727 matches
-
imaginea unei așezări tinere, în plină expansiune și aceasta în locul unui oraș pastis-boules327*. Această formă de marketing câștigă toate orașele, chiar și pe cele mai modeste. Vierzon (32 000 locuitori) devine "orașul în acțiune", Montlouis, o mică așezare din Indre-et-Loire, rimează cu "en avant la vie". În anul 2000, practic toate orașele aveau o politică a comunicării. Nu mai era ora acțiunilor punctuale, ci a unor "strategii de diferențiere". Așa cum puncta Georges Benko: "Presa reprezintă acum esențialul acțiunilor întreprinse: anunțuri publicitare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să râdă și să-i facă pe alții să râdă, combinând vorbele pentru a obține cele mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează silabe cu desinențe, nume proprii cu cuvinte la întâmplare. Eliot se revolta împotriva convenției rimei de până la el și reconstruia o rimă proprie, la fel cum Joyce refăcea stilul și construcția romanescă. Adcock pur și simplu disprețuiește vechea convenție poetică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplu, care izbutește să se înfigă drept în sufletul lectorului. Baladă de ziua mea e o sumă de gesturi și vorbe banale, de o limpezime verbală șocantă limpezime tipică poetului Desperado. Strofele sunt alcătuite (în engleză) din trei versuri ce rimează perfect și un refren care nu rimează deloc: Sunt aceeași, dar n-aș vrea să vorbesc de iubire". Pe lângă această demonstrație că muzica versului e fără rost (înțelesul nu are nevoie de rime perfecte; e mai mult sens acolo unde
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în sufletul lectorului. Baladă de ziua mea e o sumă de gesturi și vorbe banale, de o limpezime verbală șocantă limpezime tipică poetului Desperado. Strofele sunt alcătuite (în engleză) din trei versuri ce rimează perfect și un refren care nu rimează deloc: Sunt aceeași, dar n-aș vrea să vorbesc de iubire". Pe lângă această demonstrație că muzica versului e fără rost (înțelesul nu are nevoie de rime perfecte; e mai mult sens acolo unde lipsește armonia verbală), Brownjohn recurge și la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
femeia se întoarce cu fața către "u- / Șă" și iese. În chip semnificativ, elementul cel mai important, decizia ei de a pleca definitiv, separă "u-Șă" în silabe la capăt de vers, atrăgând atenția asupra sensului. Ca tactică poetică, Brownjohn nu rimează cuvintele importante, ci le schimbă la față. Cu cât un vers se încheie mai bizar, cu atât putem fi mai siguri că el ascunde exact ce vrea poetul să spună în poem. Partea a doua a poemului îl descrie pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne dă o versiune ternă a poveștii și ne încurajează să ne construim una proprie, cu mister și tot ce ne-ar mai putea atrage. Brownjohn scrie la fel cum vorbește. Pentru poeții Desperado, firescul nu poate lipsi. Pentru ei rima e o monotonie care ucide interesul lecturii. Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai cu seamă să-l contrarieze pe cititor. Finalul poemului de mai sus folosește rima la modul Eliotian, cu ironie distrugătoare: Trebuie ridicat un mormânt superb: Ca amintire pentru aceste prințese, Victime ascultătoare ale destinului lui. Un monument care e încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul a murit pe câmpul de luptă. Legenda
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să cazi, cazi mereu", vers care amintește oarecum de John Donne ("Iubirea e lumină ce crește cât se poate / Iar prima clipă ce nu-i creștere e noapte" Lecture upon the Shadow, Prelegere despre umbră). Fainlight folosește în ultimul vers rima exact în maniera lui John Donne, pentru a spori intensitatea: Vârtejul nesfârșit al prăbușirii: Cărarea neagră în care cauți marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lingvistice, pentru că proverbul este supus anumitor constrîngeri care îl stabilizează și facilitează memorarea sa. Este scurt și structurat în mod binar ("La tată avar, fiu risipitor", "Ce-am avut și ce-am pierdut"); recurge adesea la rime (cum ar fi rima în -ut de la proverbul precedent), se pun în relație părți cu un număr egal sau apropiat de silabe; se stabilesc simetrii sintactice sau semantice: "Cine învinge fără pericol, triumfă fără glorie"; recurge la construcții sau cuvinte arhaice. Din punctul de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existență, ce ni se refuză: că din această pricină nu putem adera întru totul la condiția mizeriei terestre, în care ne simțim ca exilați; și că, în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ț 6 sau 7 Ț 8 silabe); - versul are, de regulă, picior metric bisilabic, cu accentul pe prima silabă (deci: ritm trohaic); - poezia populară nu este structurată (excepțiile sunt rare) pe strofe. !!!(de unde): fluiditate, cursivitate, o anumită lentoare, legănare, monotonie; - rima, de regulă, este împerecheată (efectele sunt aceleași); !!! toate acestea țin de muzicalitate Ț în general Ț și de faptul Ț în special Ț că se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
începutul doinelor etc.); 10. alte elemente de stereotipie: un sistem prestabilit al mijloacelor de expresie: a. motive; e. reprezentări mitice; b. imagini; f. formule magice; măsura versurilor; c. metafore g. ritmul Ț de regulă, trohaic; d. grupuri de rime; h. rima Ț împerecheată sau monorimă. 11. expresii frazeologice frecvente; exprimarea paremiologică etc; 12. concretețea și preciziunea în definirea termenilor, a locurilor, a timpului, a evenimentelor etc. LITERATURA CULTĂ / CREAȚIA CULTĂ - se definește ca expresie a unei conștiințe individuale; - autorul este cunoscut
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
legată de întregul caracter al unei opere poetice. Datorită rimei cuvintele sunt juxtapuse, corelate sau opuse unele altora. Se pot distinge mai multe aspecte ale acestei funcții semantice a rimei. Ne putem întreba : care este funcția semantică a silabelor care rimează ? Rima se află în sufix (character, register), în rădăcinile cuvintelor (drink, think), sau în ambele (passion, fashion) ? Ne putem întreba din ce sferă semantică sunt alese cuvintele care rimează. Aparțin ele unei Singure categorii lingvistice sau mai multora (părți de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
rimei. Ne putem întreba : care este funcția semantică a silabelor care rimează ? Rima se află în sufix (character, register), în rădăcinile cuvintelor (drink, think), sau în ambele (passion, fashion) ? Ne putem întreba din ce sferă semantică sunt alese cuvintele care rimează. Aparțin ele unei Singure categorii lingvistice sau mai multora (părți de vorbire, cazuri diferite) sau aparțin ele unor grupe de obiecte ? Am putea dori să știm care e legătura semantică dintre cuvintele legate prin rimă : dacă aparțin aceluiași context semantic
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lacrimi, temeri) sau dacă ele surprind tocmai prin asocierea și juxtapunerea unor sfere semantice complet opuse. Într-un studiu remarcabil, *7 W. K. Wimsatt a cercetat aceste efecte la Pope și Byron, care, în dorința de a șoca, fac să rimeze "Queens" - regine, cu "screens" - paravane, "elope" - a fugi (cu iubita), cu "Pope" - papă, sau "mahogany" - mahon cu "philogyny" - iubire de femei. În sfârșit, putem studia gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fac să rimeze "Queens" - regine, cu "screens" - paravane, "elope" - a fugi (cu iubita), cu "Pope" - papă, sau "mahogany" - mahon cu "philogyny" - iubire de femei. În sfârșit, putem studia gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
gradul de integrare al rimei în contextul poemului, arătând în ce măsură cuvintele care rimează sunt simple cuvinte de umplutură, sau, pentru a trece la extrema cealaltă, în ce măsură am putea deduce sensul urnii poem sau al unei strofe numai din cuvintele care rimează. Rimele pot constitui scheletul unei strofe sau pot fi atât de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a făcut H. C. Wyld, *8
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de șterse, încât abia dacă li se remarcă prezența (ca în poezia Last Duchess - Ultima, ducesă - de Browning). (b) Rima poate fi studiată, așa cum a făcut H. C. Wyld, *8 și ca un document lingvistic pentru istoria pronunției (Pope a rimat "join" cu "shrine"); 214 dar în analiza literară trebuie să avem în vedere faptul că normele "exactității" au variat considerabil de la o școală poetică la alta și, firește, de la o națiune la alta. în limba engleză, unde rima masculină predomină
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o redam integral: ,,De ce iubirea nu Îmi cântă-n ochi? Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Duceți-vă, n-aveți grijă, mă ocup eu de toate!" Și se ocupa de toate cu furie. Alerga prin birouri și pe la ghișee pentru a pleda de-a-ndoaselea cauza tatălui ei; în trecere, le reproșa funcționarilor indolența și bruschețea care nu rimau cu calitatea lor de slujbași ai poporului. Umbla cu mama ei prin spitale și dispensare și nu se ferea să denunțe, dacă era cazul, tratamentele de favoare și alte practici blamabile. În fine, se ducea pe la edituri ca să ciupească traduceri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nuanțat și în așteptarea răbdătoare că omul și natura se vor întâlni pe linia toleranței reciproce și a respectului devenit vital. O MEDIE CULTURALĂ? În condițiile în care viața, de cele mai multe ori, este un summum de erori (a se scuza rima involuntară), cu abateri vizibile sau imperceptibile de la legile naturale, viață accentuată mai ales de conflictele cu sinele, apoi cu timpul și spațiul, cu sacrul și revelația, omul este totuși capabil de a accede la o terapie a destinului. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
împăuneze cu o pretinsă știință de a face orice. Ele se complac în superioritatea lor, până ce devin surde la evoluțiile ce se petrec în jur. Neutralitatea lor ideologică este interpretată cu un cinism lipsit de ideal. Etica lor, a eficienței, rimează cu practicarea amoralității, teoretizarea lor este inadaptare, luciditatea lor rece inumanitate cronică...". Acest portret pare a fi apropiat de realitate. Și totuși, lumea merge înainte, ezitând între bine și rău, corecția depinzând de oameni, viitorul va reprezenta rezultatul înțelepciunii lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]