969 matches
-
populație. În plus, în opinia medicilor sportivi, chiar și în condițiile fiziologice specifice, determinate de existența ciclului menstrual, femeia poate practica joggingul de întreținere, fără probleme, atât timp cât își alege ora potrivită, tempoul optim și își reglează dozarea efortului, în funcție de stările resimțite. Dificultățile, în practicarea joggingului, chiar și a celui lejer, de întreținere, apar atunci când numărul de ședințe de alergare pe săptămână este mare, mai ales în perioada specifică. De asemenea, pasionatele de jogging, care practică des alergarea, pe distanțe mari și
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
și realizare a ședințelor de alergare cu scopul de a-și regla sau autoregla viitoarea implicare în realizarea efortului fizic. Evidența în jogging s-ar putea reduce la înregistrarea datelor despre diferite aspecte din practica alergării (stări fizice și psihice resimțite, distanțe parcurse, intensități abordate, etape planificate și obiective atinse sau neatinse etc.), pentru a asigura un suport optim de informare despre evoluția, stagnarea sau involuția diferitelor capacități, performanțe sau rezultate. Prin evidență, se pot asigura Dan Iulian Alexe 140 premisele
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
despre: distanța de alergare, timpul cât a durat alergarea, tipul traseului, condițiile meteo,dacă se poate chiar cu media timpului de kilometru de alergare; cu informații subiective despre: perceperea efortului, eventualele dureri din timpul alergării, starea de odihnă sau oboseală resimțită, evenimente din viața zilnică care ar fi putut afecta ședința de jogging etc.; cu informații statistice periodice despre: volumul de alergare pe săptămână sau lună, despre totalul kilometrilor parcurși cu o anumită intensitate, despre timpul total cumulat alergat într-o
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
raporturile de putere instituite (Defrance, 1988, cit În Neamțu, C.,2001. Pentru a Înțelege resorturile și efectele violenței instituționale ajungem din nou la importanța reprezentărilor elevilor asupra fenomenului; cu alte cuvinte trebuie să ne raportăm permanent la conceptul de violentă resimțită sau subiectivă. Intre principalele surse ale agresivității instituționale putem enumera: a Conceperea și realizarea relației pedagogice exclusiv ca relație de putere: profesorul domină elevii, elevii se lasă dominați. Raportul de putere Între profesori elevi crează tensiuni Între cele doua părți
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de propria conștiință, una paralizantă, a morții resimțite, cioranian, drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din sine și mereu egală cu sine. Fiecare dintre acești alteri pare a trăi cu o maximă intensitate ceea ce Freud numea instinctul de moarte destrudo, marele Semn al întoarcerii organicului la anorganicul inform
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text din Submarinul karmei). Căci, oricât de racordat la actualitatea imediată ar putea să pară, la o lectură neglijentă, poetul, prezentificarea lui este cât se poate de înșelătoare, din moment ce armătura sa lirică își rupe ochiurile dintr-un lanț al trecutului, resimțit, cu toate morțile sale, ca un purum legatum de o marca(n)tă noblețe: "Eu port acum pe gură hrana morților". Lectura următorului op al lui Paul Gorban, Submarinul karmei (Princeps Edit, Iași, 2011), certifică opțiunea fermă și de durată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar, resimțite și mai acut de congenerii lui Mircea Popovici: nevoia de a persifla, de a se situa la antipodul oricărui model cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar în trei versuri, respectând în același timp și numărul de silabe : cinci, șapte, cinci. Cu alte cuvinte, punem poetul să tacă, va rămâne doar locul privirii sale". Resimțit, așadar, drept loc sensibil, înnobilator, al privirii poetului, textul va deveni principala formă de evaziune feminină și chiar substitut deloc conjunctural al erosului, amantul ei de elecție. Că erosul rămâne, totuși, o temă predilectă a autoarei de haiku, o vor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer și pământ, între viață și moarte, poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul grecesc, când ca un blestem, când ca o binecuvântare, dar întotdeauna ca un dat necesar, ca o realitate imanentă ființei: "cuiele/ sârma ghimpată sunt necesare". Așa se explică și apetența pentru glisarea perpetuă între un ieri al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor sfredelește-n/ urechi/ în rest... așteptarea". Pe aceeași linie, apare câteodată imaginea simbolică a unei "încercări de atac la baionetă/ luptă corp la corp", resimțită deci visceral, organic de poetul-soldat (rămășițe ale lecturii stănesciene?) care nu poate decât să își distrugă poemul închistat, înregimentat între atâtea "lejere/ poetici/ de o zi" Lăsarea la vatră. Agresivitatea este, aici și în alte secvențe poetice, sinonimă cu provocarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici de problematica alterității scripturale, convertită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
peux plus, je vous aime..." [Maupassant, Bel-Ami, p.215-216]. Semnificative apar însă recomandările lui Duroy, dezgustat de sentimentele prea sincere și acaparatoare ale doamnei Walter, care dă sfaturi de tactică feminină, bazată pe sentimente și durere, mai mult simulate decât resimțite 324. Scenă așteptării Tradițional, așteptarea corespunde imanentei statice feminine: Penelopa așteptându-l pe Ulise, singurul autorizat de a călători. Așteptarea este, pentru tânăra față sau femeia în vârstă, o fericire în sine, o stare de disponibilitate față de lume și elementele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis), totuși în poetica eminesciană ironia nu e resimțită ca manifestare a libertății demiurgice a spiritului, ci ca nesubstanțialitate. Din acest punct de vedere, atitudinea eminesciană se apropie mai mult de cea a lui Hegel decât de cea a teoreticienilor romantici ai ironiei" (ibidem, pp. 71-72). Cercetătoarea clujeană susține
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
clasificați și definiți (1996, 36). Preluăm cu mărturisit entuziasm această disociere pentru că ea poate furniza un plus de lumină pentru diferența transformatoare/-țională a hipotextului, care pune în mișcare dialectica repetării intertextuale. a) reînnoirea se face periodic, în virtutea unor necesități resimțite istoric (vezi supra); b) cercetătoarea intertextului nervalian din paginile eminesciene insistă asupra hiatusului dintre hipertext și hipotext (dacă vom particulariza medierea literară pentru mecanismul intertextual), în timp ce noi am încercat să reducem această distanță, considerată mai ales sub aspect temporal, de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mînă de personaje, în special de președinte, de fiul său și de doi foști cancelari. Demersul istoricului american repune cu totul în discuție explicațiile gata furnizate care continuă să ne liniștească și astăzi: luarea puterii de către Hitler este rezultatul umilinței resimțite de Germania prin tratatul de la Versailles, al inflației galopante, al șomajului și mizeriei datorate crizei economice din 1929 etc. Acești factori, scrie Henry Ashby Turner Jr. "ne pot ajuta să înțelegem cum devine al III-lea Reich o eventualitate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în realitate. Prin urmare, reflexul de orientare este activat în permanență și menține o stare de relaxare artificială. Plecând de aici, telespectatorul trebuie să iasă din această stare se relaxare, dacă vrea să revină la realitate. Asta cere un efort resimțit uneori sub forma unui fel de toropeală, de dificultate de a se ridica din fotoliu. Alte studii au fost realizate pe un segment special de telespectatori, calificați drept dependenți de televiziune. Aceste persoane folosesc televiziunea „pentru a nu se mai
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a constatat că indivizii care se simțeau vinovați că ar fi deteriorat operele de artă își ofereau spontan ajutorul vizitatorului ghinionist căruia i-au căzut lucrurile pe jos, decât persoanele care nu au fost apostrofate de gardian. Sentimentul de vinovăție resimțit i-a incitat inconștient pe acești vizitatori să adopte comportamente altruiste, ca pentru a fi iertați sau pentru a se revanșa. Experimentul de mai sus arată efectele culpabilității asupra comportamentelor generoase și altruiste. Când provocăm cuiva un sentiment de vinovăție
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un caz și în celălalt. S-a dovedit că gradul de tristețe era același în ambele cazuri. Dincolo de un anumit număr de morți, se pare că mecanismul cerebral al formării emoțiilor atinge un „nivel” critic, ceea ce explică faptul că durerea resimțită nu este proporțională cu numărul victimelor. De la câte victime în sus încetează creierul să „adauge emoții”? Cifra rămâne a fi stabilită. În orice caz, suferința nu este proporțională cu numărul victimelor și, probabil, acesta este motivul pentru care faptele diverse
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
precuneusul, care permite păstrarea în minte a numelui mărcii timp de câteva secunde. Rezultatele arată că mărcile cunoscute sunt o sursă de plăcere și identificare, pe când mărcile mai puțin cunoscute necesită un efort mental sub forma memoriei de lucru, fapt resimțit ca fiind mai puțin plăcut. Activarea memoriei de lucru reflectă necesitatea de a se concentra pentru a memora o marcă pe care am întâlnit-o rar. Principiul este simplu: arătăm publicului o marcă suficient de mult timp și pe suficient
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
apoi să deducem legile de evoluție ale cererii pentru un anumit bun. Influențați de către filosofia utilitaristă, economiștii neoclasici de la sfîrșitul secolului al XIX-lea au dezvoltat o teorie în care individul rațional caută să-și maximizeze satisfacția obținută sau utilitatea resimțită. Mai întîi, se presupune că individul este capabil de a măsura, printr-un indice cantitativ precis, utilitatea pe care și-o procură prin consumarea unui bun. Această abordare "cardinală" a utilității conduce către un principiu care devine fundamental pentru analiza
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se poate afirma despre unul corespunde și celuilalt: "termenul "roman" acoperă până în prezent atât de multe genuri diferite de lucruri [...] încât toată lumea știe că "moartea romanului" nu înseamnă altceva decât "moartea unui anumit gen de roman". Același cinism ar trebui resimțit și în ceea ce privește anunțurile despre "sfârșitul filosofiei", care înseamnă în mod tipic ceva de genul "sfârșitul construcției de sistem metafizic", sau "sfârșitul empirismului", sau "sfârșitul cartezianismului""324. Accentul cade pe depășirea unui gen de filosofie, pe inadecvarea unui stil de filosofie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
oferi decât într-o carte separată, de sociologie a culturii, pe care, sper, o va scrie cineva, cândva.) Așadar, explorarea gândită de mine se bazează pe analiza metamorfozelor estetico-emoționale ale unei forme subtile de teamă. Frica este un sentiment natural, resimțit ca atare de orice individ în fiecare etapă a vieții. Prozatorul britanic L.P. Hartley îi atribuie unuia dintre personajele sale, Eustace, afirmația pertinentă că frica și pericolul i-au îmbogățit existența: în absența acestor elemente, viziunea sa asupra lumii ar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de înțeles de ce Istoria literaturii române editată de Academia Română subliniază însușirea lui Gane "de a rememora melancolic copilăria" (1970-1973: III, 52), aserțiune exemplificată prin Aliuță sau Cânele Balan, prima o poveste violentă, iar a doua una terifiantă (sau, cel puțin, resimțită ca atare de erou). 52 Nu voi face abuz, în această lucrare, de jargonul impus de naratologia structuralistă, întrucât sunt conștient de faptul că, pentru a-mi pierde potențialii lectori, nu există metodă mai rapidă și mai de succes decât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devine opac, violent mai degrabă în surzenia și inaccesibilitatea lui. Câteva fragmente din Kafka pe care le voi analiza mai jos pot să ilustreze această problemă. În apogeul puterii, legea devine nescrisă, iar încălcarea ei este urmată de o ispășire resimțită ca destinală. Manifestarea nemijlocită a violenței mitice este, conchide Benjamin, de același tip cu cea a întemeierii dreptului. Exterioritatea mitică, tradusă ca acțiune teribilă, neînțeleasă a destinului, nu rupe circularitatea dreptului, nici logica lui relațională. Un ultim punct de inflexiune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spazieren“), dar, în același timp, prin faptul că nu utilizează marfa pe care o privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și strada, vitrina este pentru Benjamin o scenă. Dialec tica peisaj-cameră de la care am plecat își face resimțite efec tele și în acest context, în măsura în care actele flaneurului sunt în mod esențial fantasmagorice, nu tehnice. Străin în mijlocul mulțimii, totuși purtându-i măștile, colindătorul arcadelor privește vitrinele, însă nu pentru a cumpăra. Per spec tiva sa este una „metafizică“, prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]