2,739 matches
-
animale. Posedă de asemenea mai puține bunuri de folosință îndelungată și se consideră mai săraci decât cei ce practică un alt fel de agricultură. Ruralul românesc actual mai prezintă alte trei fenomene intim legate de modul în care a fost restaurată proprietatea privată: lucrătorul familial neremunerat, nivelul de instruire și vârsta populației ocupate în rural. Ruralul deține 94% din totalul lucrătorilor familiali neremunerați, cea mai mare parte a acestora (74,8%) fiind femei. Referitor la a doua problemă, în rural populația
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
apariția exploziilor de populații de dăunători sau de boli să fie puțin probabilă. Orice activitate care implică o cultură presupune inevitabil simplificarea ecosistemului și interrelațiile care țin sub control exploziile dăunătorilor sau ale bolilor. Rotațiile reprezintă o modalitate de a restaura diversitatea biologică a unui sistem de cultură, ușurând în același timp cultura anuală de specii unice. Totuși, rotatia culturilor nu este singura modalitate de a realiza acest lucru. Amestecul sau intracultura uneia sau a mai multe specii de plante (policulturile
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
destinată înlocuirii unei părți din corpul uman sau încorporării în sistemele vii pentru a funcționa în contact direct cu un țesut viu. 7. by-pass-ul coronarian: procedură chirurgicală, care constă în implantarea unui vas de sânge în locul segmentului blocat, pentru a restaura fluxul sanguin în zona respectivă, astfel încât să se asigure aportul de sânge în țesutul miocardic. Uzual, sunt utilizate, ca grefe, arterele localizate în torace (arterele mamare) sau vene (safene). C 8. cancer: boală care poate afecta orice organ, caracterizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
chiar natura primordială ale omului, pierdute după comunismul primitiv și alterate între timp de societatea divizată în clase antagoniste. Dar maniera restauraționistă este adoptată de marxism nu numai la scara întregii istorii. De pildă, perestroika lui Gorbaciov își propune să restaureze „comunismul autentic” din perioada NEP-ului leninist, presupus corupt ulterior de birocrația stalinistă, considerat de un Alexandr Iakovlev „o contrarevoluție în stare pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea negației” însemna acum a-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză, ucisă prea devreme de „Thermidor”-ul presupus reacționar. Revoluția Franceză, la rândul ei, își propunea să revină la o stare de libertate pierdută, aceea a Antichității romane republicane de dinaintea epocii feudale, chipurile barbare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca resturile vechii ferocități să cadă și să dispară”. Câțiva ani mai târziu, Robespierre, ținând Contractul social sub braț, își trimitea adversarii suspecți de „absurdități gotice” la ghilotină. Dar republica virtuoasă descrisă acolo de Jean-Jacques Rousseau urmărea de fapt să restaureze omul necorupt al primelor comunități și egalitatea din timpuri străvechi, prezentate idilic tot de el în Discursul asupra originii inegalității dintre oameni, stare de lucruri ținând - credea Rousseau - de epoca cea mai fericită și singura autentică a neamului omenesc. Rousseau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dar totuși de calitate a primului.) Trecutul originar - în oricare dintre ipostazele de mai sus - este neapărat optim și luminos. El corespunde momentului auroral al societății umane autentice, alcătuite conform naturii, rațiunii și lui Dumnezeu. El trebuie și poate fi restaurat, într-un fel, fie și parțial, prin revoluția preconizată, sperată sau înfăptuită, care astfel apare ca o regăsire a originilor, o revenire la sursă după o lungă și degradantă rătăcire - constituind o „negare a negației”. În esență, gândirea revoluționară fondează
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
coincidenței „direcției” istoriei cu presupusa rațiune de a fi a lucrurilor și cu natura esențială a omului. Dimpotrivă, pentru adversarii săi (pentru „reacționari”), trecutul îndepărtat respectiv este descris ca o construcție himerică și utopică, iar încercarea revoluționarilor de a-l restaura apare drept un experiment filozofico-politic hazardat, când nu chiar „satanic”, cum credea Joseph de Maistre în ceea ce privește Revoluția Franceză. Invers, filozoful revoluționar susține că trecutul apropiat a presupus adulterări, denaturări ale naturii originare, ale istoriei etc. în timp ce, iarăși invers, oponentul său
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o decădere morală i-a alterat natura autentică, sau mai bine zis, a acoperit-o, asemenea chipului lui Glaucos, cu aluviunile și depozitele imunde ale trecutului apropiat. Întâlnim, așadar la Platon, pentru prima dată în istoria ideilor, teza că a restaura Cetatea bună înseamnă a restitui chipul autentic al umanității, lucru dezirabil fiindcă omul, în făptura sa originară, este bun, deoarece a fost creat de un Creator bun. Faptul că experiența curentă pare a ne recomanda să credem contrariul nu ar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceleași concluzii ca și Simon Magicianul: el adaugă o critică a Bisericii pe cale de a se naște, a puterii creștinilor, secțiunea pauliniană, ironizează credința, critica legea, își bate joc de interdicții și îndeamnă la o contramorală, singura în stare să restaureze ordinea lucrurilor: împotriva răului, a se alege binele definit exact de inversul virtuților propovăduite de alții, vinovați că ignoră faptul că profesează negativul, încrustați de la începutul lumii în negativitate. Nicio nevoie să crezi în false valori. Cum ar fi adevărul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și dincolo de aceasta: să te culci cu mama ori cu sora, într-un altar de preferință... Sade va relua aceste argumente. Jean Țesătorul adaugă chiar că relațiile sexuale potențează castitatea, mai mult: că împreunarea cu un adept al Spiritului Liber restaurează virginitatea! Exercițiul acestei asceze hedoniste conferă fericire și te transformă în Preafericit.... XVI WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES și „plăcerea paradisului” 1. Eros și Thanatos în epocă. Willem van Hildervissem oficiază ca propovăduitor al Spiritului Liber la Bruxelles, într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fost niciodată creștin... Cum să renegi o religie căreia nu i-ai aparținut? Montaigne face un portret foarte elogios acestui om de stat care, în momentul în care Biserica devine oficială și profită de această situație, se străduie să restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o religie tolerantă și sincretistă. Iulian? Un bărbat cast, drept, avizat în chestiuni de filosofie, virtuos, deloc sângeros, sobru, auster, cultivat, excelent soldat, viteaz și curajos, crezând în existența unui suflet nemuritor, cu adevărat evlavios
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
duh, poanta nu trebuie să ascundă neapărat o adâncime filosofică autentică. Socrate suferă de un exces de texte pline de erori care îi canibalizează adevărata identitate; Diogene și Aristip suferă de excesul invers: lipsa de documente în măsură să le restaureze adevăratul chip și să restituie formidabila energie a discursului lor. -3Parfumat în agora. Credincios principiului meu potrivit căruia anecdota constituie calea regală care duce la epicentrul unei gândiri, aș vrea să revin asupra parfumului nu chiar așa de nevinovat al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și pur și simplu această opțiune metafizică, Eudoxiu restaurează realitatea în prerogativele ei. în consecință, el își poate instala etica hedonistă pe o bază demnă de acest nume. De aceea, trebuie oare să ne mirăm că tezele hedoniste ale lui Eudoxiu din Cnidos sunt cunoscute doar prin câteva rânduri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și de foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot ceea ce face posibilă senzația
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a-i citi pe filosofi, de a-i comenta, de a împărtăși puncte de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... -10- Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult înapoia ei caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care o ocupă în acel moment în sistem. Din acest punct de vedere, Waltz definește balansarea drept comportamentul (firesc) al statelor de a se alătura într-un conflict părții celei mai slabe, pentru a reechilibra balanța de putere și restaura stabilitatea la nivelul sistemului; spre deosebire de balansare, alinierea este un comportament fundamental opus, caracterizat prin alăturarea, într-un conflict, părții celei mai puternice sau percepute ca fiind câștigătoare (Waltz, 1979, p. 126). Problema fundamentală pe care o ridică acest model structural
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
implică niciodată revenirea la o situație identică cu situația anterioară, ci se referă la restabilirea unui echilibru de forțe comparabil cu cel existent anterior între Marile Puteri ale sistemului. Dacă vreunul dintre actori este înfrânt în război, el este imediat restaurat la statutul pe care îl deținea anterior, încercându-se astfel ca numărul de poli ai puterii să rămână constant, pentru a nu se distruge balanța. Această politică se aplică mai ales în cazul polilor majori (de pildă Franța, care a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de poli ai puterii să rămână constant, pentru a nu se distruge balanța. Această politică se aplică mai ales în cazul polilor majori (de pildă Franța, care a fost cucerită de două ori succesiv de trupele coaliției oponente, fiind totuși restaurată la statutul de Mare Putere în 1822, prin acceptarea ei în Concertul Europei) sau al polilor de putere dintr-un subsistem de puteri minore (în primul război mondial, trupele românești avansează adânc în teritoriul Ungariei - cu toate acestea, după încheierea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în 1822, prin acceptarea ei în Concertul Europei) sau al polilor de putere dintr-un subsistem de puteri minore (în primul război mondial, trupele românești avansează adânc în teritoriul Ungariei - cu toate acestea, după încheierea conflictului, statalitatea Ungariei a fost restaurată). Pentru o analiză mai detaliată a procesului de constituire a alianțelor, vezi Snyder (1997). Pentru cele trei precondiții, vezi, de exemplu, Kupchan și Kupchan (1991, pp. 124-125). Conceptul de „securitate colectivă ideală” a fost preluat de cei doi autori de la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unde acorduri de muzică psihedelică îți însoțesc clipele de meditație. Pe băncile muzeului întâlnești, deopotrivă, tineri și bătrâni, femei și bărbați, danezi și turiști străini. Dar acest mecenat nu este singular. Castelul Fredericksborg, distrus de un incendiu violent, a fost restaurat în întregime de aceeași generoasă fundație, trăindu-și astăzi a doua tinerețe. Aici chiar și reginei îi este interzis să fumeze, pentru a nu dăuna obiectelor prezervate de specialiștii danezi cu trudă și dragoste, cu o pasiune demnă de un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nici unul dintre poeții actuali de prima mărime (care, așa cum arătam data trecută, nu sunt deloc puțini). Cele mai frumoase poeme ale lui Ioan Alexandru, de exemplu, nu prea seamănă cu ale lui Blaga. Dar etalonul, cum spuneam, al marilor poeți restaurați în aura lor reprezintă repere de nivel pentru situarea celor care, mergând pe cu totul alte căi, ilustrează epoca noastră. Exista o tradiție „de stânga” a poeziei noastre, care de la Ion Vinea și apoi Geo Dumitrescu și C. Tonegaru până la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ale fascismului mussolinian și ale tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție pe cât de inedită, pe atât de evidentă. Acest aspect al restaurării (care însă, în contextul nostru, apare ca un termen impropriu, dat fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic important) este un pretext comod pentru a ignora celălalt aspect, mai profund și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o transformă cu ingenuitate într-una apocaliptică. Restaurarea sau reacțiunea reală începută în 1971-1972 (după momentul 1968) este, de fapt, o revoluție. Iată de ce ea nu restaurează nimic și nu reprezintă o întoarcere la nimic; dimpotrivă, tinde să șteargă literalmente trecutul, cu „părinții”, cu religiile, cu ideologiile și cu formele sale de viață (reduse astăzi la o simplă supraviețuire). Această revoluție de dreapta, care a distrus înainte de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și popoarele încă păgâne din Europa răsăriteană și chiar lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată în sintezele mai recente și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]