765 matches
-
ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tragă capota automobilului sport, Îl asigură bine În toate părțile și pe urmă se sui urmărită de privirile nedumerite ale paznicului, care stăruia acum să-i arate o plăcuță cu o reclamă pentru coca-cola pe care o avea prinsă la rever și care, dacă aveai timp să-l crezi, Îi dădea dreptul să păzească toate mașinile care opreau În fața barului și asta de șapte ani, nu de ieri, de alaltăieri. Plăcuța cu firma coca-cola o mai liniști puțin pe suedeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecată, uitîndu-se În jos și Întrebîndu-l pe Julius dacă-i plăcea să meargă la altă școală, Îți place noua uniformă? „Termină dracului odată!“, strigă Bobby și pe covor se Împrăștiară o mulțime de ace. Victoria se ridică pentru a desena reverul pe stofa hainei, avea lacrimi În ochi și era foarte palidă. Bobby vru să-i ceară iertare, dar Peggy era de vină și atunci repetă: termină dracului odată! Încercă s-o dreagă imediat: era așteptat, Întîrziase foarte mult avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la o cafea cu lapte și niște brioșe a căror textură, chiar și dacă erau unse cu unt, vădea o oarecare similitudine cu aceea a pietrei ponce. Veni să ne servească un ospătar care etala o emblemă a Falangei pe rever și o mustață ca trasă cu creionul. Nu se mai oprea din fredonat și, cînd l-am Întrebat care era motivul excelentei sale dispoziții, ne-a explicat că devenise tată cu o zi În urmă. CÎnd l-am felicitat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alunecă pe piele, strălucitoare ca rășina proaspătă, și Îi căzu În poală. Isaac Monfort se Întoarse, cu chipul brăzdat de lacrimi. Nu te-am văzut În după-amiaza asta la Înmormîntare, am zis eu. Tăgădui În tăcere, ștergîndu-și ochii cu dosul reverului. — Nuria nu era acolo, murmură el după o clipă. Morții nu vin niciodată la propria lor Înmormîntare. Aruncă o privire În jur, ca și cînd ar fi vrut să-mi arate astfel că fiica lui era În Încăperea aceea, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă răzbunare Ea sosește așa. Chiar dacă e lume În birou, mă ia de reverul hainei, Își Întinde fața și mă sărută. Ca Anna aceea din cântec, care, când sărută, stă În vârful picioarelor. Mă sărută ca și cum ar juca la flipper. Știe că asta mă jenează. Dar mă dă În spectacol. Nu minte niciodată. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașini de acest fel nu erau obișnuite, dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o aruncă peste un panou. Creatura reacționă instantaneu și șarjă din nou, pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rundă de urări de noapte bună. Orice ar fi fost mai bun. Așa că m-am ridicat pe vârfuri și l-am sărutat. Avea gust de vin și de whisky și mirosea delicios, a parfum piperat; i-am atins cu degetele reverele de mătase ale hainei. S-a dovedit că era timid doar în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea, a fost de-a dreptul extraordinar. După ce, într-un final, fără tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la fotografii. Adrian m-a lingușit de cum am intrat - deși cred că nu e cuvântul potrivit, pentru că asta implică ceva mic și blând cu ochi mari și atrăgători, preferabil nu îmbrăcat cu o cămașă portocalie mulată și strălucitoare cu revere exagerate și cu o pereche de pantaloni albi din in strâmți pe fese. Adrian era la fel de atrăgător precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții, a spus Sebastian, cu mâinile încă în jurul meu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite, fundal albastru cu margine argintie. În mijloc ieșea În relief un S, tot din argint. Litera era formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai văzusem o asemenea insignă pînă acum, dar mi-am dat pe loc seama că sună a amenințare. Am realizat imediat lucrul acesta, dar n-am scos nici o vorbă. Cred că Înțelegi, nu? spuse el, Întorcîndu-și, cu un gest rapid, reverul la loc. N-aș vrea să ai idei preconcepute În ceea ce mă privește. Și pe urmă, soțul surorii mele este un tip grozav, pur, cinstit. De aceea aș vrea să-ți fie limpede că nu-l poți considera... cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și microbuzele se golesc unul după altul. Or să ajungă imediat aici. — Oare trage cineva sforile În spatele scenei? — Nu știu ... Eu ... Cineva de pe-aici... persoană influentă... poate vreun membru al consiliului orășenesc... — Ai insignă?... Dacă ți-e prinsă la rever, hai, arunc-o repede! Tot nu-mi venea să cred. Chiar dacă se punea ceva la cale, nu-mi mirosea decît a un soi de Încăierare sau În cel mai rău caz a demonstrație. Dacă era să fie demonstrație, Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar tu vei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
noi în ceea ce probabil că a părut o improvizație neinspirată. Însă obișnuiți fiind să ne descurcăm cu puțin, nici nu ne-am gândit că pe teren, la o astfel de transmisiune, ar trebui să purtăm fiecare câte o lavalieră la rever. Prin urmare, este preferabil ca textul, informațiile, cifrele, numele, orice crezi că ți-ar fi de folos să poți vedea în timpul directului să fie scrise pe o singură pagină, cum ar fi o coală A4 prinsă pe clipboard, un carnețel
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți nuntași veniți fie să se distreze, fie ca să-și achite unele obligații de familie, dar hotărâți, oricare ar fi fost scopul prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile În buzunare, scuturat din cap până-n picioare de frisoane. Există o altă particularitate care nu a scăpat nelipsiților observatori: În pofida lanțului de ceas care Îi unea reverul cu buzunarul stâng, el refuza jucăuș să spună cât e ceasul. Deși de o generozitate perfect dovedită, nu achita notele de plată, nici nu dădea vreo patacă la cerșetori. În schimb, tusea Îl scutura frecvent. Sociabil, dacă există așa ceva, menținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a urcat pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de atrăgătoare pentru loviturile revizionismelor critice. Reacționarii au eșuat vădit În vana lor dorință de a justifica frumusețea, sau măcar utilitatea, unor accesorii cum sunt reverul, manșeta, nasturii fără cheotori, noduroasa cravată și panglica pe care poetul o va fi numit „soclul pălăriei“. Scandaloasa arbitrarietate a unor podoabe atât de lipsite de efect a sfârșit prin a-și câștiga o stare publică. În această privință, sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ba se arunca jos, ba sărea sus din trampolină În piscină. ți-ar fi plăcut. II Miercuri am reluat dialogul. Savastano a sosit cu oarece Întârziere, dar un servitor Îi marcase cartela. Omul râdea ca un anunț, iar pe rever Îi strălucea o garoafă mai ceva ca a domnului Zamora. Mai una, mai alta, mi-a făcut confidențe: — Asear, Cufărașu mi-a glisat În caraiman o movilă dă mălai, că cică să cumpăr dân florăria dă pă Avenida Alvear un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea a lui don Isidro Parodi, râd fără opreliști, Își pasează cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui Bioy, pictează ascultând muzică la fonograf: „După un timp - i-a povestit Borges lui Sorrentino - ne-am dat seama că unele discuri ne tăiau elanul sau ne enervau, erau piese de Debussy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]