706 matches
-
de oameni dacă interesul personal o va cere... ori câțiva munți ce aur poartă sau o bucată de mare cu pungi de petrol și gaze în adâncuri. Teșchereaua și gașca, fraților! Nu așa ceva și-au dorit morții noștri tineri. La revărsatul zorilor, două microbuze a câte 16 locuri fiecare așteptau la barieră pentru a-i transporta pe nuntași la cabana Silvicului de la Crujana. Scula de la ring le ura celor prezenți Noapte bună, puișor! Noapte bună! Răcorea faptului de ziuă îi înviora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o țeapă a-ntâia... Adică vă imaginați toate astea? Vă-ncântă? De-asta faceți meseria asta? Pentru prima oara în acea dimineață, Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătând ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timp de șovăire, reușind să le schimbe lacrimile cu zâmbete binevoitoare. în hora lor intră și socri mici, foarte veseli și cu o mulțumire vădită, toți se învârteau zâmbind în jurul mirilor care dansau în cercul format de ei. La revărsatul zorilor, când lumina era încă tulburie, Ionuț, împreună cu Ioana urcară în luxoasa mașină primită în dar de la părinții lui și porniră într-un scurt voiaj în stațiunea Sovata, fiind cea mai apropriată. El nu-și permitea să lipsească prea mult
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
stați mult, că am și eu răspundere! face într-un târziu cerberul. În holul de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă, la ce etaj? o chestionez pe liftiera cu gușa revărsată. La trei, zice ea. N-aveți nevoie de lift, urcați pe scări! zice grăsuna. Mă împinge cu o mișcare executată decis, ca să-mi poată închide ușa liftului în nas. La Șef secție terapie, în cabinet, nu se aude nimic. Bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai des, cuprins de oboseală. De cele mai multe ori i se Înfățișau În somn femei, predominau visele erotice, Însoțite, unele, de juisări nocturne, o plăcere urmată de o stare de inconfort fizic și psihic, la trezire. Chilotul era Îmbibat de sămînța revărsată zadarnic, sortită, parcă, să nu afle vreodată uterul potrivit. Iubit. Thomas mergea la duș, jetul ducea sub pardoseală nenorocoșii urmași invizibili, o mîzgă diluată ce avea să se piardă, amestecată cu lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode noi, ecologice, planeta, tot mai poluată, se afla Înaintea agoniei, apa trebuia salvată, era ceva vital; sămînța revărsată de trupul lui Thomas o tulbura. Inodoră, incoloră, fără gust; așa trebuia să ajungă iar la robinet apa; microscopicii Înecați influențau analizele; În laborator, leșuri invizibile erau puse În evidență de aparatură diabolică; bacterii selecționate cu grijă aveau să le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn o să se întărească instantaneu, prin nu știu ce lege ciudată a fizicii. Încep să o torn încet în tavă. Nu se întărește. Se întinde ca un lac alb revărsat și începe să se prelingă de pe tavă pe podea, în pete mari. Ceva îmi spune că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lujer de crin. - Care-i problema? încercă să zâmbească. - Dați găuri? Tânărul ridică din umeri. - O gaură la curea, preciză bătrânul. O mai strâng puțin, că e prea largă. De, mai intră și omul la apă... Îi privi centura, burta revărsată, cămașa rozulie, cu un desen spiralat și inscripția din dreptul buzunarului stâng, „Monaco 8&8“. - N-am preducea, își pocni tânărul mâinile. A luat-o colegul când s-a mutat. Și-a deschis atelier la ei în sat, la Șoptireanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii că vine și în oraș la noi. Vine cu bani, cu ajutoare, cu pomeni, tot ce vrea oamenii să primească le dă. S-a făcut liste și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pentru noi, da. Dar aici începe totul! Deși noi ne oprim, drumul continuă să se aștearnă la picioarele noastre și nu va avea sfârșit. Rămaseră împreună pe vârful de munte, uitându-se, pentru prima dată în aproape patru ani, la revărsatul zorilor de zi și știau că este răsăritul unui alt soare... răsăritul celui de-al doilea soare! CUPRINS Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ 5 Capitolul 1 7 Capitolul 2 20 Capitolul 3 32 Capitolul 4 45 Capitolul 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
senin.../”. Și printre sute de idei ce-și scot corola printre versuri, în sonetul 23 întâlnim, spre delectarea noastră spirituală, o mioriță, un fragment de mioriță sau de dorință eminesciană: „Peste părul tău de iarbă vântul legene petale/ Și parfumuri revărsate să ne strângă-n trupul lor/ nunta noastră cea albastră și caleștile regale/ să ne caute prin somnul frunzelor sau într-un nor./ .../ Nunta noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța că se va mai liniști și îi va veni somnul. După cum erau așezate stelele pe cer, știa că miezul nopții abia trecuse. Până la revărsatul zorilor mai era destulă vreme. De când se știa, nu făcuse nimic altceva decât să caute aur în apele râurilor de munte. La Baia de Sus ajunseseră cu vreo câțiva ani în urmă și locul se dovedise bun pentru zlătari. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capăt. Urma noaptea cea mare. Dacă totul se desfășura așa cum plănuise el, după căderea întunericului, bestia urma să cadă în mâinile lor. Odată acest lucru întâmplat, nu mai rămânea decât să plece de acolo cât mai repede, înainte chiar de revărsatul zorilor dacă era cu putință. Nu trebuia decât să-i împiedice pe cei doi să dea alarma. Fără discuție că dispariția lor ar fi declanșat un semnal de alarmă la secția de poliție, însă nu credea că ar fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai întâi un băiat și apoi o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
miezul nopții. ― Să fiu al închinatului, până la Ploiești vă duc și vă aduc. Face, pre legea mea. S-a ținut de vorbă: ne-a dus într-adevăr la Ploiești. Acolo alt chef, la Berbec, de rândul ăsta cu șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chiar anii ce urmară. Mereu avea de povestit fapte noi, dar nu ineditul lor mă interesa, ci felul cum acele fapte se reflectaseră în sufletu-i plin de disponibilități și mai ales atitudinea ei față de viață. ... Ne-am despărțit înainte de revărsatul zorilor... VI Două săptămâni se topiră în sacul fără fund al trecutului și în acest timp ― nici o veste din partea ei. Plecase undeva? De ce nu mai dădea nici un semn de viață? Se răzgândise socotind o ușurință pasul făcut și acum mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar pe urmă m-am convins. Nu mult după aceea mă prinse și pe mine somnul. Cât timp am dormit? Ce visuri ne-au legănat ființa? Nu-mi mai aduc aminte. Știu doar că într-un târziu (era parcă în revărsatul zorilor) m-am trezit brusc și în aceeași clipă (poate din cauza mișcării bruște pe care o făcusem) se trezi și ea. Buimăciți de somn, fără să ne recunoaștem (n-avusesem, până atunci obișnuința de a dormi împreună), fără cunoștința limpede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]