873 matches
-
de principiul folosit în a stabili ceea ce este important 50. 2.2. Criterii de selecție a faptelor providențiale Noutatea lucrării de față constă tocmai în selecția și analiza unor evenimente cruciale prin prisma credinței, cu ajutorul studiilor de caz, în scopul revelării rostului lor tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge atât din cercetarea istorică, cât mai degrabă din experiența istorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare a omului, și acest fapt face din istorie o atât de teribilă și complexă tragedie"88. Din conflictul aparent al libertății umane cu voința divină se naște dramatismul istoriei. Istoria e dramatică cum e orice viață, profundă, adevărată, pentru că esența
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul lui Ilie, Iona și al celor trei tineri aruncați în cuptor de Nabucodonosor (Daniel 3, 25), el recunoaște revelarea mâinii divine în chiar Fiul lui Dumnezeu, odată cu Întruparea acestuia 50. Timpul pe care-l trăim e deja un timp mesianic, și odată cu Pogorârea Sfântului Duh a început curgerea acestuia. Sfântul Irineu spune că Dumnezeu și-a trimis profeții "pentru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mai mult nici mai puțin"133. Din această perspectivă kerygmatică, singurul punct de contact între ființele umane și Dumnezeu ar fi credința în Hristos. Toate încercările omului de a ajunge la Dumnezeu sunt definite ca religie, și împotriva acesteia stă revelarea lui Dumnezeu ca om teologia! Reacția sa antiliberală merge până la a-l separa pe omul Iisus de Hristos-ul credinței și istoria de revelație. În opera sa de maturitate, Dogmatica Bisericii, Barth reașează revelația în istorie, fără ca prima să poată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din start posibilitatea ca ceva absolut unic să se întâmple în istorie: "Dacă Învierea ar fi adusă în contextul istoriei, ea trebuie să sufere de obscuritatea, erorile și îndoielile inerente acesteia"136. Pornind de la ideea lui Barth de revelație ca revelare de Sine a lui Dumnezeu, pe care o vede susceptibilă de gnosticism, teologul luteran german Wolfhart Pannenberg propune conceptul de revelare indirectă a lui Dumnezeu prin evenimentele istoriei mântuirii. Noi știm că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt pentru că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie să sufere de obscuritatea, erorile și îndoielile inerente acesteia"136. Pornind de la ideea lui Barth de revelație ca revelare de Sine a lui Dumnezeu, pe care o vede susceptibilă de gnosticism, teologul luteran german Wolfhart Pannenberg propune conceptul de revelare indirectă a lui Dumnezeu prin evenimentele istoriei mântuirii. Noi știm că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt pentru că așa ne-a fost revelat prin intermediul faptelor istorice. Revelarea directă se va împlini însă numai în eshaton, odată cu a doua venire
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vede susceptibilă de gnosticism, teologul luteran german Wolfhart Pannenberg propune conceptul de revelare indirectă a lui Dumnezeu prin evenimentele istoriei mântuirii. Noi știm că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt pentru că așa ne-a fost revelat prin intermediul faptelor istorice. Revelarea directă se va împlini însă numai în eshaton, odată cu a doua venire a lui Hristos Parusia. 2.7. "Profeți" postmoderni, profeți fără Duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea După Primul Război Mondial Oswald Spengler
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apostolul, "a intrat odată pentru totdeauna (hapax) în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare" (Evrei 9, 12). 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg Ofensiva criticismului istoric, la sfârșitul secolului al XIX-lea, asupra textelor biblice și tentativele mai mult sau mai puțin reușite de a-l descoperi pe omul Iisus au demitizat imaginea creștină tradițională a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
va face literatura apocaliptică începând cu al doilea Isaia, fie descifrând semnificația lor ascunsă atunci când acestea s-au împlinit. Teza II: Revelația nu este înțeleasă complet la începutul, ci la sfârșitul istoriei mântuirii 23. Scopul evenimentelor de pe scena istoriei este revelarea lui Dumnezeu. Dar acesta este perceput abia după ce acestea au avut loc. De aceea, plasarea revelației la sfârșitul istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează evenimentul mesianic undeva în viitor, prezentul fiind cufundat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lume de apostolii inspirați de Duhul Sfânt ca o relatare asupra revelației lui Dumnezeu în Iisus Hristos 34. Eschatologia ontologică a lui Pannenberg afirmă clar că ideea de Dumnezeu nu se bazează pe inferențe logice sau speculații filozofice, ci pe revelarea de sine a lui Dumnezeu în istorie 35. Această Revelație de Sine este indirectă deoarece se desfășoară progresiv în decursul istoriei până ce atinge culminația proleptică în Iisus Hristos. Revelația este lanțul tradiției care începe cu evenimentele fondatoare ale lui Israel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tota simul et perfecta possessio" ("veșnicia este posesiunea, în același timp deplină și desăvârșită, a vieții nesfârșite") 37. Numele lui Dumnezeu nu poate fi conjugat decât la persoana I. În loc de o revelație de Sine directă, Dumnezeu se face cunoscut prin revelarea indirectă a Sinelui ca reflex al activității Sale în istorie. Ideea că istoria ca totalitate este revelația lui Dumnezeu, ca trăsătură specifică a religiei creștine, a fost enunțată deja de Schleiermacher în al cincilea discurs despre religie (1799)38. Ea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
repetitive; suprapunerea si fixarea lor într-un cadru matricial, comun cele 7 narațiuni, în care contextele recurente și protagoniștii lor vor evidenția metamorfoza aceluiași scenariu, apoi, lectura textelor prin descifrări succesive, aproape mistice, ca într-o decriptare ce face posibilă revelarea metaforei centrale - cripta, cenotaful. Toate aceste tipuri de observație și interpretare fac posibilă sondarea în profunzime a înțelesurilor cărții. Miksat Hantesku/ Micșa Hăntescu, Gould Verschoyle, A.L. Celiustnikov, Doctorul Taube, A.A. Darmolatov, Baruch David Neumann/ Boris Davidovici, recreează, prin
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doar atât cât, în contraparte, rămâne ascuns și neînțeles. Detectivul ce-și propune să rezolve cazul, făcând lumină între atâtea umbre și semne, reprezintă, în tradiția detective story-ului, includerea în lumea narativă a instanței auctoriale. Adevărul întâmplării rămâne inaccesibil, chiar dacă revelarea lui devine, în conștiința detectivului, o miză ultimă, la fel de gravă ca o dorință ultimă din testament. Povestea lui Besfort Y. și a Rovenei St. poate fi citită ca o metaforă, însă nu neapărat în codul evident al relației dintre individ
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
revelația momentelor evanescente ale frumuseții. Stilul indirect liber și epifania, prezente în acest roman ca mărci definitorii ale unui stil ce își anunță abia particularitățile, sunt, în cadrul metaforei emblematice a cărții - artistul în labirintul său - tocmai elementele ce fac posibilă revelarea unor traiectorii eliberatoare. Pentru Joyce, cea mai dramatică dintre toate va fi exilul. "Dilemateca", anul VII, nr. 74, iulie 2012 Spre est, către Centru Romanul de debut al lui Jean Mattern, Băile Király*, este istoria unei arheologii a memoriei individuale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa - cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un "naționalism cultural extatic" cultivat de filosoful poet. Scriitura lui L. Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul formal în care o ține dictatura judicativului. Dar într-o asemenea supoziție, însăși gândirea trebuie să se primenească: va trebui să recunoască logos-ul în chiar clipa revelării sale, și poate în ea însăși, ca ea însăși, totuși ca Altul său; oricum, ca o unitate la care ea este părtașă. Nimicul reprezintă, luând în seamă toate elementele dictaturii judicativului prezente la Aristotel și prezentate în această aplicație, însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termeni centrali, ființa și timpul, cu scopul de a sesiza, mai departe, sensuri ale constitutivității judicative. Dar ființa și timpul își pierd sensurile, pe măsură ce fiecare este lăsat (de celălalt) să vină din el însuși, adică să-și reveleze propriul; iar revelarea propriului este evenimentul însuși (poate ar fi mai potrivit să spun "întâmplare destinală" în loc de eveniment). Heidegger spune: "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"."180 În termenii săi, evenimentul trebuie gândit prin sine, pentru că el constă (este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul își pierd sensurile, pe măsură ce fiecare este lăsat (de celălalt) să vină din el însuși, adică să-și reveleze propriul; iar revelarea propriului este evenimentul însuși (poate ar fi mai potrivit să spun "întâmplare destinală" în loc de eveniment). Heidegger spune: "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"."180 În termenii săi, evenimentul trebuie gândit prin sine, pentru că el constă (este constituit) ca atare tocmai ca revelare a propriului. Orice raportare a sa, în sens condiționant, constitutiv, chiar și numai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi mai potrivit să spun "întâmplare destinală" în loc de eveniment). Heidegger spune: "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"."180 În termenii săi, evenimentul trebuie gândit prin sine, pentru că el constă (este constituit) ca atare tocmai ca revelare a propriului. Orice raportare a sa, în sens condiționant, constitutiv, chiar și numai regulativ, la ființă, s-ar solda cu o pierdere a sa; iar în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului: evenimentul nu este identic ființei ("nu este"), nici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Poate fi însă vorba, pornind de la indicația nimicnicistă din negativitatea lui "nu" și din cea a lui "nici", despre o "existență" (în înțelesul heideggerian; despre Dasein). Căci altfel cum am putea gândi și rosti cu sens despre faptul că "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"?, gând ce corespunde unui "capăt de drum", după mărturisirea lui Heidegger? A fi la capăt înseamnă a împlini, a desăvârși; sau a plini. Dar cu acest concept al evenimentului (Ereignis, întâmplare destinală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu "este", nici nu "este dat"?, gând ce corespunde unui "capăt de drum", după mărturisirea lui Heidegger? A fi la capăt înseamnă a împlini, a desăvârși; sau a plini. Dar cu acest concept al evenimentului (Ereignis, întâmplare destinală, kairotică) ca revelare a propriului, chiar dacă sensurile sale scapă, datorită negativităților pe care se sprijină, constitutivității judicative, nu se poate ajunge la o împlinire a gândirii, decât dacă, luând seama tocmai asupra unui sens al acestor negativități, gândim evenimentul (întâmplarea destinală) ca non-existență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apare ca unitate a negativităților lui "nu" și ale lui "nici", ca un fel de unitate sintetică, din care acestea se desprind, fiindcă preeminența îi aparține unității. De asemenea, non-existența îi îngăduie Dasein-ului însuși să se exprime ca eveniment, ca revelare a propriului său; mai bine spus, ca act de venire din sine și de deschidere. Dar toate acestea nu au un sens "substanțial" sau "ontic", ci mai degrabă unul "operațional". Desigur, Dasein-ul nu-și pierde sensul său ontologic, acela care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relație privilegiată cu omul, căci matricea stilistică, din care fac parte cele trei orizonturi temporale: timpul-fluviu, timpul-cascadă și timpul-havuz, determină "pecetea stilistică" a oricărei creații; iar ansamblul creațiilor formează cultura, ca orizont existențial specific uman: orizontul întru mister și pentru revelare. De asemenea, în finalul lucrării Modelul cultural european, Constantin Noica proiectează o "teorie" a timpului kairotic, susținând că timpul propriu-zis cultural este kairos.217 Conceptul lui Noica se apropie de "norocul"-timp al lui Miron Costin; este vorba despre aceeași
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul reprezintă toate acestea la un loc: de aceea el este determinat, apărând ca o ființare anume, care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Ființarea căreia îi este proprie revelarea ființei Celuilalt în propria-i ființă este, de asemenea, toate cele de mai sus la un loc; și orice ființare este la fel. Am ajuns, prin această descriere, din nou, la ceea ce tocmai voiam să părăsim mai devreme, anume la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la timp, ca fenomen originar al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]