7,490 matches
-
averea, dar tot a rămas ceva. Pamuk a început studii de arhitectură, pe care le-a abandonat, făcând apoi cursuri de jurnalism. (...) a fost susținut puternic de tatăl său ca să devină scriitor. Tatăl era o fire mai boemă, a și risipit mare parte din avere, cu tentative de scriitor. Să ne amintim faimosul discurs ținut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când vorbește despre valiza cu scrieri ale tatălui său, pe care o lasă moștenire fiului. (...) - Nu i-a fost frică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon cu folos, și în spațiul acesta consacrat tinerilor, dar și la locul cuvenit poeziei colegilor risipiți în lume și încercând să înnoiască fața poeziei în luptă cu indiferența celor care cred că se pot lipsi de îngerul ei. Scria, nu demult, doamna Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl numea pe Gheorghe Simon, într-o cronică literară pe care
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
serie lirică întru totul competitivă artistic: poeți care, trăind în provincie, își asumă cu o anumită voluptate masochistă marginalitatea, încăpățânându-se să fie "doar" poeți. Constantin Acosmei și Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman ori Ștefan Manasia fac parte din acest lot risipit pe întinderea provinciilor românești și închegat cu dificultate într-o imagine critică unitară. De fapt, ei nici n-ar trebui vârâți cu tot dinadinsul într-un standard poetic, într-un format convenabil care să-i instituționalizeze și să-i facă
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înțelegerea devine mai ușoară. În privința aceasta cartea e cît se poate de înșelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparența se risipește. E uimitor să vezi cum intuiția omului se dovedește neputincioasă în momenul în care pășește în tărîmul dimensiunilor foarte mici sau în domeniul parametrilor foarte mari. De pildă, ce poate fi mai firesc decît să vrei să explici traiectoriile particulelor
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
ori o sută cincizeci. Asta se întîmplă de altfel chiar de cîteva ori în A la recherche du temps perdu. Trebuie însă să spunem din capul locului că o memorie puternică se colorează așa de intens afectiv că nu se risipește în formale asociații de senzații. Această simplă asociere, penibilă în pretențiile ei de artă, se întîmplă la James Joyce, nu însă la Proust, unde interesul semnificației dirijează fluxul amintirii. ș...ț Cimentul operei lui întregi, deși realizată în deriva memoriei
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
scris, crezi că e o mare poezie. Timpul însă le alege și din cărțile mele au rămas, după părerea mea, câteva poezii foarte frumoase, pentru mine bineînțeles, din Dreptul la timp, 11 Elegii ca o carte legată; după aceea poezii risipite în diferite volume, o carte care ar fi putut fi strălucită, dacă n-ar avea prea multe poezii necontrolate, Necuvintele și... despre ciclul Epica magna, Opere imperfecte și Noduri și semne nu pot spune mai nimic, sunt cărți față de care
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
de altă parte, după toate probabilitățile, un ... impostor, ca profesor la "Universitatea Internațională Francofonă din Bruxelles", care, conform unei reviste bucureștene, nici nu există. Iar faimosul Dan Zamfirescu e doar "simplu" profesor universitar. Ne abținem de la comentarii, căci ele ar risipi hazul trist al realului.
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
latră câinii degeaba. Și apoi, baronul și paznicul lui de vânătoare vor alege împreună un alt cal, un șarg lat în spate. Ajung și în luna septembrie, iar fericirea, pe care nimic nu vine să o susțină, începe să se risipească, se manifestă iar dispoziția sumbră, toanele. Le simte Grégoire, pe pielea lui: șargul nu e niciodată gata la vreme, nu e niciodată destul de curat, grajdul miroase prea tare a pișat, cine m-o fi pricopsit cu un asemenea grăjdar? Grégoire
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
care i-au adus aminte de tinda albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în Piață Sân Marco cu ochii închiși și sufletul încălzit. Când a ridicat din nou pleoapele, cartea își risipea ultimele petale și parfumul că un suspin, iar deasupra lui fâlfâiau aripile aurii ale Veneției.
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
amicul prins de-un nasture (postură tipică în lumea lui Caragiale) i-o taie cam din scurt. Păcat, chiar aș fi vrut s-aud povestea cu vaca fără coadă. Dar e-n firea unui atelier să se termine abrupt, să risipească bucăți de finisaje te miri pe unde, lăsîndu-te să aștepți continuări care nu mai vin. Aplauze torențiale, și atît.
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
Lavric Unui actor nu-i poți pretinde ca, în afara scenei, să fie sclipitor. De excelat nu trebuie să exceleze decît sub luminile rampei și în fața spectatorilor. În schimb, de îndată ce iese din rol și intră în pielea lui, spontaneitatea i se risipește și relieful i se șterge: devine un om banal a cărui vervă, obținută cu prețul atîtor ore de repetiție, dispare. Discrepanța este cu atît mai dramatică cu cît luăm în seama și ceea ce spune: căci, scos din matca replicilor învățate
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
devine Albă-ca-zăpada, Tatăl - Fram ursul polar, iar ei, copiii, Cei 7 pitici. Vor învăța să rezolve problemele care le vor fi puse în față: să fie generoși („Fetița cu chibrituri”), neînfricați („Balaurul”), să aibă mereu speranță („Pasărea albastră”), să nu risipească darurile cu care au venit pe lume („Prințul fericit”) și să nu se lase atrași de străluciri deșarte („Motanul încălțat”). Iar la sfârșit vor moșteni Pământul, pe care va trebui să-l păzească și să-l dea mai departe urmașilor
?Steaua de sticl?? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/84020_a_85345]
-
acordate și primite cu bucurie îi dau, aparte de ziua trăită cu grabă, consistența vieții unui duh de aer, Ariel... Care, dacă nu intră în destine, "mari, covîrșitor de mari", cum le vede, în decorul generațiilor suprapuse, Laurențiu Damian, se risipește. Împotriva risipirii, a ieșirii din scenă, și pentru un tablou de familie din care, pînă la sfîrșit (care sfîrșit? parfumurile sînt veșnice...) nu pleacă nimeni, ia Silvia Kerim cîteva zeci de interviuri. Unele pentru Formula AS, căreia cartea îi e
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
o mare prietenie între dimensiuni. Invizibilul Horton nu este zeul, ci prietenul care ne ascultă și ne ajută și care este mare pe măsura afecțiunii lui. În concluzie, avem un film minunat pentru mari și mici, pentru milioanele de Who risipiți în univers.
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
deci nu numai succesiunea de întămplări teribile, apăsătoare, pe care le-am străbătut ci și neputința mea de a comunica în mod adecvat ceea ce am văzut și am trăit. Raționalul și iraționalul sunt o stare amestecată.... Frazele mele s-au risipit.În seara asta muzica sferelor nu se aude” (șocul este produs de moartea accidentală a unui prieten, Liviu, în mașina căruia ar fi trebuit să se afle și autorul; este prima fracturare, premonitorie, ce tulbură curgerea previzibilă a vieții profesorului
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
selectată din cea de a doua suită a ciclului Années de pèlerinage, în care pianistul a realizat momente care au generat stări emoționale de mare subtilitate; a urmat un triptic chopinian: Valse brillante op.34 nr.1, care a mai risipit atmosfera de visare care se instalase încă de la începutul recitalului. După înaripatele cascade virtuoze și spumoase Sandu Sandrin s-a regăsit în Nocturna în Mi b op.55 nr.2, un Lento sostenuto, fără contraste, mișcare cu atât mai potrivită
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
pentru a-i păstra identitatea și unitatea. Toate eforturile, toate realizările, tot prestigiul și credibilitatea câștigate, toată munca depusă de membrii simpli ai partidului după Revoluție, și nu în ultimul rând, Istoria de 139 de ani a PNL au fost risipite de câțiva lideri aleși în mod nefericit să conducă destinele partidului". Așa își începe scrisoarea Călin Popescu Tăriceanu. Mai mult, el spune că a decis să salveze liberalismul și să ducă la capăt promisiunile USL. PDL nu este un partid
Călin Popescu Tăriceanu: Istoria PNL, risipită de lideri aleși în mod nefericit să conducă destinele partidului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77503_a_78828]
-
comis insignifiant fără amplitudine și fără particulă nobiliară, vrea să o ia în căsătorie pe Césarine, "adevărata regină a trandafirilor, reclama vie" a parfumeriei tatălui ei. Popinot este și el îndrăgostit, dar secretul său nu e în vorbe - care se risipesc ca parfumurile - ci în tenacitate și devotament. Muncește zi și noapte, caută și găsește bani și salvează Casa Birotteau. Moartea prematură a lui César, învins de propria bucurie, pune capăt în mod brutal proiectelor de extindere. César Birotteau este, între
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
plein de la maison." Pe 1 decembrie 2008, președintele a decorat la Palatul Cotroceni, înainte de recepția oferită pentru ziua națională, cîteva mari personalități, oameni de cultură, actori: Radu Beligan, Nicolae Manolescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru... cei mai dragi mie... ne-am risipit, apoi, printre cei nouă sute de invitați. La un moment dat, adunarea agitată a creat un mic culoar. I-am văzut. Lamia puțin înainte, apoi, băiatul meu care îl ducea, grijuliu și inocent, de mînă pe Meșter, în ritmul pașilor mărunți
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
prea puține pentru succesul avut la apariție. Fericirea aceasta nu v-o poate nimeni știrbi, chiar dacă poemele mie mi se par modeste artistic, la nivelul de început al poeziei noastre de secol XIX: "Noap-tea face nuntă mare,/ îmbrăcată-n catifele,/ risipind bănuți de aur,/ nestemate și mărgele.// Se aud, foșnind, în ceruri,/ pașii mirelui ce vine,/ prin por-ti-cele de ceață,/ presărate cu rubine.// însă, noaptea e geloasă,/ și de lume, îl ascunde,/ grijulie și cu teamă,/ nu se știe, cum și
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
progresului, al revoluțiilor, al eliberărilor de tradiție, religie, regalitate, aristocrație, sub semnul unei secularizări și al unei democratizări sans rivages, eul poetic urmează un cu totul alt curs, încercând să recupereze tocmai ceea ce este linșat, ghilotinat și aruncat; ars și risipit în cele patru vânturi... Molozul fumegând încă al civilizațiilor dispărute e reintrodus, cu un teribil efort de recuperare și re-îndreptare cultural-istorică, în schema inițială, nefisurată. Totul se vrea ordonat "în imagini și serii", autorul (identic, în cazul de față, cu
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
arătări în rochiță cu buline. Pe mama arătării o cheamă Steluța, ecoul tinereții la o poezie de Alecsandri, iar "eu" îi spune Pelucia, Pelucia de Rahaj, dulce ca un mapiah. Ce va fiind acela mapiah, Dumnezeu știe! Și filele se risipesc, vraiște. Amintiri directe, naive: odăițele bunicilor, cu povești lungi și aluat de baclava, "farfurioara cu floricele albastre și furculița mică și feliile de coilici de casă." Amintiri prelucrate: "În acel an al primului meu scîncet - mama avea 19 ani; tata
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
transparentă ca vinele mîinilor îngrijite, din care viața se scurge, lăsînd în locul ei patina. Cântări pentru pasărea albastră, de Claudia Millian, volumul apărut în 1922, la Editura de Artă "Vlaici", cu ilustrațiile lui Al. Brătășeanu. O delicată floare de nu-mă-uita, risipindu-și parfumurile ușoare, simboliste, în lumea cu greutăți și răspunderi. O adiere deplin feminină, supusă și elegantă, tandră și personală, e această odă, în crescendo domol, poezie cu poezie, a Vinerii cu papagal: "Tu - pasăre albastră, eu - stranie femeie,/ Nebănuiți
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
în locul nuanțelor lumii albul gol al nălucirilor, e un galop de ceasuri rele prin orașul care se destramă și obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut./ Pe noi ne înfiorau culorile și sunetul căzut.// Rătăceam împreună pe străzi nenumite,/ Prin timpul de totdeauna./ Culorile și înoptările nu erau oprite/ De nici o rugă./ Prea sus, cerul așeza crengi înflorite./ și visul
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
mult, pe aceleași teme minore, piano, susurînd încet melodia unei agonii împăcate. Înainte de Legende, schițe de poem fantastic, cu imagini curate, limpezi, chiar dacă se abat de la explicațiile pe care le știm (bunăoară, în frumoasa legendă a miozotului: "Tîrziu, florile se risipiră în toate/ zările, mărturisind o iubire, o moarte/ și ruga din urmă Ťnu mă uitať"), cîteva versuri de melancolică discreție: Atunci mă vei chema aproape./ Vei crede că mă joc cu visul/ și eu nu voi mai fi nicăeri - / Târziu
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]