4,965 matches
-
continuă luptă pentru a metamorfoza în "vers și sintaxă" experiența devoratoare a unei subiectivități ale cărei fruntarii, tot mai îndepărtate, semnificau, totodată, o lărgire a propriilor repere, teme, abordări lirice. O trăsătură comună poemelor, de o mare varietate imagistică, tematică, retorică, din volumul Bătrânul Werther, este vastitatea peisajului referențial, savurată de poet ca o emblemă a opulenței vieții. Ioan Flora rezistă cu greu inventarierii exhaustive a lumii materiale, care-l încântă printr-un neistovit spectacol (a se vedea poezia Labirint). Exuberanța
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
trebuie și să-l valorifice/ valorizeze "estetic" (liric, epic, dramatic sau eseistic). Un termen care ar putea da o mai clară expresie legăturii dintre scriitor și produsul muncii sale ca obiect de piață ar fi "scrisul". Apare, însă, o întrebare retorică: este scrisul un produs de piață, adică destinat "vânzării"? Vânzării de sine, până la urmă? Scrisul (care poate deveni și carte vandabilă) nu este întru totul produs de piață. El implică finalitatea sa ma-terială - cartea - și în același timp ființa autorului
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
dumitale îi dășchisă dă când lumea și buruienile or muri, or învia altele, să dea de treabă rumânului și mie când mă tăvălesc cu fetișcanele ..." (p. 86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil patetică
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și de o subminare dinăuntru a materialului istoric.Strategiile retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu latent. În orice caz, debutul critic al Alexandrei Tomiță e unul demn de citit. Și demn de premiat. Echilibrul - uluitor
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
și se răsfrânge într-un discurs intermediat între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat, autocenzurat, prin jurnalism. În texte se insinuează și o cochetărie stilistică supracontrolată, care produce o pierdere a vibrației comunicării. Tabletele-eseuri apar supralicitate retoric pentru a fi pe deplin licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii totale, un mod de a fi implicat moral, artistic, uman. Tematica diversă este extrasă și urmată din dominantele trăirii. O sensibilitate înțelegătoare
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
stare de relativă ebrietate crima pasională, Dejan beneficiază de circumstanțe atenuante, "de un bonus multiculturalist". își ispășește pedeapsa învățînd lecția resocializării și se întoarce într-o Iugoslavie care nu-i mai aparține. Dar i-a aparținut lui vreodată? se întreabă retoric la finele romanului naratorul, după ce i-a furnizat Annei tot ce știa despre Bille Sundermann și Dejan Ferari. Ceea ce Richard Wagner știe foarte bine este să plaseze această tramă narativă, pe cît de dramatică pe atît de simplă, într-un
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
expuse acum, deși, în mare parte, realizate în ultimii ani, se înscriu firesc în stilistica și în imaginarul artistului așa cum și le-a definit el încă de mai multe decenii. Chiar și înarmați cu aceste informații generale, o întrebare, deloc retorică, se împune de la sine: de fapt, cine este Ilie Boca și unde poate fi el așezat în arta românească de astăzi? Răspunsul, aparent simplu, dar extrem de complicat în procesul elaborării lui, poate fi chiar acesta: Ilie Boca este unul dintre
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
că ți-ai găsit un punct de vedere propriu. Fără un asemenea unghi personal din interiorul căruia să poți aborda o temă în alt fel decît au făcut-o alții, riscul de a fi prins în lanțul searbăd al rutinei retorice este uriaș. E nevoie așadar de o schimbare de perspectivă, de o răsucire în urma căreia subiectul în discuție își schimbă la propriu identitatea. În acest caz, el devine altul prin simplul fapt că îl poți privi printr-o fantă interpretativă
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
vin. De m-a apucat amețeala" (okay.ro); "să spunem doar că nu vreți să știți ce-a fost la gura mea" (toatetampeniile.wordpress.com). Vasile Ernu, în excelenta sa carte Născut în URSS, recurge la această formă de subliniere retorică, în dialogul cu cititorii, cînd descrie băuturile sovietice: "Spuma creată se bea dintr-o înghițitură. Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
Nu vreți să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet: (trust me,) you don't want to know. Expresia cu valoare retorică și pragmatică este folosită pentru a indica, superlativ, natura extrem de negativă a lucrurilor care nu vor fi spuse, marcînd așadar atitudinea de exagerare critică a vorbitorului față de ceea ce, intenționat, omite (dar implică). Prin formula nu vrei să știi se poate
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
folosită pentru a indica, superlativ, natura extrem de negativă a lucrurilor care nu vor fi spuse, marcînd așadar atitudinea de exagerare critică a vorbitorului față de ceea ce, intenționat, omite (dar implică). Prin formula nu vrei să știi se poate realiza și figura retorică a preferinței, atunci cînd vorbitorul anunță că va omite ceea ce de fapt va povesti în continuare: "zilele astea am asistat la o audiție la un anumit teatru din București. Nu vreți să știți ce am văzut acolo. Zeci de actori
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată efectiv ca o descriere a dorințelor interlocutorului: "Poate vei primi remarci admirative, dar nu vrei să știi ce se va vorbi după ce ieși din încăpere!" (prieteni.bascalie.ro). De altfel, dacă sensul retoric (nefiresc în română) nu este perceput, discursul devine aberant: mai ales cînd afirmația că celălalt nu vrea să știe un anumit lucru e urmată - sadic - de prezentarea detaliată a lucrului respectiv. Și totuși, de ce are succes - cel puțin deocamdată - această
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
acestuia din urmă devine crucială pentru un spirit căruia insensibilitatea față de multiplele reflectări ale creației îi este totalmente străină. Important așadar, este stimulul, fie el cât de mic, - condiție sine qua non pentru menținerea unei relații vii cu textul". Avântul retoric îi joacă mai multe feste autorului. Din neatenție sau din insuficient de bună cunoaștere a nuanțelor limbii române se nasc mici monștri și mereu ești pus în situația să te întrebi ce vrea de fapt să spună autorul dincolo de ceea ce
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
că în primii ani ai deceniului șapte, atunci cînd Marin Gherasim, Horia Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile întraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
cinematografia română avea nevoie după o baie de rahat heirupisto-șantierist cu dramolete proletar-intelectuale și metaforită cît cuprinde: Autenticitatea. Mungiu ca și colegii săi de generație au deschis cinematograful către autenticitate, către ciné-verité, eliminînd orice fel de filtru stilistic, orice artificiu retoric care ar fi pus surdină faptului de viață. Filmul lui Mungiu te ia pe nepregătite, este ca o lovitură de pumn din senin, ca o operație fără anestezie, nu vrea să demonstreze nimic și nu vrea nici măcar să placă, ba
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
ale tinerilor, ale maeștrilor; ...întâlniri desfășurate sub semnul de exemplaritate al mesajului enescian. Este, oare, spiritualitatea enesciană o reflectare a marelui concert al valorilor umaniste? Se integrează, oare, muzica lui George Enescu marelui spectacol al muzicii celei mari? întrebările sunt retorice; răspunsul ni-l dă însăși muzica maestrului. Cea cântată de el, cea creată de el. Mă refer la valorile profund umaniste pe care Enescu le luminează în domeniul propriei creații, în acela al performanței interpretative, mă refer la natura intimă
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
la limita suportabilă a ereziei ideologice. Tot timpul îți dă impresia că acum, chiar acum pe pagina asta, va scoate păsărica din gură și va călca în străchini, dar se oprește în ultima secundă, pe marginea prăpastiei, într-o înfrînare retorică atît de reușită încît efectul de sugerare pe care îl obține e redutabil, căci francezul spune mai mult așa, tăcînd, decît spunînd pe șleau ce are în minte. De aceea, pe discipolul lui Aron Raymond trebuie să-l citești printre
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
i s-ar putea găsi fisuri. Cu liniștea cu care scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui Ilarie Voronca, exegetul arată și punctele slabe ale poeziei: "...senzația de diluare a discursului, de monotonie provocată de reiterarea oarecum mecanică a procedeelor retorice utilizate pentru relativa structurare a textului. (...) superficialitatea punerii în ecuație a unor elemente (de tipul catahrezei, al metaforelor in presentia) ori imperfecta "masacrare" a câte unui schelet descriptiv sau conceptual în jocul imaginilor..." (p. 305). Volumul lui Ion Pop A
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
pe care le produc marii jucători ai istoriei, cei care decid cum va arăta lumea. Filmul lui Nemescu are calitatea de a oferi - sub pretextul comediei - o tragedie, însă nu una americană, nu una încrîncenată cu efecte speciale sau demonstrații retorice, ci una de specfic balcanic, cu rîsu-plînsu. Nemescu nu a relizat un film cu teză, politic, ci unul ironic, un film despre ironia de o rafinată cruzime a istoriei și, prin aceasta, mult mai profund și mai trist. Tu Ya
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
Originilor intelectuale ale leninismului și a Nenorocirii secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea "Șoah"-ului, Alain Besançon este posesorul unui stil clar, direct și lipsit de politețuri. Sau mai pe șleau, cărțile francezului sînt cu totul despuiate de acele zorzoane retorice la care un autor obișnuiește să recurgă atunci cînd, pus în fața unor teme delicate, preferă să-și ascundă gîndurile sau să-și atenueze afirmațiile. Dar lui Besançon nu pare să-i fie teamă de supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
clasicizant care se vădește în stare a se adapta furtunii moderniste, de-a supraviețui acesteia printr-o remarcabilă maleabilitate: "O astfel de tradiție se dezagregă cu greu, oricît s-ar constata regresul studiilor umanistice în învățămîntul modern francez. însuși instinctul retoric al națiunii, care își trage rădăcinile din spiritul comun al galoromanilor, stă ca o garanție de durată a tradiției literare franceze. Capabilă de transformări nesfîrșite și de evoluții radicale, această tradiție clasicizantă va ajunge să se infuzeze de spiritul cel
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
sau propagandei de partid. Istrati se situa între ambele curente, cu egală impetuozitate oratorică. Elocința lui nu era cu nimic mai prejos decît cea a oaspeților. Aveau reputația unor tribuni de masă și, cu excepția lui Rakovski, toți foloseau același stil retoric. Succesul îl făcea invectiva, care intrase în tradiția elocvenței populare. Cu cît avea cineva mai multă imaginație în găsirea injuriei și cu cît se exprima mai violent la adresa clasei stapînitoare, cu atît era mai aplaudat. [...] Dintre toți oaspeții de la centru
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare (Scrisul Românesc, Fundația-Editura, Craiova, 2006), Monica Spiridon readuce în discuție, racordând-o la contextul actualității, o problematică veche și obsesivă în cultura română, generatoare de tensiuni explozive (de ordin ideologic, politic, retoric) și, deloc surprinzător (având în vedere proiectul Uniunii Europene), încă "fierbinte": aceea a autodefinirii identității noastre etnice (și naționale). Autoarea pleacă de la o premisă care o situează, din start, în afara închiderii, deja istorice, a metafizicii etnonaționale (cu semn autostigmatizant sau
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]