2,221 matches
-
ar trebui să o facem. Nici măcar nu terminăm visul [...]. Poate pentru că s-ar putea să se... împlinească” - zice Alexandru Emil Petrescu și are dreptate. Noi trăim în vis și după încheierea lui (dacă apucăm „vremea”), adică după momentul intrării în resemnare, fiindcă speranța - soi de vis - pâlpâie și atunci. „Madrid a pierdut finala. Miile de români rezidenți în Spania au oftat [...] îndelung. Ei știu că, în cazul în care Madridul ar fi triumfat la Copenhaga, ar fi avut un front de
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
o bucurie de al cărei înțeles nu mai știa nimeni. Iar vântul, asemeni unui braț tandru, curtenitor, apuca din când în când franjurii frumosului fular și îi ridica alintâdnu-i Platoniei obrajii reci, din care doi ochi aprinși, plini de o resemnare împăcată și demnă mai năzuiau să cuprindă imensitatea mării.” În mod paradoxal, moartea Platoniei se produce imediat după momentul unui imens succes de scenă. Platonia este Carmen, o Carmen despre care cei care asistă la spectacol spun că a fost
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
lacrima-ți ce strălucește. FANTEZIE Când Soarele răsare în zorii dimineții și oamenii se avântă în iureșul vieții, Al meu suflet pribeag a și intrat în noapte și-i bântuit sărmanul de-a demonilor șoapte. Viața mea, sărmana, e trista resemnare, onoare și mândrie călcate-s în picioare, Un suflet ce se stinge acum în voia sorții lăsându-se ofrandă pe altarul sacru al morții. Un foc de artificii și sunt în altă lume dar și aici, iubite, doar ție îți
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
sufletul cuprins de dor Volumul de versuri „Iubirea înlăcrimată” poate fi considerat o analiză a tristeții. În estetică, tristețea rămâne de altfel, una din categoriile esențiale ale poeziei lirice. Tristețea implică diferite moduri de manifestare, cum ar fi melancolia sau resemnarea. În „Principiul poetic”, E. A. Poe vorbește despre tristețe-melancolie. Această tristețe-melancolie se regăsește și în stihurile Cristinei Frâncu, însă mult înnobilată, întrucât este aordată dintr-o perspectivă creștină. Trebuie subliniat în acest context faptul că tristețea, ca și categorie estetică, implică
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
cangrenei, cadaveric. Te-au obosit iubirile prea multe, Singurătatea o invoci mereu. Și obsesiv spui vrute și nevrute, Nu te-nțelege bunul Dumnezeu. Iar eu care ți-am plâns și mângâierea Cu tot ce ești , al jumătății -ntreg, Primesc și azi cu resemnare , iar , durerea Și-l rog pe Dumnezeu, să te-țeleg... Referință Bibliografică: Iubesc neiubire / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUBESC NEIUBIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367282_a_368611]
-
să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R. Popescu, A. Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului „Micul Paris”, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex
ÎN LITEARATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363562_a_364891]
-
gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare. A fost și est rege! Cuvântul său nu moare, Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale. Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare: De la semețe creste, la teiul trist din vale. Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri, visătoare. Romeo Tarhon - Eminescu, zeul unic Nu am vreme, vremea trece Cum în aste vremuri știm: Un minut trece
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
vis ți-e scris. Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastra, Pe-o hartă creponata punctează zboruri pare, Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastra, În sfeșnic delirează secunde pe altare. Au anulat restante pe vis și resemnări, Timbrând cu armonie consensuri relative, Peste-nsetări și arderi, fugare inserări, Au picurat lavanda și doruri din misive. Gondole cu iluzii au amăgit destine La țărmul unei nopți cu false amintiri, De-ți vei aduce-aminte din când în când de mine
TE VOI LĂSA SĂ CREZI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349561_a_350890]
-
amplificată, exacerbată - am înțeles cât de mizerabilă este situația noastră în lume: prin simpla noastră existență deranjăm pe alții. N-avem încotro. Se cuvine să înțelegem că orice am face și oricât ne-am strădui tot supărăm. Singura soluție e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, nici binele cu sila. Dar și trecând, tăcând, tot ne mulțumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
împânzea atmosfera. Puținii care se încumetaseră deveniseră un fel de exponate pietrificate într-un Muzeu al Morții. În sfârșit, presupunând că ai fi putut ajunge, printr-un miracol, viu în fața ei, era practic imposibil să o răpui în luptă. Așa că resemnarea domnea peste Galaxie, fiindcă rațiunea îți spunea că nu are sens să te împotrivești. Totuși, după ani de suferință, de groază, și după ce un foarte bun prieten își găsise, la rându-i, sfârșitul în împărăția blestemată a vrăjitoarei, sporind lista
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
operă lui, adânc patriotică, relevă o conștiință frământata de problemele veacului sau, de aspirațiile de dreptate și libertate ale poporului nostru. Orientarea lui Eminescu a fost influențată de această situație și explică oscilarea să intre optimism și pesimism, protest și resemnare, în fond fiind un revoluționar însuflețit de idealurile patriotice pentru care militaseră revoluționarii pașoptiști. Însetat de fericire, puritate, frumusețe și omenesc, Eminescu a realizat o adevarată monografie lirica a dragostei și a peisajului românesc. Poetul simte o permanentă și irezistibila
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri de revoltă contra resemnărilor senecte, cu încercări de frondă juvenilă verbalo-formală: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrăznește, până la capăt, autentice intersectări cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire...), când șiruri finale de semne exclamative, când titluri ortografiate exclusiv
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
nu sunt defel proști. În fond, ne mișcăm în tărâmul speranțelor, nu al certitudinilor, și de aceea orice perspectivă este posibilă. Și atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiți nu, cărora aplombul speculativ al lui Andrei Pleșu le va insufla resemnarea neputinței de a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Iisus Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tâlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
grad de purificare, și doar atunci simți cum „Te umpli /de lumină”, un sentiment cu adevărat divin, armonios. Te vei ruga în șoaptă în ceas de înserare/ În locuri liniștite,învăluit în clipe/ Când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare/ Între ceasloave vechi,rămase necitite ( Singurătate) Te întrebi...cum să tulburi momentul de rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de liniște așternută peste sufletul ostenit. Metafora încărcată de semnificații profunde conferă versurilor valoare estetică
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
armonios. Te vei ruga în șoaptă în ceas de înserare/ În locuri liniștite,învăluit în clipe/ Când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare/ Între ceasloave vechi,rămase necitite ( Singurătate) Te întrebi...cum să tulburi momentul de rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de liniște așternută peste sufletul ostenit. Metafora încărcată de semnificații profunde conferă versurilor valoare estetică, taina și ceremonialul punându-și amprenta asupra trăirilor. Poezia este asemenea unui izvor neastâmpărat care tinde să
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
al zilei, în fiecare metaforă revelatorie. În jocul aparent nevinovat al unor poezii stă de veghe, într-un unghi invizibil, conștiința poetului, mereu întrebătoare, mereu neliniștită.. .acesta trăind cu speranța regăsirii esențelor, atunci “când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare”, doar atunci se poate întrezări un drum spre forma cea mai înaltă a nefăcutului - spre forma angelică. * Captiv al iluziilor devenirii, acesta este chinuit( adeseori) de întrebări, și în jocul estetic al aparențelor,când “ fioru-aduce-n mine veninul și extazul”, încearcă
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
să suporte “aceeași zilnică povară”( dacă asta i-a fost sortit), să îndure toate umilințele( asemenea unui Crist), “O să cerșesc la poarta lumii,/ Soios și plin de-absurditate,/Scuipat în ochi de toți milogii,/Umil, răspunsurile toate / Și copleșit de resemnare,/ O să le cântăr c-o părere/ Când clipa cade-amețitoare/ În goluri pline de tăcere.../ Să-mi fie pâinea, ca și trupul, / Aceeași zilnică povară,/ Asupra mea să cadă crima/ Și vorba plină de ocară...”( Umilință) - cu speranța izbăvirii de păcatul
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
de psihanaliză fiind evidență, investigațiile de natură psihologică aduc un plus de culoare scrierii în sine. În planuri alternative, proza Marianei Vicky Vârtosu conturează ca axe epice principale: Imaginarul (Chip-fără-contur, Neconturatul, Soldatul, Ioana), tragismul (Ursula și Vladimir, Costache și Alala), resemnarea karmică (Emiliana și Toni), (sub)urbanul (Colombo-Belgianu’, Pontosu’), misoginismul (Femeia gonflabilă), introspecția (jurnalul Dorei Spirescu) sau chiar revolta socială (Viermele zăpezii). În partea a II-a a cărții, grupajul de versuri prezentat (remarcă specială pentru traducerile de o excepțională calitate
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
ceri tu: să nu mă mir, Să sufăr doar, să nu zâmbesc, Să beau otrava din potir, Când spui să nu te mai iubesc? (Ce îmi ceri tu?) Mai apoi, resemnat, ca tot omul, plin de înțelegere învăluită în tristă resemnare, cu gând pornit spre alt izvor al dragostei pământene, autorul se alină păstrându-și demnitatea: S-a scurs mirajul ludicei iubiri, În lipsa ta mă bântuie suspine, Dar, când mi-e dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
de el. Menționez doar că autorul asigură unitate volumului prezentat, printr-o repartizare riguroasă a poeziilor, sub aspectul conținutului lor, atingând apogeul cu Visul reîntâlnirii, așezat la final, asemenea unui semn de adio încărcat de o firavă speranță ori de resemnare lipsită de ranchiună: Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu AMINTIRI... Nicolaie Dincă se dovedește a fi un autor original, interesant, cu abordări diverse - versuri de factură clasică, versuri
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
acești oameni plini de omenie! Meritocrație versus birocrație Acum 4000 ani, deci cu 2000 înainte de Cristos, în Coreea educația era dominată de un spirit militar. Bărbații exersau până la epuizare folosirea armelor timpului iar femeile erau obișnuite cu respectarea eroismului și resemnarea pentru pierderea unei rude devenită erou național. Faptele de arme erau considerate singurul merit care putea presupune o ierarhie socială. Cu 1000 ani mai târziu două cetăți surori, Sparta și Atena, se întreceau în spiritul de sacrificiu bazat pe o
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
împins să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R.Popescu, Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului “Micul Paris “, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex
ÎN LITERATURĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344524_a_345853]
-
catrene de iubire. Un pasager ce este clandestin, Stă izolat pe ultima banchetă Biletele s-au terminat de mult, Iar destinația, nu poate fi secretă. Coboară pe ascuns și înserarea, Doar roțile de tren mai glăsuiesc În gara mică, țipă resemnarea, Trenuri grăbite, nu se mai opresc... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Grăbite trenuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GRĂBITE TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344588_a_345917]
-
deznodămînt sever: în primele zile este muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decât el. Etapele, fazele prin care trece sunt tipice, specifice, pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
s-a stins din viață. Poetul SHAUL CARMEL a plecat în drumul lui. Din considerație pentru talentul său, pentru tot ce a făcut el bun, îmi permit să reiau acest articol, publicat nu prea demult. Cu durere, cu revoltă și resemnare... Prieteni, pe vârful muntelui din prejma casei, acolo unde Dumnezeu i s-a arătat lui Moshe prin foc, se află trupul Poetului, așa cum el însuși a dorit. Acolo, acum, se adună vulturii... Și norii trec deasupra, înclinându-se întunecat, în
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]