2,564 matches
-
și din suflet, fără gând ascuns sau meschin. Voi merge mai departe, cu fruntea sus și sufletul curat, nelăsându-mă doborâtă de atitudini mercantile, pragmatice ori fals binevoitoare, având facla iubirii aprinsă! Ajutorul divin mi-a fost și îmi este reazăm. Acel ,,cineva” care se străduiește din răsputeri ca să ,,dispărem” va înțelege într-o zi, că numele său se va găsi pe ,,pagina neagră” a istoriei locale, că suntem cu toții muritori și moștenirea pentru cei ce vin e parte a sufletului
CULTURA CU… OCHII IUBIRII de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368347_a_369676]
-
bani, suspină Marinică, sunt doar un porcușor! - Păi, poate că, dacă te învoiești la ceva treabă în locul cocoșului, el va accepta să-ți fie profesor. - Cocoșul e cu nasul pe sus, se auzi un glas mic de lângă grămada de paie rezemată de gard. Un șoricel își arătă boticul roz din spatele ei, pufnind ușor. Oricum, cel mai bun profesor este măgărușul. Dar tariful lui e atât de piperat, că nu te poți apropia de el. Am auzit că fără zece morcovi și
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
temi, / Voi fi mereu acolo când mă chemi / Și puntea dintre noi va fi credința. // Iar focul ni-l vom stinge peste vremi / În care leagăn ne va fi căința? / Purta-voi între pleoape suferința / De stânca dorului să te rezemi. // Ascund în pași cadențe de vioară / Și ochii mei se scaldă-n tristul burg, / Nerăbdător sunt ca întâia oară, // Deși în taină anii mi se scurg. / Cum să te cânt de-acum, seară de seară, / Când pașii se îndreaptă spre
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe - devine un ax vertical de care se reazemă în clipele de mare cumpănă, în imensa agitație a lumii. Poeta nu pierde contactul cu realitatea obiectivă, chiar dacă se abandonează adesea visului...doar o reface, o reconstruiește, „prin ochii copilului se revedea pe el, redevenea... fulg, zbor de fluturi, vis
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
bărbatul ei are hainele curate și aranjate. - Bună seara, auzi un glas profund în apropierea ei, vă pot sugera o masă liberă și retrasă de la care puteți studia adunarea. Bărbatul care se apropiase de ea, avea un aparat de fotografiat rezemat de piept. Era tânăr și drăguț, cu un farmec aparte, dat de părul lung, prins într-o coadă de pirat și ochii verzi, profunzi. Mona îl privi lipsită de interes. Era un biet fotograf de evenimente, care nici măcar nu purta
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
altoiască în turbare: - Pentru ce te decorez eu, mizerabile? Și jap! Cu cine am vorbit să ia măsuri, idiotule? Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi, fără cuvinte, jap! jap! jap! până obosi. Gâfâind, rezemându-se de masa ovală, îi zise: - Mai ai ceva să-mi raportezi? - Nu, Majestate! răspunse Prăpădenie cu chipiul tuflit pe nas și cu uniforma boțită. - Știi ce ai de făcut? - Da, Majestate! Să trăiți! - Atunci, marș afară, la datorie! În
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
decât ar fi fost cazul. Următoarea probă nu îmi lăsa prea multe opțiuni. Spada era atât de masivă și de grea, că abia o puteam ridica cu ambele mâini. Cum să o țin și să mai și lupt? M-am rezemat în ea, privind următorul războinic. Trebuia să-mi vină o idee înainte de a mă face bucăți kemașul care își rotea arma deasupra capului, ca pe un băț firav. Eschivă stânga. Salt stânga. Salt dreapta. Mă strecuram destul de bine, dar loviturile
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Te-aș sfătui și pe tine să faci la fel. Cum spui că mai stai cu glicemia? Și-mi împinge ceva fără gust și fără miros în fața nasului. A doua zi se dovedise mai harnic decât mine. Mă aștepta cuminte, rezemat de peretele negricios al popicăriei, aproape să nu-l recunosc, fiindcă, în locul batistei înnodate la cele patru colțuri, purta pe cap un fel de șepcuță din paie de orez. Lolita mi-a cumpărat-o, îmi explicase el mândru. E o
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
gândit la voi, sunteți elita societății. - pe dracu, suntem, nu vezi cum ne plătește statul? - adevărat, dar vă plătim noi mai bine, al dracului de bine! - ia uite arătarea ce zice? - are dreptate, l-am auzit pe cel care stătea rezemat de caloriferul ruginit. - omule...(iarăși toți, deodată - asta m-a făcut să râd) - nu râde, omule! tu nu ești viu, zice, autoritar, reprezentantul ministerului sănătății. - ce vorbești d-le? vrei și d-ta spagă? nu mi-ai găsit nimic și
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
cele ale ei după asemănarea celor de pe pământ, necunoscând că este ceva mai înalt decât ea". Cei conduși de ea "sunt răpiți de mândrie, pentru că sunt pe pămant și-și potrivesc viețuirea lor cu cele dorite de trup și se reazemă pe faptele lor și nu cugetă în mintea lor la cele necuprinse. Și pătimesc acestea tot timpul cât sunt purtați pe valurile acestea". Cunoașterea naturală este, prin urmare, nedeplină, incompletă, analogică și, de aceea, neclară și simbolică. Acestei cunoștințe analogice
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu gândul rezemat de-o așteptare, respiră-mă din floarea de salcâm- în părul meu o pată de culoare din curcubeul unui alt tărâm. Neliniștea împarte pe din două cât mă silabisești ca pe-un descântec; învață-mă ca pe o slovă nouă
ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367554_a_368883]
-
cu o fată din sat, visează că se căsătorește cu lostrița care îi apare în ipostază ambiguă de pește cu trăsături de femeie: „Ea sta dreaptă lângă el, înălțată pe coada ca două pulpe gata să se despice, și-și rezema capul bucălat de al lui.” A doua zi în timpul nunții lui Aliman lostrița reapare în realitate, mai frumoasă ca oricând, întinsă ca o domniță la soare. Aliman se trezește parcă din vis, pentru o clipă revine la o gândire realistă
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
din vis Și acum mai putem să iubim... Și raiul cel de pe pământ, Și timpul longeviv al vieții din abis... Ne vedeam prin sori, prăbușind un vis... UN BASM MĂ VA PEȚI Pe-un jilț cu spatele din lemn Îmi reazem trupul obosit- Încep să depăn timpul, ca pe-un ghem, Citind o carte filozofică, mă-ncânt... Simt, cum tot aerul, din carte, Medieval, e-o veche-nțelepciune, Răsuflu-n el și meditând la moarte, Îmi spun, că viața e-o
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul rece al clădirii aceleia dezafectate. Privea încețoșat și simțea cum ochii i se umezesc de aerul rece, care îi cuprinsese trupul. Era frig, foarte frig iar gerul îl înțepenea. Nu mai putea striga căci gura îi rămăsese
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud gemetele celor dinăuntru: toți cei de dincolo de peretele gros al conservării cuvântului materializat, șoptesc neînțeles; ar fi fost imposibil să cunosc toate acele limbi care se șoptesc înăuntrul camerelor acelei clădiri
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
cu ornamente florale în sute de culori, era apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul Radu Popescu și, cu supărare mare în glas, îi zise: - Ehei dragă vornice, s-ar ridica și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
o mișcare neschimbătoare între ele, având în mișcare stabilitatea și în stabilitate mișcarea, lucru atât de uimitor?... Încercând să cercetăm rațiunile acestora ori a vreuneia din acestea, rămânem cu desăvârșire neputincioși și muți în explicare, neavând pe ce să ne rezemăm cu siguranță mintea, afară de puterea dumnezeiască". Cosmosul, Universul este unitar, printr-o împreună stabilitate a rațiunilor opuse. Rațiunile sunt distincte, dar după fire, dar ele sunt ținute împreună, formând cosmosul unitar. După fire rațiunile sunt stabile și distincte dar sunt
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
de lungi absențe, mai ales că vacanțele mele erau destul de monotone și încărcate de nenumărate responsabilități familiale. De data asta, credeam cu tărie că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
crezut că s-a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea . Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum nu se aștepta la
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
țigănească. Mânat de aceste sentimente copilărești, toată ziulica cât era de lungă stătea cu ochii ațintiți pe capul uliței de unde trebuia să apară fătuca de la școală. Cum o vedea că se întorcea acasă, se și repezea să o aștepte, stând rezemat de poartă, ca și când era din “întâmplare” acolo. Nici Anei nu-i displăcea Cosmin. Ana avea părul lung până la brâu și îi plăcea să i-l împletească țigănușul, care începea să i-l aranjeze cu un pieptăn mare din os din
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
scăpați din “zăbala” limited speed vor alerga nebunatici pe firul de beton al uriașelor panglici rutiere cu câte trei și patru benzi de circulație pe un singur sens, o lărgime care confirmă deloc ipoteticul “principiu al vastității” pe care se reazemă rânduielile vieții diurne a americanuluii, în sfera activității sale publice sau private. Undeva în dreapta, pe un indicator citești ceva ce pare obișnuit la prima vedere și apoi, dintr-o dată, strecurarea fiorului unui gând sau presimțiri care nu-ți dă pace
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
auster, bazat pe înfrânare; și cel lax, liber de scrupule, înclinat din instinct spre plăcere și gratificări imediate. Societatea de înaltă productivitate și prodigioasa afluență existentă azi în Occident s-a clădit în timp, pe valorile celui dintâi sistem, fiind rezemată pe vechi valori etice, printre care virtuțile măsurii, cumpătării, fidelității față de cuvântul dat, disciplinei de sine și, da, religiei. În competiție cu acestea, la polul opus a ființat sistemul advers, mai puțin auster, lejer, relativist, agnostic, deseori debridat și rebel
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]