652 matches
-
obținuți trebuie caracterizați printr-o densitate de reticulare globală, care reprezintă fracția de unități structurale implicate în acest proces. Variația densității de reticulare, q, funcție de cantitatea de DVB (figura 5) și respectiv funcție de solvent (figura 6), arată cum variază structura reticulată a polimerilor funcție de condițiile de sinteză. Prezența diluantului favorizează apariția ciclizărilor, ceea ce determină o limitare a participării legăturilor duble pendante din interiorul ciclurilor intramoleculare. Valorile reținerilor de solvent cresc cu creșterea cantității de reticulant (probele 1-3 ). Probele cu un conținut
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
crescătoare fie adiționează monomer prin reacția de propagare, fie reacționează cu un copolimer liniar prin reacție de reticulare intermoleculară. Dacă monomerul divinilic este incorporat la catena crescătoare, legătura 157 dublă pendantă este treptat transformată în unități cu ambele duble legături reticulate. Macroradicalul crescător poate ataca gruparea dublă pendantă existentă pe aceeași macromoleculă sau poate participa la reticulare intramoleculară, rezultând astfel catene liniare conținând mici închideri de cicluri. Reacțiile intramoleculare determină descreșterea reactivității legăturilor duble pendante și explică de ce la cuplarea reticulantă
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
liniare conținând mici închideri de cicluri. Reacțiile intramoleculare determină descreșterea reactivității legăturilor duble pendante și explică de ce la cuplarea reticulantă a monomerilor în produsul final rămâne întotdeauna o cantitate de duble legături pendante nereacționate. Aceasta este explicația faptului că produșii reticulați prezintă o mare neomogeneitate internă. Comparând valorile experimentale Mc obținute din determinări de umflare la echilibru cu valorile teoretice Mct obținute din rapoartele inițiale utilizate în sinteză, se poate aproxima mecanismul reacției de reticulare . Pentru aceasta s-a utilizat ecuația
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
greutatea moleculară a unității care se repetă; X nr. moli reticulant/ nr. moli componentă monovinilică. Dacă se determină experimental valoarea Mc, atunci raportul Mc/Mct reprezintă gradul de polimerizare al componentei divinilice (Tabelul 4). 2.2. Poli (RPhMI — co — TMPTA) reticulați sub formă de perle Polimerii au fost sintetizați în mod similar celor cu DVB, într-o instalație tipică polimerizărilor în suspensie în care, într-o primă etapă, se introduc faza apoasă și stabilizatorul, sub agitare, temperatura ajusustandu se la 45
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
cu vapori de apă și extrase cu metanol într-un aparat de tip Soxhlet. In urma sitării, sau obținut perle de dimensiuni 0,10 — 0,5 mm, cu un randament de 69-72% . Astfel au fost sintetizate patru serii de polimeri reticulați cu o bună geometrie a sferelor (figura 7) utilizând diferite diluții și un raport molar CPMI / TMPTA â 0,16 / 0,84 mol/mol (tabelul 5). Caracterizarea spectrală a polimerilor reticulați sintetizați a evidențiat structura complexă a acestor polimeri. Spectrele
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
69-72% . Astfel au fost sintetizate patru serii de polimeri reticulați cu o bună geometrie a sferelor (figura 7) utilizând diferite diluții și un raport molar CPMI / TMPTA â 0,16 / 0,84 mol/mol (tabelul 5). Caracterizarea spectrală a polimerilor reticulați sintetizați a evidențiat structura complexă a acestor polimeri. Spectrele FTIR ale produșilor obținuți (figura 8) prezintă benzi de absorbție caracteristice comonomerilor de plecare la: 3000-2800 cm-1 (COOH); 1755cm-1 și 1265 cm 1(νCÂO ester); 1780, 1720, 1395-1400, 710 cm -1
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
de absorbție caracteristice comonomerilor de plecare la: 3000-2800 cm-1 (COOH); 1755cm-1 și 1265 cm 1(νCÂO ester); 1780, 1720, 1395-1400, 710 cm -1 (structură imidică); 2970 cm -1 (grup alifatic în legături nou formate). Influența condițiilor de preparare a polimerilor reticulați asupra caracteristicilor produșilor obținuți sub formă de perle a fost pusă în evidență de câteva caracteristici specifice polimerilor cu structură permanent poroase, așa după cum se observă în Introducerea diluantului produce câteva efecte speciale asupra proprietăților copolimerilor sintetizați. Astfel, creșterea cantității
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
de interacțiune Flory Huggins; Mc — masa moleculară medie dintre două reticulări. Reacțiile specifice mecanismului radicalic de polimerizare reticulantă -când reacția de propagare liniară este simultană cu cea de reticulare și ciclizare pot fi dirijate din sinteză și determină caracteristicile polimerilor reticulați. Copolimerizarea reticulantă dintre CPMI și TMPTA poate avea loc loc conform schemei de reacție 4, după unul din mecanismele prezentate a, b sau c. Scăderea masei moleculare medii dintre două reticulări este o consecință a creșterii densității de reticulare în
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
densitate de reticulare mare (așa cum este la copolimerul Co-3), presupune o structură neomogenă compactă. Valoarea mică a porozității (P%21,67) și o reticulare puternică este caracteristică polimerilor cu o bună stabilitate termică. Din acest motiv, descompunerea termică a polimerilor reticulați /16/ depinde de condițiile de sinteză, așa după cum rezultă și din tabelul 8. Comportarea termogravimetrică a poli(TMPTA —co-CPMI) a fost urmărită în intervalul de temperatură 0 — 900 0C cu o viteză de încălzire de 90C/minut. Curbele degradărilor termice
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
sinteză, așa după cum rezultă și din tabelul 8. Comportarea termogravimetrică a poli(TMPTA —co-CPMI) a fost urmărită în intervalul de temperatură 0 — 900 0C cu o viteză de încălzire de 90C/minut. Curbele degradărilor termice care au loc la polimerii reticulați studiați (figura 9) prezintă trei stadii de descompunere, cu pierderi semnificative de greutate în intervalul 200 — 600C. Degradarea copolimerilor rezultați are loc în trei stadii, indiferent de structura poroasă, diferența constând în valorile de temperatură caracteristice fiecărui stadiu. Primul stadiu
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
a mecanismului complex de reticulare care are loc la formarea copolimerilor macroporoși. În concluzie, degradarea termică poate fi considerată consecința unui ansamblu de factori: parametrii termodinamici ai sintezei, parametrii de solubilitate ai diluanților și structura chimică și morfologică a copolimerilor reticulați rezultați. Astfel, proba A6, cea mai stabilă din punct de vedere termic, a fost realizată în prezența celei mai mici cantități de mediu inert, iar calitatea termodinamică a acestuia a permis realizarea unui echilibru între reacțiile de ciclizare și reticulare
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
termic, a fost realizată în prezența celei mai mici cantități de mediu inert, iar calitatea termodinamică a acestuia a permis realizarea unui echilibru între reacțiile de ciclizare și reticulare. Concluzii Utilizând tehnica polimerizării în suspensie au fost preparați noi copolimeri reticulați sub formă de perle, pe bază de trimetilolpropan triacrilat și N-p-carboxifenil-maleimidă. Caracterizarea acestor copolimeri a permis studierea relației sinteză-proprietăți. Mecanismul de copolimerizare reticulantă radicalică este complex și duce la formarea de structuri care posedă stabilitate termică înaltă (datorită structurii poliimidice
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]
-
stomac, apendice, colecist, intestin, pancreas, căi renale, uter, cord). Fibrele aferente ale arcului reflex cu punct de plecare gastric sau abdominal sunt atașate nervilor vagi și simpatici. Centrii reflexului de vomă (fig. 2) sunt situați în regiunea dorsolaterală a formațiunii reticulate din bulb. In apropierea centrului vomei s-a descris o zonă chemoreceptoare a cărei excitare declanșează voma. Această zonă chemoreceptoare este o bandă de țesut nervos în formă de V situată pe pereții laterali ai ventriculului IV. Substanțele emetizante acționează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria vasodilatatoare A1, aria senzitivă A2, la care se adaugă aria cardio-moderatoare (CM, situată medial, în apropierea nucleului ambiguu, lângă nucleul dorsal al vagului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce cuprind patru grupuri principale de neuroni, după cum urmează. Centrul respirator bulbar din formațiunea reticulată cuprinde două arii majore diferentiate morfo-funcțional. Un grup de neuroni din regiunea dorsală a bulbului (grupul respirator dorsal) este asociat în principal cu inspirul, iar un alt grup, din zona ventrală (grupul respirator ventral), este asociat în principal cu expirul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
este un factor foarte important pentru menținerea enzimelor într-o formă înalt activă după imobilizarea lor pe suportul solid. Acest fapt plasează gelurile hidrofile într-o poziție foarte favorabilă printre suporturile destinate imobilizării enzimelor. Printre cele sintetice hidrofile, poli(acrilamida) reticulată ocupă cea mai importantă poziție. Polizaharidele și unii dintre derivații lor domină domeniul de suporturi macromoleculare naturale pentru imobilizarea enzimelor. Stabilizarea enzimelor prin procesul de imobilizare a deschis drumul spre elaborarea de biotehnologii de mare eficiență economică. Una din cele
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
Cantitatea de enzimă reținută de suport precum și activitatea după imobilizare depinde foarte mult de natura suportului Căi de activare a suporturilor Pentru introducerea grupelor funcționale capabile să lege enzimele sunt folosite mai multe căi: a). Aminoliza cu polialchilenpoliamine a copolimerilor reticulați. Una dintre căile cele mai simple de imobilizare covalentă a enzimelor este prin intermediul reacției de condensare cu glutaraldehidă, reacție ce se poate realiza prin două variante: activarea cu glutaraldehidă a unor schimbători ce conțin grupări aminice primare sau secundare, urmată
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
cu carbodiimide. c). activare prin reacția de amidare cu hidrat de hidrazină a grupelor carboxilice sau aminice urmată de reacția de diazotare. d). reacția acidului monocloracetic (sarea de sodiu) asupra unui scimbator de anioni slab bazic. e). reacția copolimerilor acrilici reticulați cu cu hidroxilamină (clorhidrat). În continuare sunt prezentate succint cele trei metode de imobilizare a enzimelor prin legare pe suport. După cum se vede din Figura 2, metodele de legare a enzimei pe suport insolubil se înpart în trei categorii, după
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
slab de acesta. După natura lor chimică, suporturile se pot clasifica în: suporturi anorganice: cărbune activ, caolin, gel de silice, bentonită, etc; suporturi organice naturale: celuloză , amidon, etc; suporturi organice naturale modificate: carboximetil celuloză, dietilaminoetil celuloză, nitrat de celuloză, dextran reticulat, etc; suporturi sintetice: schimbători de anioni, schimbători de cationi, etc. Adsorbția unor enzime pe un suport insolubil în apă este dependentă de următorii factori: pH-ul mediului, natura chimică a suportului, cantitatea în proteină și activitatea enzimei inițiale, temperatura la
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
ionică pot fi utilizați polimeri liniari. Astfel, ureaza [30] a fost imobilizată pe poli(clorură de vinil) sau poli(acrilonitril) funcționalizați cu grupări de dimetilamină. Coenzimele ca NAD, FAD, ATP au fost imobizate [31] într-o emulsie de copolimeri acrilici reticulați funcționalizați prin hidroliză. Invertaza [32] a fost imobilizată pe poliamide cuaternizate sau poli(hidroximetil metacrilat) sub formă de membrane [33ț. Proteaza provenită din Bacillus mesentericus a fost imobilizată [34] pe polietilenă grefată cu acid acrilic. Suporturile sub formă de fibre
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
legare ionică. Randamentul de imobilizare (β) este de 90% iar gradul de transformare a zahărului în zahăr invertit (α) este de 93% [42] Schimbătorul de ioni Amberlite IRA-94 a fost utilizat pentru imobilizarea invertazei [43ț. Suporturile solide formate din copolimeri reticulați au avantajul de a fi ușor manipulate. Astfel, schimbătorii de cationi carboxilici (Ostin KM sau Amberlite CG 50) tratați cu trietanol amină și cloracetat de etil au legat glucoamilaza [44ț ducând la obținerea unui preparat enzimatic foarte activ. Glucoamilaza a
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
foarte activ. Glucoamilaza a fost imobilizată și pe particole de polistiren în câmp magnetic [45]. Schimbătorii de ioni acrilici au fost, de asemenea, utilizați la imobilizarea glucoamilazei. Studii preliminare [46,47] au probat faptul că o serie de suporturi acrilice reticulate cu grupări funcționale aminice sau acideau capacitatea de a reține o gamă largă de proteine biologic active printre care și glucoamilaza. Imobilizarea ionică [48] a glucoamilazei pe suporturi acrilice de tipul schimbătorilor de ioni are loc cu randamente de imobilizare
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
ai bis metacrilaților cu acetatul de vinil sau propionatul de vinil, funcționalizați prin reacția de hidroliză urmată de reacția cu epiclorhidrina, sunt utilizați în procesul de imobilizare a glucoamilazei [68ț. Randamentul de imobilizare este de 75%. Polimeri ca poli(N-aminometilacrilamidă) reticulați cu clorură de acriloil sau clorură de alil, au fost utilizați pentru reținerea fizică prin adsorbție a glucoamilazei [69ț urmată de fixarea covalentă prin tratare cu derivați de carbodiimidă. Astfel de preparate au o activitate enzimatică bună. Schimbătorii de ioni
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
formaldehida liberă nu mai melamin-formaldehidei ureice │mare de 0,5 mg/dmp de folie fără strat modificată cu │protector tris-(2-hidroxietil)amina │ │Conținut de melamina liberă nu mai mare │de 0,3 mg/dmp de folie fără strat │protector │ - Polialchilenamine reticulate În conformitate cu directivele Comunității cationice: │Europene și în absență lor, cu legislația a) poliamida-epiclorhidrina, │națională, până la adoptarea directivelor rășina bazată pe │Comunitare diaminopropilmetilamina și │ epiclorhidrina │ b) poliamida-epiclorhidrina, │ rășina bazată pe │ epiclorhidrina, acid adipic, │ caprolactama, dietilentriamina │ și/sau etilendiamina │ c) poliamida-epiclorhidrina, │ rășina
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199392_a_200721]
-
formaldehida liberă nu mai melamin-formaldehidei ureice │mare de 0,5 mg/dmp de folie fără strat modificată cu │protector tris-(2-hidroxietil)amina │ │Conținut de melamina liberă nu mai mare │de 0,3 mg/dmp de folie fără strat │protector │ - Polialchilenamine reticulate În conformitate cu directivele Comunității cationice: │Europene și în absență lor, cu legislația a) poliamida-epiclorhidrina, │națională, până la adoptarea directivelor rășina bazată pe │Comunitare diaminopropilmetilamina și │ epiclorhidrina │ b) poliamida-epiclorhidrina, │ rășina bazată pe │ epiclorhidrina, acid adipic, │ caprolactama, dietilentriamina │ și/sau etilendiamina │ c) poliamida-epiclorhidrina, │ rășina
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199394_a_200723]