6,509 matches
-
urechi, se poartă de parcă ei ar fi stăpâni aici... Cum, de fapt, și sunt! Și salvamarul, tot evreu e! În susul și-n josul plajei, cât cuprind cu privirea, evrei - și li se alătură alții și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă hotărâtă spre cabina telefonică. Americanul fusese picătura care făcuse să se reverse paharul, să treacă de la tandrețe la furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În Încăperea goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un efort să se ridice. Nu poate fi nimic important la ora asta, Îi explică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic din ce-ați spune nu va schimba verdictul. Dar dacă țineți neapărat, dacă vă ajută la ceva să vorbiți, o puteți face. Dr. Czinner se așteptase la un refuz sau la dispreț, iar atunci cuvintele lui s-ar fi revărsat Împotriva lor. Blândețea și politețea Îl reduseră pentru moment la tăcere. Se simți iarăși invidios pe calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fă-i curte; ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi poate înlesni transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și mie unul, vă rog! întinde mîna călătorul din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doamna Mia se dădea în vînt după vorbele frumoase ale lui Mihai, îl provoca mereu și-i plăcea să-l asculte, aruncîndu-i cînd și cînd vreo vorbă, numai bine ca el, "trombonistul cu har" cum îl ridiculiza Lie, să se reverse în alte șiruri lungi de cuvinte alese, care mergeau la sufletul femeii. "Bă șoldovene, doar vorba-i de tine! îl lua peste picior Lie, care nu s-a convins că el stă de vorbă ore în șir cu doamna Mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul acestuia, să-și reverse întreaga patimă. Aveți o nepoțică superbă, doamnă l-a auzit pe bărbat și, dintr-o dată, cuvîntul "nepoțică" a trezit în ea întregul calvar al ultimilor trei ani, închistînd-o. Nu mi-a ajuns că soțul era în închisoare, îmi mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea bleg -, dar pe primul de ce l-a lăsat? N-ar fi rău să mă uit prin dosarul ei de divorț. Dacă Maria l-a iubit atîta pe Teofănescu, ar fi trebuit să aibă momente de aduceri aminte, să-și reverse rădăcina acelei iubiri asupra Doinei, născută din... din dragoste, desigur; socotind după naștere, evident, Doinița a fost concepută înainte ca Bujoreanu să fie arestat, cînd între Maria și Teofănescu era dragoste. Dar se poartă cu ea... incredibil. Parcă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cer satisfăcute prin nici o pornire; ele mor prin inaniție, ca să zic așa. Ieri, o clipă, superbă clipă!, e drept am avut revelația unei explozii vulcanice din interiorul tău. Degeaba! Stratul de zgură e prea mare ca focul să se mai reverse... Între tine, Maria Săteanu, și una ca cea pe care ai... lăsat-o să moară, prefer pe ultima; e mai umană, umană chiar și prin păcatele ei. Tu, că ești așa, în definitiv, te interesează; dar, devenind tot mai cinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru a rosti cuvinte precum „ciclu“ sau „tampon“. Asta o determinase pe Carol să își descopere singură anatomia. Apogeul fusese atins la dușurile de la școală, unde avusese ghinionul să înceapă în plin, fără tatonări prealabile, cu o descărcare vâscoasă, însângerată, revărsată peste gambele ei ude. Unele dintre fete țipaseră, iar Carol rămăsese împietrită de groază. Mama ei, foindu-se ca un șobolan, o blindase în seara aceea cu absorbante. La Llanstephan, Beverley fusese uimită să descopere cât de ignorantă era Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-și recunoască neputința în fața alcoolului, acea primă și capitală afirmație din crezul Alcoolicilor Anonimi. Încă de pe vremea studenției la Stourbridge, Dan știuse că voința lui era o simplă marionetă lipsită de viață - animată doar de berea Lamot. Aceasta se revărsa din cutie și forma un nor alb și gros în mintea îngustă a lui Dan. În câteva ore, norul devenea un fel de duh, un djin care se amuza manipulându-l pe Dan după bunul său plac. Îi era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
treaba? — Merg greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o combinație de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de bere dublu fermentată, al cărei conținut de alcool fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el a trecut de trei ori prin fața casei sale, dar n-a intrat niciodată. În cele din urmă, Yu reuși să îmblânzească puhoaiele. Fiecare fluviu își are propria albie și toate cursurile de apă se îndreaptă spre est și se revarsă în mare. De atunci, oamenii, scăpați de furia apelor, au început să trăiască o viață fericită. Ca să-și exprime recunoștința, poporul l-a ales pe Yu conducător și împăratul Shun i-a cedat de bună voie tronul. În societatea primitivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
I-a cerut servitoarei să-i dea lui Zhao traista, fără să-i spună ce era în ea, după care ploaia a încetat și cele două lectici și-au continuat fiecare drumul. Șase ani mai târziu, la Dengzhou s-au revărsat apele. Xiangling a fost nevoită să-și părăsească locuința, împreună cu soțul și fiul lor. Pe drum, însă, Xiangling s-a rătăcit de familie. Trecând prin multe locuri, a ajuns singură la Laizhou, unde s-a întâlnit cu doica sa. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
metaforă, un truc menit să înșele cenzura moscovită, fiind vorba în realitate de un fâlfâit de aripi mai fragil, mai tandru și mai stins decât al păsărilor călătoare, ivit mai întâi în camera mare a apartamentului 40 (din D 13), revărsat apoi prin fereastra deschisă peste Drumul Taberei. Dacă ar fi să vină scrisoarea de la Mateiul mic, dacă o să apară într-o bună zi pe masa, sub perna sau printre tricourile Mateiului mare, sper să cuprindă și povestea mică, foarte mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara Pantil avea un fel ciudat de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care dumneata, Rowe, intră și Întreabă de mine. Vreau neapărat să-l supraveghezi pe omul nostru În toate oglinzile. Dumneata, Davis, numără pînă la o sută și intră, tot ca din Întîmplare; vei fi picătura ce va face să se reverse paharul. Davis și Rowe urmăriră din ochi silueta țeapănă a domnului Prentice; acesta avea Într-adevăr Înfățișarea unui om ce se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]