1,025 matches
-
de enunțul acestui punct de vedere (împreună cu Christophe Cusset, avem motive să credem) a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a cărui consecință ar putea provoca o amalgamare noțională nefavorabilă unui demers comprehensiv interesat de intertextualitate 50. Dacă privim din unghiul lectorului, hipertextuali tatea pare să înglobeze rescrierea. Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pusă sub semnul întrebării" (1997, 101). Anne Claire Gignoux definește raportul intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între repetiție și variație. Fiecare cititor trebuie să clasifice diferite experiențe lectoriale din care să extragă la nevoie asemănări și diferețe. Pentru rescriere, se știe că nu există repetare fără varianție (2005: 110). "Rescrierea este astăzi un fenomen literar la modă", observă Christophe Cusset (1999, 7), deși practica intertextuală nu este nouă. "Trebuie să ajungem să trecem, puțin câte puțin, peste această opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextual ca o continuă luptă pentru supremație între repetiție și variație. Fiecare cititor trebuie să clasifice diferite experiențe lectoriale din care să extragă la nevoie asemănări și diferețe. Pentru rescriere, se știe că nu există repetare fără varianție (2005: 110). "Rescrierea este astăzi un fenomen literar la modă", observă Christophe Cusset (1999, 7), deși practica intertextuală nu este nouă. "Trebuie să ajungem să trecem, puțin câte puțin, peste această opoziție încă foarte valabilă astăzi între conservare și transformare (s.n.), să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard Genette asupra hipertextului și hipotextului nu reușește să evite confuzia ideii generale de intertextualitate. Autorul face muncă de rescriere; cititorul, fie el comentator sau nu, în clipa în care descoperă fenomenul, îl percepe ca pe hipertextualitate. Distincția operată de Cusset pune în lumină acest fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Competența în efectuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
gândește pe sine. În semantica lor ontică, mitul și intertextul au sensuri care converg. "Istoria este lectura progresivă a lumii și a ei înseși; scriitura este un mod privilegiat al acestei lecturi" (Helbo:1978, 11). Intertextualitatea nu se limitează la rescriere, după cum mitul nu presupune doar reluarea unui traseu, ci trăirea nouă a unei stări de început de lume. Repetarea din mit și din intertext este forma văzută a identificării celui care parcurge cartea lumii cu momente și personaje definitorii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la interdependență, fragmentarismul literaturii este pus sub semnul relativității. "Rescrierea are loc în cursul producerii literare. Ea asigură continuitate în istoria literară și presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă de pericolul însingurării. Totuși, memoria Textului Infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de constituire a semnificației semnificat, semn, semnificant. În intertext, lucrurile nu sunt mult diferite de situația mitului, doar că vizibilitatea intertextualității îl induce în eroare pe cititorul care consideră doar structura de suprafață a textului. Distanța dintre textul inițial și rescriere (determinată de cumpăna dintre repetare și diferire) este mai mare sau mai mică, așa cum, printr-o analogie, omul religios manifestă față de mit obediență sau relativă independență. Interdicția impune criteriul în virtutea căruia se conturează două tipuri de sacru : sacrul de respect
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care percepe fenomenul ca hipertextualitate (diferențiere asupra căreia atrage atenția Christophe Cusset) nu au același illud tempus la care se întorc prin repetarea intertextuală, dar amândoi trăiesc tensiunea efleurajului hipotext/hipertext : "Unde să stăm? aud un glas din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fiecare reluare. Explicațiile Amitei Bhose despre arheu trimit în două direcții accepțiunea asupra acestei realități mitice și sugerează o decentrare în consecință și pentru conceptul din teoria textului; vom urmări în prezentul capitol (vezi infra) privilegierea unuia dintre sensurile acordate rescrierii intertextuale privite arheic 47. Revenind la comunicarea literară mediată, ne oprim la considerațiile Marinei Mureșan Ionescu despre diferență gândim că definește hipertextul în raport cu hipotextul: Comunicarea literară este în mod necesar mediată. [...] Sistemul literar funcționează ca un sistem al "diferenței", în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
română: Demonul teoriei. Literatură și bun-simț, traducere de Gabriel MARIAN și Andrei-Paul CORESCU, Cluj-Napoca: Editura Echinox, Colecția "Săgetătorul"). * iluzie referențială și intertextualitate. CUSSET Christophe (1999) La Muse dans la Bibliothèque. Reécriture et intertextualité dans la poésie alexandrine, Paris: CNRS Littérature. * rescriere/hipertextualitate; * homotaxă/hetero * taxă. De BIASI Pierre-Marc (2009) Gustave Flaubert: une manière spéciale de vivre, Paris: Éditions Grasset & Fasquelle. * critica genetică; * genetica textului. DEBRAY GENETTE Raymonde (1988) Métamorphoses du récit: autour de Flaubert, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Poétique". * intratextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Vest, 2002, p. 57. 18Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 52. 19Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 37. 20Vezi Laura Pavel, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. "În legătură cu necesitatea rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția regresivă de tip neos-ar fi datorat unui metabolism cultural deviat și dorinței de a compensa hiatus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor blocuri, introducerea altora sau redesenarea efectivă (datorită unor restricții formale), atunci din meniul View, activăm background-ul, selectam în Status Bar, background-ul necesar (să spunem A3) și modificăm blocurile deja introduse în indicator, cu dublu click și apoi rescriere. În dreptul casetei Proiectat va apărea numele din File Properties - Author, iar în celelalte casete vor trebui introduse niște adnotări realizate prin niște calote text, prin apelarea comenzii Callout din secțiunea Annotation a Ribbon Bar. Se va deschide fereastră Callout
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
destin minor? Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius Daniel Popescu 30 Spațiul sinelui "gemelofagia" 49 Politica și condeierii 54 Dominique StraussKahn și literatura, sau sclava Isaura în variantă franceză 58 Cine face cărțile? 63 La ce bun romanul? 67 Literatura rescrierii 72 Subiectivitate și limbaj 76 Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... 80 Dragostea fin de siècle 86 2. PREMII LITERARE (20102013) 97 O familie de mincinoși 99 Moartea de hîrtie 102 Men in black 105 Toamnă belicoasă? 110 Sun
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lume, dar și con știentă de diversitatea influențelor sale, și care aspiră la a se mișca altundeva și altfel decît în cadrul ce i-a fost prea îndelung trasat, chiar și într-un mod valorizant. Decurge de aici un proces de rescriere a genurilor tradiționale, o debordare transgenerică și îndeosebi o viziune a romanescului în termen de difracție: doar la nivelul fracturii din discurs, al acestei imposibilități de a locui pe deplin limba franceză se poate observa singulara aventură a scriiturii francofone
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la unitatea pe care ne-o interzicem în cotidian, sau de care am uitat că suntem capabili este, poate, cel mai remarcabil efect al lecturii romanești. O întîlnire cu sine. Iar asta este, cu adevărat, o never ending story... Literatura rescrierii După secole de căutare febrilă a originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o never ending story... Literatura rescrierii După secole de căutare febrilă a originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
perspectivele estetice, fundamentele sociale, ideologice, psihologice? În lipsa unei inventivități reale, reciclarea aceasta culturală ar putea fi creatoare în alt plan, pe un nivel secund nu dînd naștere unor noi obiecte, dar făcînd să țîșnească sensuri diferite, în virtutea interpretărilor și reaproprierilor. Rescrierea este un procedeu literar cunoscut de multă vreme, care și-a atins apogeul în epoca Renașterii și care constă în elaborarea unei noi versiuni a unui text deja existent. În vremea sa, Racine, de pildă, reluase Ifigenia lui Euripide, La
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și Bauchau, iar mitul lui Don Juan continuă să bîntuie imaginarul creatorilor, ca să nu luăm decît cîteva din exemplele cele mai familiare. Sau poate că o ilustrare și mai potrivită ar fi avatarurile contemporane ale lui Dorian Gray, cele trei rescrieri cunoscute (Mathieu Terence, Journal d'un coeur sec, Will Self, Dorian și Graham Masterton, Le portrait du mal), păstrînd spiritul și atmosfera romanului lui Oscar Wilde, schimbările tehnologice nemodificîndu-i sub stanța, aportul diferențiat al epigonilor situîndu-se mai cu seamă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei figuri mitice, ar mai fi la fel de ușor? Am mai putea vorbi de evoluție, de sursă și variațiuni, cînd obiect și subiect par să se confunde și să se transforme în anamorfoza unui joc de oglinzi, remodelîndu-se reciproc? Prin urmare, rescrierea pare a fi un procedeu stilistic de sine stătător. În general, ea modifică, acceptă alterarea, tinde spre o alteritate, propunînd o corectură a scrierii anterioare, căci modificările operate nu au drept efect și virtute fidelitatea față de textul prim, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prim, ci mai degrabă o "ameliorare" a acestuia, în sensul funcției poetice a lui Jakobson, adică de atenție orientată către mesajul însuși, intenția nefiind conformitatea cu un model fix, ci realizarea unui proiect dis tinct. În grade și proporții variabile, rescrierea presupune totodată identitate și diferență. În S/Z, Roland Barthes amintește cele patru roluri principale între care se distribuia gestiunea unui text anterior: În Evul mediu, scriptor-ul copia fără să adauge nimic. Ceea ce adăuga compilator-ul nu venea niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție reprezintă adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
orice text e dublu, că implică două mîini, două priviri, două interpretări cel puțin, și împreună și separat. Nicio creație literară nu e fecioară, niciun sens nu se naște singur. Cu alte cuvinte, putem afirma că orice scriere este o rescriere, orice text reia ceva, cumva, scriitorul fiind un fel de intermediar, de traducător, în accepțiunea lui Proust: ... îmi dădeam seama că acea carte esențială, singura carte adevă rată, un mare scriitor nu trebuie s-o inventeze pentru că există deja în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]