42,154 matches
-
Ion Marinescu: Un port la Răsărit de Radu Tudoran, Între zi și noapte de H. Y. Stahl, Sfârșit de veac în București de I. M. Sadoveanu, Prințul de Tudor Teodorescu-Braniște și Bogdan infidelul de Victor Papilian. Aș fi reținut și Revoluția de Dinu Nicodin. Se confirmă istoricul an 1933, cel mai fast pentru istoria romanului românesc, reprezentat aici de nouă romane. După cum deceniul 1925-1935 este cea mai strălucită epocă a romanului. Din perioada comunistă (1948-1989) colecția selectează 30 de titluri, începând
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
salva decît făcînd pactul cu diavolul și jucînd la două capete, adică scriind doar banalități inofensive, care n-aveau cum să facă rău urmăritului, sau chiar aprecieri de tot favorabile lui. "După timpul lung care s-a scurs inutil de la revoluție-ncoace, lucrurile pot fi privite cu mai multă detașare și înțelegere. Multe fapte au fost uitate și multe răni s-au cicatrizat. Nimeni n-ar mai stărui azi pentru aducerea informatorilor și agenților la stâlpul infamiei. Dar trebuie să-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
devansa net notorietatea operei sale, din motive lesne de înțeles: circulația produselor sale literare se restrîngea strict la nivelul primului cerc de prieteni. Ghinionul a părut să însoțească destinul cărților lui Leonard Oprea și după căderea comunismului. Publicate imediat după revoluția din decembrie 1989 (Radiografia clipei în 1990, Cămașa de forță, 1992) cele două cărți ale rezistenței anticomuniste au trecut aproape neobservate. Era vremea acțiunii, a marilor schimbări, timpul în care istoria se scria în stradă, revoltele se strigau în gura
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
și cu tata pe de altă parte, și fiindcă era foarte frumos om și era foarte plăcut. Unii spun , a, s-a însurat cu franțuzoaica aia, dansatoarea în Rusia, "la danseuse nue", pe care a adus-o în România, după Revoluție, generalul Dorșusov, care era amantul ei. Păi a avut gust ! Și cine a luat-o de la Dorșusov ? Mi se pare că Franasovici. Și după aia Gafencu. Această Nouchetta Gafencu a fost de o remarcabilă inteligență...Cînd Gafencu fondase și conducea
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Obligatorie. Știai nu doar ce trebuie să spui, știai și cum trebuie s-o spui. M.I.: Existau niște coduri, prin urmare. B.E.: Într-adevăr. Dar aveam să mă desprind relativ curând de aceste Ťcoduriť, de aceste constrângeri. În 1956 izbucnea revoluția din Ungaria, iar eu în acel moment, sub șocul resimțit și înțelegând exact despre ce este vorba, am scris o carte despre Anatole France. O carte care ar putea fi reeditată și astăzi, pentru că este o carte împotriva fanatismului, a
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
ca în cazul oului și al găinii. Cu toate că achiziționaseră televizor alb-negru încă din al cincilea an al căsniciei lor, durata și varietatea emisiunilor fuseseră atât de restrânse, încât mulți ani după aceea principala distracție rămăsese privitul pe fereastră. Abia după revoluție televizorul începuse să o captiveze pe doamna Spătaru în detrimentul ferestrei, în timp ce bărbatul ei se lăsase atras mai curând de ŤTractorul șifonatť. Așadar, abia pentru ultimii ani ar fi mai potrivit să se spună că doamna Spătaru privea pe fereastră ca
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-a ridicat în picioare și mi-a spus: domnule profesor, mă duc chiar astăzi la Führer să-i comunic că am stat de vorbă cu singurul om care a înțeles revoluția național-socialistă". Pentru ca după câteva luni, Constantin Giurescu să-i facă lui Nae Ionescu acest memorabil portret 7): ,Unul din canalele prin care se transmiteau aceste fonduri (naziste - n.n.) era - după cât se pare - reprezentanța din țară a faimoasei ,I. G. Farben
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-zis patriotică și deprofesionalizarea poeților care făceau oficii de propagandă. Fără să le fi numit, Doinaș polemiza străveziu cu Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu și cu revoluția culturală a acestuia. Mai târziu, în ședințele de Consiliu de la Uniune și la Conferința din 1981, Doinaș a fost critic până la vehemență față de linia ideologică oficială. Cum de îndrăznea, dacă se știa vulnerabil? Sau îi conferea protecție tocmai angajamentul de
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
162). Virgil Duda nu încearcă să dea lecții. El descoperă, pas cu pas, valorile unei spiritualități străvechi, în toate formele sale de manifestare și nu ezită să denunțe intoleranța, indiferent de unde ar veni ea. Pentru a-i caracteriza pe liderii ,revoluției din octombrie" îl citează pe ziaristul și scriitorul italian Iganzio Silone: ,ŤCeea ce m-a uimit la comuniștii ruși, chiar la personalități cu adevărat excepționale, ca Lenin și Troțki, era absoluta incapacitate de a discuta nepărtinitor opiniile contrare. Oricine îndrăznea
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
însă să nu avem în română o ediție completă, sistematică și, dacă s-ar putea, critică a operei lui Fundoianu. Ne-au rămas netranspuse în românește multe din scrierile sale în franceză. În Nota asupra ediției la volumul Scriitorul în fața revoluției, apărut la Editura Institutului Cultural Român, Mircea Martin își propune să înlăture această lacună: ,Aducerea întregii sale opere în atenția cititorilor din România rămâne pentru mine un obiectiv important" - mărturisește criticul. Deocamdată, ca o prioritate, adună în acest volum articole
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
în acest volum articole politice din perioada 1927-1935 și însoțește textele (traduse de Ion Pop) de o substanțială prefață, considerații aplicate și detaliate asupra publicisticii politice fondaniene. Revelația acestui volum o constituie pentru noi transpunerea unui text excepțional Scriitorul în fața Revoluției, un eseu de aproximativ 40 de pagini, rămas în manuscris, descoperit și restituit în 1997 de Monique Jutrin, la Paris. E proiectul unui discurs nerostit la Congresul Internațional al Scriitorilor de la Paris, din 1935, la un an după ce avusese loc
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
avusese loc la Moscova primul Congres Unional al Scriitorilor Sovietici. Alte câteva articole ale lui Benjamin Fondane din presa franceză întregesc o viziune și lămuresc o atitudine critică având articulații deosebit de actuale. Două articole privesc observațiile scriitorului despre grupul suprarealist: Revoluția și intelectualii, apărut în 1927 în revista ,Integral", și Parchetul trebuie lăsat să-și facă treaba, din 1932, despre situația de inculpat a lui Louis Aragon, învinuit de ,instigare la omor" după publicarea unui poem. Două articole se referă la
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
din 1933, și O politică a spiritului, din 1934, despre implicațiile primului Congres al Scriitorilor din URSS. Un apel către studențime, tot din 1934, semnalează ofensiva fascistă. Dar centrul de greutate al volumul îl constituie, așa cum spuneam, eseul Scriitorul în fața Revoluției, rămas în manuscris din 1935. Mircea Martin adaugă într-o Addenda câteva articole apărute în presa românească în anii 1921-1922, care pot fi puse în relație cu o evoluție ideologică ulterioară. Dar dintre toate, singurul care contează mai mult ca
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
eșec, adică la trădarea artei înseși. Independența de spirit este absolut necesară pentru ca scriitorul să-și păstreze demnitatea și libertatea interioară. Angajarea scriitorului, în sensul dorit de Malraux sau Gide, e o corvoadă, o pacoste, o sarcină nefastă. Din orice revoluție (burgheză, proletară sau culturală), artistului îi priește revoluția în sine și nu sensul ei politic: Ceea ce mă interesează este să existe o luptă; să existe un act de libertate" (p. 86). Starea anarhică, predispoziția revoluționară la schimbare sunt prielnice artei
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
spirit este absolut necesară pentru ca scriitorul să-și păstreze demnitatea și libertatea interioară. Angajarea scriitorului, în sensul dorit de Malraux sau Gide, e o corvoadă, o pacoste, o sarcină nefastă. Din orice revoluție (burgheză, proletară sau culturală), artistului îi priește revoluția în sine și nu sensul ei politic: Ceea ce mă interesează este să existe o luptă; să existe un act de libertate" (p. 86). Starea anarhică, predispoziția revoluționară la schimbare sunt prielnice artei ca stimulente ale efervescenței creatoare, însă angajarea într-
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
îl costă pe scriitor chiar independențromaniaa sa. Un sens de stânga sau de dreapta îl confiscă iremediabil și-i viciază puritatea artei. De aceea, B. Fondane admiră ,suprarealismul ca o căutare pură a unei metafizici a poeziei" (p. 59), apreciază revoluția suprarealistă câtă vreme se menține în domeniul artei, dar denunță tentativa lui Breton de complicitate cu comuniștii, pentru că astfel iraționalul, visul, miraculosul, dicteul pur, suspendarea realității intră în contradicție cu ,disciplina revoluționară de natură socială, rezultată dintr-o nevoie materială
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
tentativa lui Breton de complicitate cu comuniștii, pentru că astfel iraționalul, visul, miraculosul, dicteul pur, suspendarea realității intră în contradicție cu ,disciplina revoluționară de natură socială, rezultată dintr-o nevoie materială" (p. 60). Dacă Breton, constată în continuare eseistul, ,vine la Revoluție pe calea foarte pură a unei căutări spirituale necomandate de fapte (...) atunci nici o înțelegere nu e posibilă pe teren marxist" (p. 62). B. Fundoianu apără ,libertatea poetului de a fi irațional" (p. 63). Societatea comunistă sau fascistă au în comun
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
obligația filmului sovietic de a servi propaganda comunistă (p. 97). Pe deasupra tuturor servituților, B. Fondane ar vrea să vadă instaurată o ,politică a spiritului" și nu una dogmatică, sechestrând scriitorul sovietic la credința comunistă (p. 106). Întregul eseu Scriitorul în fața Revoluției (scris în 1935) luptă cu prejudecata marxistă a primatului economicului asupra spiritului, care nu e valabil decât în planul practic al muncitorilor, iar nu în sfera teoretică a artei: ,Și chiar dacă n-ar fi decât o milionime din operă care
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
și a calității noastre creatoare" (p. 122). Scriitorul avertizează încă din 1933 asupra pericolului pe care îl reprezintă ,nașterea fascismelor în Europa", în paralel cu jocul periculos al Sovietelor, cărora ,le lipsește cam prea multă onestitate intelectuală" (p. 79), oricât Revoluția dă o speranță, dar este o speranță otrăvită. Deznădejdea lui B. Fondane în fața unui spectru atât de amenințător al războiului se transformă într-o mizantropie teribilă: ,Poate că omul nu e perfectibil. Poate că e un ticălos etern. Că e
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în univers. Benjamin Fondane, Scriitorul în fața Revoluției. Alegerea textelor, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mircea Martin. Traducere din limba franceză de Ion Pop, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004, 172 p.
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
carte și răspund, în continuare, așteptărilor publicului. Acest orizont de așteptare se configurează, la rândul său, într-un mod relevant, integrând nișe temporale tot mai apropiate, până la deplina sincronizare între momentul trăirii și cel al confesiunii. Astfel, dacă imediat după Revoluție au fost publicate masiv jurnalele și memoriile ,arestate", cenzurate, puse la index, recuperându-se editorial un trecut interbelic și un sertar (nu foarte plin) anticomunist, în ultima perioadă asistăm la o veritabilă deplasare înspre roșu. Se scrie despre comunismul suprapus
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
repetate nu pot elimina deplin otrava. E ca și cum aș strânge în pumn o lamă de ras veche, în speranța că ea se va rupe, se va dizolva în carnea mea. În timp." (p. 200). Câți dintre decrețeii care aveau, la Revoluție, cincisprezece-șaisprezece ani nu subscriu la aceste frământate, răsucite, chinuite afirmații? Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, Editura Polirom, Iași, 2004, 464 p.
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
și cincizeci sau cincizeci și ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 și 1950. Această generație are o istorie care trebuie scrisă."; Eugen Jebeleanu: Voi lucra în 1957 un poem închinat Marii Revoluții Socialiste din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia și care poartă provizoriu titlul ŤHiroșimať va apărea, cred, chiar la începutul anului." Singurul care încearcă să evite limba
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
adoptate de împărații ,răi" (Marcus Antonius, Caligula, Nero etc.), în timp ce tradiționaliștii romani respingeau categoric încercările de deplasare spre Orient a centrului imperiului. Celebrul medievist francez Marc Bloch povestește că, în tinerețea lui, se discuta cu mare aprindere la Paris despre Revoluția franceză, care era subiect de actualitate. în sudul Franței, continuă Marc Bloch, Revoluția franceză era privită cu indiferență, adică era considerată un fapt strict istoric, în schimb, războaiele religioase din Evul Mediu francez stârneau patimile! Un eveniment trecut este sau
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
categoric încercările de deplasare spre Orient a centrului imperiului. Celebrul medievist francez Marc Bloch povestește că, în tinerețea lui, se discuta cu mare aprindere la Paris despre Revoluția franceză, care era subiect de actualitate. în sudul Franței, continuă Marc Bloch, Revoluția franceză era privită cu indiferență, adică era considerată un fapt strict istoric, în schimb, războaiele religioase din Evul Mediu francez stârneau patimile! Un eveniment trecut este sau devine actual în măsura în care el prefigurează tendințe prezente și, posibil, viitoare; când nu mai
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]