2,703 matches
-
la porțile Orientului vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
catalogându-l pe șeful statului drept "conducătorul care i-a iubit cel mai mult pe români în timpul campaniilor electorale". "Sunt unii oameni politici care își aduc aminte de popor exact in campaniile electorale. Și tot atunci, dimpreună cu aceste revelații/reverii populiste, ei se gândesc la creșterea pensiilor și a salariilor. Un astfel de model al populistului melancolic este chiar președintele unora dintre noi, Traian Băsescu", apreciază Varujan Vosganian, pe blogul personal, într-o postare intitulată "Spune-mi când îți amintești
Vosganian: Băsescu i-a iubit cel mai mult pe români în timpul campaniilor electorale () [Corola-journal/Journalistic/41136_a_42461]
-
există nici un criteriu prin care să deosebim visul diurn de viața concretă, căci subiectul care e chemat să intre în pielea arbitrului e chiar spiritul uman, căruia îi lipsește o regulă prin care să despartă tărîmul realității de cel al reveriilor. E cu neputință de precizat cînd anume sîntem treji și cînd anume visăm, și nimeni nu simte mai bine acest adevăr decît sfîntul, care, așteptîndu-și moartea, știe că abia atunci se va trezi la realitate. A fi în lume e
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
o speranță oarbă te va călăuzi. Ochii, larg deschiși, chiar răniți, suportînd corpuri străine pe retină, spălați de pînze de lacrimi sărate...pasul alegru, virtutea flamurilor pe turnuri țuguiate de-un destin sever: iată izbînda ta de cititor-scriitor încăpățînat în reverie, dedat la grușence babane, piroști untoase și emme flambate a la bombalaul Flaub! Brusc, vei avea un trecut! Amintirile prind floare crudă. Coropișniți bleu trec lin. Omida fluieră pe-o frunză mov... * Dincolo de "marfă" și "nașpa". Intrăm prin lectură în
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
și a stîrnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc și o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea. Se ridica din reverii și se apuca de scris. Scria și mă chema să mi le citească“. Foarte frumoasă e și povestea întâlnirii cu Mircea Eliade, iar pasajele despre copii sunt de o poezie extraordinară. Constanța Buzea are acum 70 de ani. Când scria
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
că e mai bine să-ți vezi bârna din ochiul tău, decât paiul din ochiul altuia. Ajunsă aci, Mira zâmbi cu duioșie către imaginea mamei pe care o avea oricând în fața ochilor, deși murise de ceva timp. O deconectă din reverie însă Marieta cu niște gânduri șoptite, de parcă s-ar fi rușinat. Dar de ce să se fi rușinat, se corectă mental Mira?! Desigur, nu de ce avea de spus, căci mătuși-sa nu vorbise niciodată în vânt, poate din jenă față de Mira
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Cum să fac să le ocolesc, Luptă și tu oarecum și insistă, De ele să mă descotorosesc. Nu va trebuie să dai lovituri teatrale, Nici să-ți pierzi în van energii, Vei găsi în gândurile mele colosale, Vaste și neîntinate reverii. Sufletul meu neîntinat cum este, Așa aș vrea să rămână mereu, Să nu mai fie element de poveste, Să fiu divin, totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege nimic
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384744_a_386073]
-
acopere umbra e doar singurătatea căruia îi place să roadă din tine ca o molie” (teodor dume) Sentimente care dau o seninătate în așteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanțial, hrănește un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece. Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forța sa de caracter, este calea care adâncește, la Teodor Dume, misterul lumii . “Viața
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
putut-o dobândi, Am alergat peste hotare, Crezând că obștea mi-e greșită, Găsit-am fericirea, oare? Aceeași sunt, dar mai trudită. Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre nouri Și printre multe reverii, Am alergat după himere, Cu sufletul tânjind de dor, Dar am găsit mereu durere, Și aripa-mi s-a frânt, în zbor. Ce este oare fericirea Și unde oare-o pot găsi? Am căutat-o printre stele Și printre multele
CE ESTE OARE FERICIREA? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384782_a_386111]
-
Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic compensatoriu, unde domnește principiul plăcerii, al îndeplinirii magice a dorințelor, unde visătorul este un demiurg. Tot ceea ce este strâmb în realitate își găsește îndreptarea în lumea nocturnă, îndrăgostitul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
Mihăescu, decantarea realului în imaginar, sublimarea femeii reale în iubită fantasmatică.3 Erosul este folosit așadar ca un stimulator al activității imaginare. Hrănindu-se la sursa sa de energie, visul capătă acea consistență care îi permite să înlocuiască realitatea. Dedicat reveriilor, Leonid Dimov conturnează principiul realității și reușește că creeze un univers fantasmatic compensatoriu, unde domnește principiul plăcerii, al îndeplinirii magice a dorințelor, unde visătorul este un demiurg. Tot ceea ce este strâmb în realitate își găsește îndreptarea în lumea nocturnă, îndrăgostitul
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
a strâns Spiritul alai de Scântei divine, gândindu-se : "Ele sunt eu iar eu sunt ele, Le voi elibera spre Soare"... Suprem ideal le cheamă Să afle Luminii inima, Regăsi-vor originea În al păcii imn, se reunesc... Își simt reverii cosmice În vasta lume a Iubirii, O nouă cale spre extaz Deschide ochii prima oară... O poezie mantrică E-n vibrația dragostei lor, La început a fost Cuvântul" Va fi titlul acestui poem. Citește mai mult Și-a strâns Spiritul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
mai mult Și-a strâns Spiritul alai deScântei divine, gândindu-se :"Ele sunt eu iar eu sunt ele,Le voi elibera spre Soare"...Suprem ideal le cheamăSă afle Luminii inima,Regăsi-vor origineaîn al păcii imn, se reunesc...Își simt reverii cosmiceîn vasta lume a Iubirii,O nouă cale spre extazDeschide ochii prima oară...O poezie mantricăE-n vibrația dragostei lor,"La început a fost Cuvântul"Va fi titlul acestui poem.... VII. VOM RE-INTRA ÎN EDEN, de Gabriela Docuță, publicat în
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
cu poftă. Primăvara târziu, îi culegeau florile, pe care bunica le punea la uscat. În luna mai, priveau fascinați, cu o nesfârșită curiozitate naivă, la cărăbușii ce îl invadau, transformându-l în sălaș al lor. Chiar dacă pe atunci, sentimentul de reverie îi era necunoscut, teiul copilăriei, cu parfumul său inconfundabil, a rămas în sufletul Angelei Monica Jucan pentru tot restul vieții. Au urmat anii de școală și vorbind despre această perioadă, mărturisește că n-a fost un elev model. Adolescentă fiind
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
două benzi de circulație pe sens, de jur împrejurul Bucureștiului, în drumul tău spre sau dinspre Valea Prahovei și să câștigi astfel cel puțin o jumătate de oră pe sens din viața ta Ajuns în siguranța căminului, m-a apucat așa, o reverie. Da, i-aș vedea stând la masa din primărie, poate chiar în capătul ei, discutând cu ceilalți consilieri locali, îndelung și serios, despre finanțare, proiecte și binele cetățenilor. Da, i-aș vedea pe teren, în șantierul celor două stații de
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
cal jugănit, numai în prezent, viața noastra ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă și din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruța și auzind nechezatul unei iepe - cine știe ce reverie de pe vremea când era armăsar. citat din Marin Preda Până la un punct realitatea e mai puțin rea decât imaginația. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire, sunt mai rele tocmai pentru că exprimă ceea ce imaginația nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
și Ramona, el reprezentând trofeul. Acum putea s-o îndepărteze, interzicându-i orice vizită la domiciliul lui, pe motiv că nu se mai pot vedea, fără a avea obligația de a-i da vreo justificare. Telefonul îl trezi din această reverie. Observă că era tot Adriana. - Da Adriana, te ascult! acum te aud bine. - Felicitări campionule! Ambele fete au luat premiu, doar că Orru are câteva zecimi mai mult decât cealaltă, îmi scapă numele. - Cristescu Angela. - Așa, Cristescu. Au luat cele
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
va evolua relația lor, însă avea convingerea că s-au întâlnit două inimi, două suflete, care s-au căutat tot timpul și chiar dacă în această căutare au întâmpinat și obstacole, erau mulțumite că s-au descoperit. A fost trezit din reverie de sosirea Adrianei, schimbată într-o rochie din stofă, de culoare maronie și cu desene geometrice discrete în țesătură, însoțită de cei doi feciori, cărora reușise să le astâmpere pentru moment foamea, până la servirea cinei. Aflând ce vrea să servească
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
care îi cânt în strună. Și îi pufăi la ureche. Îi trec pe sub braț. Mă înnebunește cu mirosul lui. ‘De cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți!...’ ” (Liftul) În ciuda, sau poate tocmai datorită acestei situări a poveștii în reverie sau vis („Viața e un vis”, Aleea personalităților; Calder ó n de la Barca, La vida es sueño), textul mustește, palpită de sevele vieții. Rareori am întâlnit, în lecturile mele, harnice și îndelungate, scene de dragoste mai răvășitoare, mai sfâșietoare, mai
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
De aceea multe secvențe au aparența unor tablouri șterse, sau a unor schițe patinate (termenul stampă revine cu o certă frecvență) , prinse în ceea ce poetul numește “lectura unei străzi”: “Azi voi relua lectura unei străzi/ bătrâne”, notează el, precizând că reveriile sale stradale au o țintă precisă. În centrul acestor “flash- uri” nu e chipul unei așezări moderne oarecare, extrasă timpului, ci fața trecută, îmbătrânită, atinsă de scurgerea timpului a cetății (“Arcușul unei viori forțează la maximum/ firul amiezii/ și mă
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
Turnul de apă, piațeta Primăriei Vechi, Prințul Turcesc, strada Salcâmilor etc. -, dar “aventura magică” a pașilor îl conduce pe eroul liric, “Ulise anonim și ambiguu”, dincolo de limitele concrete ale priveliștii. Acolo găsește, pe de o parte, liniștea, lumina, aerul propice reveriilor, visării, răgazul potrivit predispozițiilor sale poetice, pe de alta, prestigiul, atenuat, al unor vremuri de sorginte nobilă : “Cândva în acest oraș imperial/ de provincie/ am visat că voi ajunge departe/ și că nu-mi voi da de-a berbeleacul/ niciodată
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
lei); Philippe Turchet - Sinergologia: de la limbajul trupului la arta de a citi gândurile (Ed. Polirom, 19,90 lei); Milan Kundera - Cartea râsului și a uitării (Ed. Humanitas, 24 lei); Liviu Bleoca - Erotikon (Ed. Polirom, 16,90 lei); Gaston Bachelard - Poetica reveriei (Ed. Paralela 45, 21,90 lei); Mary Hartley - Limbajul trupului la serviciu (Ed. Polirom, 16,90 lei); Irena Talaban - Mărturisirile unui psihanalist (Ed. Paralela 45, 12,50 lei); John Grisham - Mediatorul (Ed. RAO, 35,90 lei); Lyn Birkbeck - Înțelepciunea astrelor
Agenda2005-34-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284113_a_285442]
-
iasă afară, erau pe punctul de a exploda. Un pasaj scris de Cornel Ailincăi îi este foarte drag Norei, mai ales că explică exact această stare de fapt: „Spațiul din «afară» sau «dinăuntru» este atmosfera noastră spirituală, locul purității, al reveriei, al dorinței de desăvârșire. Spațiul este locul în care lumea «orizontală» a fiecărui om își caută rostul adânc în jurul axei unei lumi «verticale», susținute de aspirațiile sale cele mai înalte”. Dacă până în acest moment lucrările Norei Blaj au predominat în
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]
-
Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci Sorbind iubirea zilelor senine. Te pierd din nou... Pășești pe-același drum, Valea Râșnoavei... Ploua lin cu stele... Doresc o reverie cu retur, Tu, roua blândă-a pajiștilor mele. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: VALEA RÂȘNOAVEI / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
meu pe podeaua ascensorului care tocmai își deschisese ușile în fața noastră. Precizarea privind Cișmigiul odată mă trezi. Deschisei larg ochii și-l pironii pe bietul om, care fu să-și piardă echilibrul, nu altceva! -Cișmigiu... rostii eu între contestare și reverie... Cum o fi arătând oare?! N-am fost în el de secole, de peste un deceniu cred...Tăcui pentru că-mi amintisem că ultima dată alergasem în lung și-n lat toată grădina o zi și-o noapte cu disperare și... -Pierduseși
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]