1,186 matches
-
strigă Finn, îndreptându-se spre noi. Daisy nu-și dă seama că ei i se adresează, iar eu trebuie s-o înghiontesc pe furiș ca să se prindă. Dragule! ciripește ea, aplicându-i o ștampilă zdravănă pe buze, ca să-și ia revanșa pentru mica neatenție. —Iubito, ea e Vanessa, logodnica lui Barney, explică el cu o neglijență studiată. Abia am așteptat să te cunosc, o măgulește Vanessa. Arată splendid. Poartă un sarafan de mătase până deasupra genunchiului; i se lipește foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi-am revenit după noua reîncarnare, încă mai am gestul reflex de a-mi mângâia mustața. Leo era bacilul care m-a dat gata. - După cum văd eu, de două ori te-a terminat el pe tine, iar acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ferguson atrăgea atenția, mai tîrziu, asupra importanței „mitului moder nității”, pe care elitele post-moderne se străduiesc să-l deconstruiască, dar care pentru populațiile marginale ale modernității a devenit un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
proprietarilor basarabeni”, așa cum îl califica guvernul sovetic; el marca, în fond, triumful ideilor din prima fază revoluționară, aceea a autonomiilor naționale și a unei reforme agrare în favoarea țărănimii. Așa cum s-a mai remarcat, relua Brătianu, acțiunea Sfatului Țării semnifica o revanșă a lumii satului, în care elementul românesc rămăsese mult mai numeros în raport cu orașele, care aveau o populație alogenă, ca urmare a imigrației favorizate de un secol de dominație țaristă. Etapele autonomiei și independenței au fost aceleași pe care le-a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu este oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în acest context. În locul ei pulsează tensiunea nestăvilită a urii. Gândul, la rândul său, este centrat doar spre concretizarea ideii de recuperare a ceea ce a fost pierdut și spre elaborarea revanșei asupra efemerului învingător. Desigur, că cel astfel rănit îndură, suportă eroziunea crudă a unei situații în care este o dramatică victimă. În acest sens, limbajul banalului social ne spune despre această ființă umană lovită temporar de spectrul nenorocirilor tranzitorii că
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trebuie să porți cu tine nicio supărare, niciun necaz, nicio nereușită, ci doar ce-i pozitiv, ce-ți dă energie, putere. Nu trebuie să porți cu tine imagini, gânduri, dorințe împovărătoare. Nu trebuie să ai niciun plan de revendicări sau revanșe. Trebuie să ierți totul, să uiți orice supărare și să mergi înainte doar cu bucuriile și împlinirile ce le-ai avut, sau pe care le construiești acum. Din greșeli sau dureri, trebuie doar să înveți cum să le eviți pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se elaborează dincolo și dincoace de simpla conștiință rațională. În acest sens, va trebui să revenim la rolul instinctului, la forța și la rezistența arhetipurilor, la importanța arhaismelor și a inconștientului colectiv. Este vorba aici, poate, de ceea ce am numit "revanșa valorilor din sud" în care predomină secretul și misterul împărtășite. După Virgiliu, Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc în care soarele este firav, lumea anglo-saxonă, modernitatea a celebrat claritatea. Totul sub privirea unui Dumnezeu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
altul. Despre Diavol, Shakespeare a spus că este un gentleman. Poate pentru că se ocupă de om în totalitate, fără a neglija partea de umbră care îi aparține de asemenea. Gentleman pentru că, oricum, îi lasă lui Dumnezeu locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
morală, cere fairplay și camaraderie, dar, ca totalitate, unirea dintre corp, suflet și spirit se vădește utopică (cu privire la doctrina jocurilor realizate cu sau fără dopping). Ceea ce rămâne unic în societatea sportivă este bucuria câștigării competiției și posibilitatea nelimitată a reluării revanșei. Sistemele sociale sunt adesea raportate la o filozofie, sistemul social sportiv la început, poate fi un ansamblu armonios (filozofia societății germane ca o societate sportivă după Primul Război Mondial), cu toate că, alteori, sistemul sportiv devine exagerat și războinic. Jocul începe odată cu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
J. J.” Jagr (38 de ani, fost număr unu mondial), imediat rușii înscriind golul desprinderii. „Un joc de Hollywood, un moment de Hollywood. Și am înscris”, a comentat, laconic, rusul Evgheni Malkin. Pentru „New York Times”, meciul n-a fost o revanșă istorică, ci doar una de palmares sportiv, după înfrângerile Rusiei de la Nagano și Torino. Altfel spus: e doar un joc, de ce să amestecăm istoria? Epilogul a patru decenii de vrăjmășie pare să le dea dreptate: cât mai contează trecutul când
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
loc de pelerinaje romantice. Acum, pot să spun că, după părerea mea, romantismul e părintele nelegitim al opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ultimul argument pentru sfârșit. Modestul vameș din Ungheni, tatăl lui, lăsase o moștenire de 200.000 lei, cifră medio între corectitudinea profesională și beneficiile meseriei. La început Rim declarase că va lăsa acești bani mamei sărace și văduve. Era o revanșă, pe care vrea să o dea Linei pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, deși, în afară de ciupiturile-lui Lică, acea predilecție era gratuită. Rim însă, care nu profesa, deci nu producea în afară de leafă, avea multă aviditate pentru câștigul Linei. Credea că, dacă ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Toată preocuparea lui era s-o plictisească și, de-a lungul zilelor lungi, gândul se ostenea cu planuri de persecuție. Găsise două sisteme pe care le specula: boala lui și pe Lică, ce-i revenise în minte cu dorințe de revanșă. Răutățile erau picături ce-i puneau sângele în mișcare, ce-i umpleau cavernele seci. Ca și copiii răi, lovea pe ascuns, cu teama de a fi lovit. Cum Ada își rărise acum vizitele, trimitea să o cheme, spunând că se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Whip era uimit de curajul lui Lică de a contrazice pe patroană fără să provoace țipete. In schimb, când veneau ordine de la Maxențiu, Lică se trăgea la o parte, ca unul care se spală pe mâini. Mister Whip atunci, ca revanșă, îi lua apărarea. Așa cum era situația, Lică se simțea mulțumit să trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bună decît despărțirea de frate-său? Santiago zîmbi de parcă ar fi spus dacă vrei vino, mi-e indiferent, n-o să Încep acum să plîng fiindcă plec pentru un an sau doi. Bobby stărui. Și Juan Lucas, care tocmai Își luase revanșa În fața campionului de data trecută, zise bine, dar numai astă seară. „Acum ești fericit“, se gîndi Santiago, uitîndu-se la frate-său, dar, În pofida tuturor așteptărilor, Bobby nu zîmbi și nici nu se arătă bucuros, preferă să-și păstreze zîmbetul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trecuse prin cap că răspunsul ar putea fi cunoscut unui barbar de pe luna îndepărtată a planetei Jupiter. Îl întrebă pe nobilul eliberat, un cavaler în vârstă al imperiului, despre condițiile din Linn. Răspunsurile nu erau plăcute. Mulți sclavi își luaseră revanșa asupra foștilor stăpâni. Numeroase femei de neam mare din Linn fuseseră reduse la statutul de prostituate. Punându-i omului întrebări în legătură cu reședința din Linn, află că Czinczar i-a invitat public pe oamenii de știință ai templului să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
reproș să nege orice încercare de apropiere. „Nu“-ul Barbarei nu divulga nimic. —Dar ești măritată? De data asta, nu însemna nu mai sunt. Ceva din Karin tresări în fața acestei mărturisiri, de parcă ar fi înțeles că s-ar putea totuși revanșa față de femeia asta. Dar nu știa sigur ce i se permitea să întrebe. —Ești singură? Un impuls străbătu chipul femeii, înainte să-l poată înăbuși. Cine nu e? Fața i se îmblânzi. Nu chiar. Am asta. Ridică din umeri, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doar un număr suficient pentru înmulțire, Dumnezeu încurcînd limbile pentru a împiedica popoarele unite să-l ajungă la Babel, Dumnezeu spunînd unui popor să invadeze, să extermineze și să ia sclavi în numele lui, apoi îngăduindu-le celorlalți să-și ia revanșa. Dezastrul după dezastru, pînă cînd Thaw dori să-l oprească printr-un deal și o spînzurătoare, unde Dumnezeu, scîrbit de moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru mine va fi un lucru mult prea profund, cred, și ce voi înțelege într-adevăr mă va face să resping total. Dar el a auzit atîtea de la noi în ultimele trei zile, că a sosit momentul să-și ia revanșa. Așa că, lord Monboddo, vă invit să faceți un rezumat al acțiunilor consiliului de Atunci, de Acum și de Mîine. Weems se așeză în ropotul aplauzelor. Monboddo zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fost câștigat de grecul Nicolas Stassinos, posesorul unei mustăți de 60 cm. 19. La început, când pui degetul pe un lucru și lucrul acela se aprinde, nu e deloc vesel, te apucă și spaima; de obicei după aceea începe revanșa, cu subtilitățile greu de discernut ale conștientului, începe chinul de a nu fi sigur dacă doar ai presimțit aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al revanșei), o rugam să-mi citească din cine știe ce carte, uitată de Maria. O dată, a nimerit niște poeme în flamandă. Atunci glasul ei ușor speriat mi-a șoptit în întuneric : „Sunt într-o limbă străină...“. „Nu-i nimic“, i-am spus. „Cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căldură umedă a vizitatoarei. Zenobia era obosită, lucrase mult în ziua aceea, stătea pe un scaun și mângâia buchetul de trandafiri adus de Maria. „Sunt doisprezece“, a spus. „Cum poți să fii atât de liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce ți-am spus reiese că Dragoș nu există, acolo, pe masă, și tu, în loc să spui ceva, mă lași să mă chinuiesc...“ „Sunt obosită“, a spus Zenobia și mângâia mai departe trandafirii. „Tu nu mă ajuți niciodată“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înalte, greu de suportat. (Gândiți-vă : rătăcisem singur acolo unde alții sunt conduși cu grijă...) Cunoșteam mecanismul înlăturării lor, dar îl uitam, de fiecare dată, ca un făcut. Refuzul acesta al memoriei părea să fie semnul, condiția de bază a revanșei... Zenobia aprinsese lumina. Priveam, fără să văd, tavanul. Nu eu voiam să mor, ci carnea mea, oasele mele, nu știu cum să spun. De fapt, nici ele nu voiau nimic, urmau doar legea, ca pe o ultimă legătură. și nu era vorba
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e vorba doar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
posibilitățile. În asemenea momente greutatea e să știi, uitând că știi, dacă e vorba doar de slăbiciune sau dacă nu cumva ceea ce iei tu drept slăbiciune reprezintă frontiera, la început mereu năucitoare, a unei alte zone. Mă aflam încă dincoace, revanșa îmi oferea ca justificare mila față de Petru. Aveam senzația încețoșată că greșisem, că o luasem razna, dar, mai presus de toate, voiam să mă uit, să văd în camera Nathaliei. și am văzut... * Într-un container aflat în gara din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]