. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație ― cum l-o fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înainte de a avea curajul să mă apropii de trupul întins pe masa de piatră. Apoi, aplecîndu-mă, am văzut că mortul avea o rană îngrozitoare la gât, pe jumătate ascunsă de un ghemotoc de alge. Nu mai simțeam nici un fel de repulsie pentru cel care zăcea acum, în fața mea, fără viață. Dimpotrivă, îl priveam cu milă. Și cum pielea lui albă, veștedă, era luminoasă sub cerul înstelat, trupul întins pe masa de piatră mi s-a părut la un moment dat de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lătra“. Hensley consideră animalele de casă ca fiind opere de artă, având scopul de a trezi conștiința umană față de comunitatea insectelor. „Majoritatea copleșitoare a materiei vii de pe planeta noastră este reprezentată de insecte“, spune ea. „Cu toate acestea, avem o repulsie irațională împotriva lor. Ar trebui să avem grijă de insecte. Să le sărutăm. Să le iubim“. Ea remarcă faptul că „adevăratul pericol al încălzirii globale este acela că putem face ca insectele să moară“. Hensley recunoaște că a fost inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă interesează pe mine să știu cel mai mult, spuse Porfiri, este cauza morții în fiecare caz. ă Incredibil! exclamă prokuror-ul. Doctorul aprobă scurt și își scoase haina, pe care i-o înmână consilierului de stat. Acesta o primi cu repulsie mută și o trânti pe podea, fără ca doctrorul Pervoiedov să observe însă gestul, fiind deja aplecat peste cufărul din care își luă un șorț din cauciuc. ă Un corp cu ștreangul în jurul gâtului! Celălalt cu o gaură cât o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la locul ăsta sau la viața asta. O să mă omor pe mine și pe draga mea Vera înainte de a mă întoarce aici. Greutatea ei era neglijabilă când se avântă pe lângă el și cu toate acestea el fu izbit de forța repulsiei sale. Observă, cu acea remarcabilă obiectivitate pe care o admirase deja în la sine, că voia să o rănească încă și mai mult decât înainte. ă Goriancikov! strigă el după ea. Era deja la mijlocul scărilor, dar se opri ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era care îi aducea în dar cărți pe care nu le citea niciodată și îi sugeră chiar o plimbare de-a lungul Fontankăi într-una din nopțile albe de vară. El însă își reaminti, cu un amestec de rușine și repulsie, de pierderea de sine de care suferise pe culmile patimei sale. și, fiindcă fie voia să o pedepsească, fie că se temea să mai trăiască asemenea sentimente, sau, și mai rău, fie că simțea că nu va mai fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un semn că, într-o zi, poate va înceta să mai reacționeze așa, presupunând, bineînțeles, că timpul de viață în comun al celor doi va fi îndeajuns de îndelungat să preschimbe în obicei contrar ceea ce încă se manifestă ca instinctivă repulsie. Câinele Găsit n-are cum să înțeleagă aceste complicații, își folosește botul așa cum l-a învățat natura, este un gest mai sănătos autentic decât strângerile de mână umane, oricât de cordiale ne-ar părea la vedere și la atingere. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și pe deasupra mirosea puternic a transpirație - cum l-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a avea curajul să mă apropii de trupul întins pe masa de piatră. Apoi, aplecându-mă, am văzut că mortul avea o rană îngrozitoare la gât, pe jumătate ascunsă de un ghemotoc de alge. Nu mai simțeam nici un fel de repulsie pentru cel care zăcea acum, în fața mea, fără viață. Dimpotrivă, îl priveam cu milă. Și cum pielea lui albă, veștedă, era luminoasă sub cerul înstelat, trupul întins pe masa de piatră mi s-a părut la un moment dat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict biografic. Lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romane-foileton ca Un idiot minunat. Ea era mult mai practică și de aceea privirile ei se opreau pe situația exactă a fluctuațiilor de la bursă. Urmărind-o din priviri, Takamori gândea: „Are probabil o grămadă de bani...“ Simțea și invidie, și repulsie. „Oare ce fel de bărbat va fi acela care o va lua de nevastă? Tare mi-ar plăcea să-l văd.“ Din fericire, sunt o mulțime de zicători vechi ce ridică-n slăvi bărbații și desconsideră femeile: „E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
E mai important, Galilei, a adăugat pe același ton străinul. E mai important să-i faci să-și contrazică menirea. Morți, ei tot ți-ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco. Când s-a apropiat de mine pentru îmbrățișarea rituală, am avut o senzație de repulsie. La o vârstă deja pășind spre ultima bătrânețe, lumea se aștepta să mă port ca un înțelept. Lucru care presupunea un mare efort: senilitatea îmi ruinase trupul fără să-mi dea nimic în schimb, cu atât mai puțin înțelepciunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi fost În stare să se Îndrăgostească de prof. Valentina nu voia să devină așa, de fapt, ea nu flirta deloc cu băieții. În consecință, nici băieții nu flirtau cu ea - altfel spus: este dificil să spui cum Începe repulsia reciprocă și de ce. Destul că nu sărutase niciodată un băiat și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
boutique-urilor, era convins că răspunsul putea fi afirmativ. Dar, odată cu trecerea orelor, convingerea aceea Începea să pălească, iar acum Îi părea că toate acele cuvinte erau doar o ironică, aproape insolentă capitulare În fața realității. Și, dintr-o dată, Îl cuprinse o repulsie copleșitoare față de femeia care Își ciugulea sandvișul În tăcere, pierdută În cine știe ce gânduri - dar și față de Dario și față de el Însuși. În timp ce doamna Buonocore sau Tempesta mușca dintr-un alt sandviș - făcând inutilă acțiunea nesănătoasă a pastilelor de slăbire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]