728 matches
-
povestit cum pe vremea comunismului, în timp ce lucra la ”Radio Europa Liberă”, Coposu i-a trimis o scrisoare directorului acestui post, istoricul Vlad Georgescu, datorită faptului că în opinia acestuia, ” Iuliu Maniu ar fi făcut în cariera sa trei greșeli politice: restaurația din 1930, pactul cu legionarii din 1937 și refuzul de a prezida guvernul constituit după lovitura de stat de la 23 august. Domnul Coposu a protestat în scrisoarea sa împotriva acestei interpretări venind cu precizările sale pentru stabilirea adevărului istoric”. După
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
direct proporțională cu interesul SUA și UE în regiunea respectivă. De aceea, acest interes ar trebui să fie susținut de țările membre GUUAM. Inițial, interesul respectiv se baza pe posibilitatea dezvoltării așa-zisului “Coridor de transport Europa-Caucaz-Marea Caspică” , o eventuală restaurație a “Drumului Mătăsii”, care deschidea accesul spre regiunile bogate cu hidrocarburi ale Asiei Mijlocii. Incapacitatea anterioară a statelor membre GUUAM de a atinge scopurile declarate și deci de a menține interesul SUA și UE pentru această organizație regională se încearcă
GUAM () [Corola-website/Science/299151_a_300480]
-
din cauza sistemului de guvernământ local autonom utilizat de bisericile baptiste. Fiind o denominație, ar fi văzută ca având o ierarhie care s-o înlocuiască pe cea a Bisericii Romano-Catolice. Un alt motiv pentru respingerea acestei etichete este influența perioadei de "Restaurație" asupra bisericilor baptiste prin accentuarea ruperii barierelor denominaționale. Alți baptiști acceptă eticheta, considerând că nu poartă o conotație negativă, ci mai degrabă este un sinonim pentru un grup creștin sau religios cu aceleași convingeri, organizat într-o manieră cooperativă pentru
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
glosar, Editura Valahia, 2007-2008. Poezia rezistenței, Editura Clio, București, 1999. Studiu critic de istorie a literaturii. "Ortodoxia este viitorul omenirii". Sfaturi și îndemnuri către tineri adresate de Părintele Stăniloae într-o convorbire cu Marian Munteanu, Editura Valahia, 2000. Revoluție și restaurație - studiu publicat în serial în ziarul Ziua în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002 • Tache Papahagi, "Antologie aromânească", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008 • Nicolae Iorga, "Caracterul comun al instituțiilor din Sud-Estul Europei", Editura Valahia, București, 2008 (ediție îngrijită) • Dionisie Fotino, "Istoria
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
importanți doi poeți ai Angliei lui Oliver Cromwell au fost Andrew Marvell și John Milton, ambii scriind opere întru lauda noului guvern. De pilda, “O odă întoarcerii lui Cromwell din Irlanda”. În ciuda convingerilor lor republicane, ei au scăpat nepedepsiți în timpul Restaurației lui Carol II după care Milton a scris unele din cele mai mari opere ale sale, cu mesaje politice ascunse în alegorii. Thomas Browne a fost un alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vastă bibliotecă, a scris mult
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
știință, religie, medicină și esoterism. John Milton, autorul poemului epic Paradise Lost, și Andrew Marvell sunt poeții reprezentativi ai perioadei de turbulențe de la jumătatea secolului 17. Cronicarii John Evelyn și Samuel Pepys au descris scena culturală a timpurilor respective. Literatura Restaurației include atât "Paradisul Pierdut", "Sodom" al Ducelui de Rochester și comedia sexuală "Viața la țară" cât și înțelepciunea morală din "Pilgrim's Progress." Asistăm la apariția "Tratatelor despre Guvernare" ale lui Locke, la fondarea Societății Regale, la experimentele lui Robert
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Dryden, și la apariția primelor ziare. Ruptura oficială apărută în cultura literară datorită cenzurii și standardelor morale radicale sub regimul puritanist al lui Cromwell, a creat o prăpastie în tradiția literară, permițând astfel apariția unor noi forme de literatură dupa Restaurație. În timpul Interregnum, forțele regaliste atacate la curtea regelui Charles I au fost obligate să se retragă în exil împreună cu regele Charles II în vârstă de 20 de ani. Nobilimea ce a călătorit alături de Charles II a fost astfel găzduită pentru
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
fost atacat doar pentru faptul că a fost suspectat că ar fi scris "Satiră asupra omenirii". O consecință a acestei anonimități este faptul că foarte multe poeme, unele dintre ele chiar valoroase au rămas nepublicate și necunoscute. Proza din perioada Restaurației este dominată de scrierile religioase creștine, însă în această perioadă se pun și bazele a două genuri ce vor domina perioadele următoare : ficțiunea și jurnalismul. Scrierile religioase și-au depășit adesea limitele intersectându-se cu cele politice și economice, așa cum
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
-se cu cele politice și economice, așa cum și scrierile economice sau politice implicau sau chiar se refereau direct la religie. Thomas Sprat a scris "Istoria Societății Regale" în 1667 și a stabilit, într-un singur document, obiectivele științei empirice. Perioada Restaurației a fost de asemenea momentul în care John Locke a scris multe din operele sale filozofice. Empirismul lui Locke era o tentativă de a înțelege însăși cunoașterea umană și de a găsi în acest fel o modalitate viabilă pentru luarea
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
spre un nivel mai elaborat al acesteia și, la fel ca și Thomas Hobbes, el a pus în evidență natura flexibilă contractului social. Pentru o perioadă ce a cunoscut răsturnarea unei monarhii absolute, tentative de democrație, o democrație coruptă și restaurația unei monarhii limitate, singura soluție satisfăcătoare nu putea fi decât o bază flexibilă de guvernare. Perioada Restaurației a reușit să modereze majoritatea scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
în evidență natura flexibilă contractului social. Pentru o perioadă ce a cunoscut răsturnarea unei monarhii absolute, tentative de democrație, o democrație coruptă și restaurația unei monarhii limitate, singura soluție satisfăcătoare nu putea fi decât o bază flexibilă de guvernare. Perioada Restaurației a reușit să modereze majoritatea scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost forțați să se retragă din viața publică sau să se adapteze, iar acei autori Digger
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
în lupta cu tentațiile minții și ale trupului ce duc la damnațiune. Cartea este scrisă într-un stil narativ direct și prezintă elemente de dramă și biografie, dar în același timp demonstrează aceeași conștiință alegorică întâlnită la Edmund Spenser. În timpul Restaurației cea mai comună modalitate de a primi știri era sub forma publicării unui afiș. Pe o singură foaie mare de hârtie era de obicei scrisă istorisirea unui eveniment. Totuși, în această perioadă a apărut prima formă de jurnalism profesional și
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
deja ziare. Este imposibil de aflat care este data exactă a începuturilor romanului în limba engleză. Totuși, biogafii de mare întindere, de ficțiune sau ficționale au început să se distingă în Anglia de alte forme ale literaturii înca din timpul Restaurației. Tradiția "romanței" existența în Franța și Spania era deja cunoscută în Anglia. "Romanța" era considerată o formulă literară feminină, iar femeile erau acuzate de viciul de a citi "romane". Una dintre figurile cele mai semnificative în apariția romanului, din perioada
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Tradiția "romanței" existența în Franța și Spania era deja cunoscută în Anglia. "Romanța" era considerată o formulă literară feminină, iar femeile erau acuzate de viciul de a citi "romane". Una dintre figurile cele mai semnificative în apariția romanului, din perioada Restaurației a fost Aphra Behn. Aceasta are meritul de a fi fost nu numai primul romancier profesionist de sex feminin, dar și unul dintre primii romancieri ai Angliei în general. Cel mai cunoscut roman al sau a fost "Oroonoko" publicat în
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
înrobit în Surinam. Romanele lui Behn prezintă influențe ale tragediei și demonstrează experiența acesteia ca dramaturg. Imediat ce interdicția regimului puritan precedent asupra reprezentațiilor teatrale a fost ridicată, dramaturgia a renăscut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restaurației au fost comediile lipsite de sentimentalisme și "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley și George Etherege, ce reflectă atmosfera de la curte și celebrează un mod de viață aristocratic de tip macho plin de intrigi și cuceriri sexuale. După o
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
care nu agrea irlandeziiRomano-Catolici, era indignat de abuzurile și barbaritățile pe care le-a văzut în jurul lui. Timpuriu în această perioadă Drama înfățișa ultimele piese ale lui John Vanbrugh și William Congreve, amândoi au transmis mai departe comedia din perioada Restaurației cu câteva modificări. Totuși, majoritatea punerilor in scenă au constat in farsede slaba calitate si tragedii familiale mult mai serioase. George Lillo si Richard Steele au creat amândoi forme de tragedie de un inalt nivel moral , ale căror personaje și
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
mai ales despre istoria contemporană și politică, călătoriile sale, apără religia și spiritul medieval (Génie du christianisme 1802), și în cele din urmă, în anii 1830 și 1840 apare enorma sa autobiografie Mémoires d'outre-Tombe ("Memoriile de dincolo de mormânt") . După [[restaurația franceză|restaurația burbonilor]] romantismul francez s-a dezvoltat în viața de zi cu zi prin teatrul Parizian, cu producții de Shakespeare, în Franța fiind un autor romantic de bază, Schiller și adaptări după Scott și Byron alături de autori francezi, dintre
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
despre istoria contemporană și politică, călătoriile sale, apără religia și spiritul medieval (Génie du christianisme 1802), și în cele din urmă, în anii 1830 și 1840 apare enorma sa autobiografie Mémoires d'outre-Tombe ("Memoriile de dincolo de mormânt") . După [[restaurația franceză|restaurația burbonilor]] romantismul francez s-a dezvoltat în viața de zi cu zi prin teatrul Parizian, cu producții de Shakespeare, în Franța fiind un autor romantic de bază, Schiller și adaptări după Scott și Byron alături de autori francezi, dintre care mai
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
istoriei este deci Statul și libertatea pe care el o realizează. După moartea lui Hegel, discipolii lui s-au divizat în două tabere. Hegelianii de "dreapta" erau grupați în corpul universitar din Berlin și reprezentau conservatismul politic al epocii de restaurație după căderea lui Napoleon. "Stânga", cunoscută și ca ""Tinerii Hegeliani"", interpretau filozofia lui Hegel în sens revoluționar, preconizând ateismul în religie și democrația liberală în politică. Dintre aceștia sunt de menționat Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner și - mai ales
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
More în 1535, episcopul John Fisher în același an și Thomas Cromwell în 1540. În anul 1598, un călător german, Paul Hentzner, a numărat mai mult de 30 de capete pe pod: Această practică a fost oprită în 1660, după restaurația regelui Carol al II-lea Construcțiile de pe Podul Londrei au creat un risc mare de incendiu și au mărit greutatea pe care trebuia să o suporte arcadele; ambele cauze au contribuit la distrugerea podului de câteva ori. În anul 1212
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
1937 - „Despre posibilitățile unei arhitecturi românești”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul IV, nr. 1. 1939 - „Arhitectura românească de azi”, în "Viața Românească, "anul XXXI, nr. 4. - „Experiența americană”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul VI, nr. 9. 1940 - „Arhitectura românească după restaurație”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul VII, nr. 6. 1944 - „Cronica plastică”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Un fel de bilanț”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Expozițiile de la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii. Cu toate că shogunul acceptă restaurația și își retrage trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
și politică în societatea japoneză. Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale față de împărat și față de instituțiile de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei. În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de a realiza schimbări esențiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată și consecvență, a atitudinii politice ci și conținutul direcției prin programul de măsuri de atingerea scopului care poate fi de natură politică sau economică. In timpul „Restaurației” - termen care provine de la elvețianul „Karl Ludwig von Haller” o perioadă caracterizată prin restaurarea monarhiilor în Europa, petrecută în Elveția între anii (1816-1842), Anglia (1660-1688) și Franța 1814/15-1830), un reprezentant caracteristic al acestei perioade este omul politic austriac prințul
Radicalism () [Corola-website/Science/308300_a_309629]
-
metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele Naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric. Sistemul metric este adoptat în Franța la 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon). În 1812, în timpul Restaurației, sistemul metric este retras, fiind abolit complet. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în Franța va fi reintrodus abia după Revoluția din 3 octombrie 1830. Începând din 1832 Gauss aplică sistemul metric în fizică. El determină câmpul
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]