1,892 matches
-
au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe....dar cuvinte, În fața cărora te-nclini și le petreci, Cu “Eu iubesc și ochi și flori și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia, Roșește când suportă vreun poem. Ne guvernează modernismul și prostia, Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâeri postume Snoave, vorbe sau povești Nu vreau să omor poeții, Dacă sunt
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
S-au scris de mult și-or dăinui pe veciPoeme fără rimă, albe....dar cuvinte,În fața cărora te-nclini și le petreci,Cu “Eu iubesc și ochi și flori și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia,Roșește când suportă vreun poem.Ne guvernează modernismul și prostia,Valorile perene-s un blestem............................................ Lumânări la porți de lumeFlori de colț ce rar găseștiVor fi mângâeri postumeSnoave, vorbe sau poveștiNu vreau să omor poeții, Dacă sunt un pic acid.Ei
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mai văzuseră de foarte mult timp, știa doar că a părăsit localitatea - renunțând la postul de aici - pentru a lucra într-o sală de sport dintr-un oraș mai mare, reședință de județ. - Ce surpriză plăcută Maria, a spus el roșind ușor. Ce mai faci ? - Superb de bine, spuse ea. Am venit la Andreea - fiica mea - în vizită. Remus știa că Maria are o fată, se măritase de tânără, pe la șaisprezece ani, copil care îi semăna leit. Soțul ei o părăsise
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
sală unde am mai lucrat. Apropo, tu mai mergi pe-acolo ? - Mai rar, din păcate, de când ai plecat tu. Dar o dată pe săptămână cel puțin, da, merg ! Mă privi pătrunzător cu irișii ochilor ei albaștri și Remus Fabian simți cum roșește de plăcere. Adevărul era că ar fi roșit alături de Maria o viață întreagă. - Atunci sigur o să ne mai vedem, a spus el, mulțumit de cele auzite de la femeia din fața lui. - Pa ... pa ..., gânguri ea, mă grăbesc să-mi rezolv niște
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
mergi pe-acolo ? - Mai rar, din păcate, de când ai plecat tu. Dar o dată pe săptămână cel puțin, da, merg ! Mă privi pătrunzător cu irișii ochilor ei albaștri și Remus Fabian simți cum roșește de plăcere. Adevărul era că ar fi roșit alături de Maria o viață întreagă. - Atunci sigur o să ne mai vedem, a spus el, mulțumit de cele auzite de la femeia din fața lui. - Pa ... pa ..., gânguri ea, mă grăbesc să-mi rezolv niște probleme. Ne mai vedem atunci. Șocat de toată
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
-o, deși au trecut douăzeci de ani de la platonica noastră relație, parcă se mai îngrășase puțin, nu prea mult, suficient să-i scoată în evidență - acum, mai mult ca oricând - superbele-i forme. Firește, m-a recunoscut și ea. A roșit puternic și s-a sprijinit cu palmele de tejgheaua din fața ei, ca și cum ar fi simțit o acută nevoie de a se așeza. - Bună Camelia; ce surpriză plăcută ! Uitasem de mahmureală, de banalele antinevralgice, aveam în minte doar clipa în care
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
cu el și chiar îl lăudase pe Tatu, că este un elev sârguincios și disciplinat. La intrarea lui în cancelarie diriginta a avut o tresărire, deși știa că va veni ,faptul că erau față în față a făcut-o să roșească. S-a uitat repede în oglinda ascunsă după cuierul cu haine, cu mâna și-a aranjat o buclă rebelă; părul castaniu cu puține fire de păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
strânsă pe talie dintr-un material vaporos, de culoarea spicului de grâu, sandale aurii cu tocul jos și o camee prinsă în piept. Cristina cu o rochie trei sferturi, de un roșu deschis, spre ciclame, cu pantofi cu tocul înalt roșii și o poșetă mică ce se asorta cu întreaga ținută. Bărbații erau încântați de felul cum au venit partenerele lor îmbrăcate. Parcă au simțit că va fi o seară cu totul specială. Ambele erau atent fardate și aranjate în ciuda puținului
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
sau... Acestea fiind zise, în ordine alfabetică, învățătorul începu să spună despre fiecare în parte, apreciind obiectiv, cinstit, fără menajamente, dar cu blândețe, situația și capacitatea copiilor. Ajuns la Romelia, învățătorul Gheorghe Mihăilă privi lung pe deasupra ochelarilor. Fetița simți cum roșește, neștiind cum să interpreteze tăcerea prelungită a învățătorului. Nicolae și Floarea la fel. Așteptau, cu sufletul în gât, să afle motivul acestei tăceri... - Eleva Romelia Ionescu. Astăzi, o să vorbesc despre un copil serios, cu rezultate bune la învățătură, cu temele
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Roțile de tren se zbat Pe o șină nevăzută, De ar știi lumea misterul Cred că toată ar fi mută... Rânduiți ca la paradă Stau ciorchinii strânși în vie, Vor să umple iar panerul Să ne-aducă bucurie. Merii au roșit copacii În livada de pe deal, Pregătiți sunt de festin Și au strâns chiar arsenal... În oglinda unui lac Se admiră un rățoi, Unde-i liniștea mai tare Vrea să facă tărăboi... Într-un mușuroi furnica Cară grâne pentru iarnă, Vântul
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
și îl blestem Că nu mai vine-odată... De pofte degetele-mi frâng, Cămașa peste sâni mi-o strâng, Oftez și tremur toată. Mă arde carnea, când l-aștept, Simt niște gheare-nfipte-n piept Și licăriri de fluturi... Îmi mângâi trupul și roșesc Pierdută, numele-i șoptesc - L-aș copleși-n săruturi. Oricare clipă fără el Trece la fel de greu, la fel... Și parcă stau pe ace... Coșmarul meu cel mai cumplit: Visez că alta și-a găsit!?... Și... nu știu ce n-aș face. Mă
DRAGOSTEA EI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373529_a_374858]
-
erau prietenii tăi Prietenii și prietenele tale Ale poetului O clipă mi-am imaginat chipul cenușiu Ca fiind ciot dintr-un copac înconjurat de flori Cum s-ar spune eu sunt poet, nu intelectual Tu știai asta, de aceea ai roșit Degetelor le-ai mușcat pielița fină De prieteni îți bați joc dar râd de ei de tine însuți Cu timpul batjocura trebuie să iasă la suprafață Uneori îți amintești de vremurile Când te jucai în livadă cu florile cu visele
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
stilul în care se exprimă, uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma subtilă, niciodată ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adevărat deliciu, un festin al spiritului! După despărțire ai senzația că-n scurt răstimp ți-a dăruit un bagaj de idei așa
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
mulina se reîntorcea la suprafață. Anica urmărea înclinarea firului care dădea imaginea adâncimii la care se afla momeala. Cauza era evident plutirea cu viteză rezonabilă a bărcii dată de un vânt cuminte. Tăcerea așternută a făcut-o pe Anica să roșească. Se rușină de cuvintele tocmai spuse. Ionel da din coadă. Jucăria nu se stricase încă. Dar trebuia să fie mai atent. - Ce zici vine somnul? Încercă Anica să repare gafa făcută - Am optat pentru știucă. Cred că a mușcat. Într-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
câteva ore de somn le dormeau separat. A fost o noapte de neuitat, Cristina i s-a dăruit cu toată ființa ei, era amanta perfectă. De multe ori atinseseră în multele lor ore de discuții subiectul acesta, de fiecare dată roșeau și schimbau subiectul. Acum sunt, înlănțuiți, ca două trupuri contopite într-unul. Corpul ei cald cu pielea mătăsoasă îl înfiora, la atingere, îl făcea, să se simtă ca într-un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu ochi mirați, domnițe, dar el atinse una, din văpăi, pe buzele-i de maci și garofițe oprise timpul din trăiri
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
Un plus de încredere se citea pe fața lui. Ochii-i străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea și fața i s-a crispat. A pus mâna pe clanță. - Stai puțin
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
cele scrise și publicate referitor la națiunea romană. Să-i citească judecătorului că: ‚’’Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă la semnul fierului roșu ... sunt 23 de milioane de omuleți patibulari ... cu substanță tarată ... roși de spirocheta românească până la erupția terțiară’’ la care apărătorii lui Patapievici vor aduce ca argument că toate acestea sunt de fapt expresia înaltei sale iubiri față de români ! Judecătorul să judece corect, cum îl judecă poporul român. Teamă îmi e că
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
mai continui discuția și măsurătoarea! Voi reclama primarului intenția dumitale. --Și eu voi reclama primăria că a dat loturi pe izlazul comunal. În cazul ăsta, mă tem că dumneata ai să bagi primăria în bucluc. Pascu Vârtosu pufnea și se roșise ca un rac. Se tot răsucea pe loc, ca un cal în buiestru, cugetând: Mărășteanu ăsta se dovedește a fi un șmecher fără pereche. Dacă mă las uns, sigur mă bagă-n bucluc, prilej pentru vice să mă arunce la
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
nou, de înflorire, strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară / Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc / Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! // Cântec nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire / Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire / Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! // Și iubesc, a câta
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
vârful degetelor ca o balerină, intră în hol și începu să se dezbrace în fața oglinzii. Urma parcă un ritula, întâi își puse mantoul în cuier, apoi își trase ciorapii, rochia, și rămase aproape goală în oglindă. Se privi și se roși și ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când descoperi totuși cât de frumoasă este. Visa ca o nebună cu ochii deschiși că era în lavabourile cine știe cărui teatru din cine știe ce oraș occidental... Se văzu pe scenă la
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
strânsă pe talie dintr-un material vaporos, de culoarea spicului de grâu, sandale aurii cu tocul jos și o camee prinsă în piept. Cristina cu o rochie trei sferturi, de un roșu deschis, spre ciclame, cu pantofi cu tocul înalt roșii și o poșetă mică ce se asorta cu întreaga ținută. Bărbații erau încântați de felul cum au venit partenerele lor îmbrăcate. Parcă au simțit că va fi o seară cu totul specială. Ambele erau atent fardate și aranjate în ciuda puținului
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
de la fereastră Sau muntele îl râde Formând reflex doi sori? Se-apropie nostalgic Și brusc,se-nseninează Zărind năframă albă În repede-asfințit: “Ce dor mi-a fost crăiasă Ca să te știu asemeni Cum inima-mi nebună De mult te-a zămislit!” Roșind de încântare Sfioasă peste poate Șoptit doar,castelana Răspunse:”Dragul meu!” ... Și-așa sfârși povestea Ce-am spus-o într-o seară-n Castelul de pe munte Iubit de Dumnezeu. DAN MITRACHE Referință Bibliografică: POVESTE LA CASTEL / Dan Mitrache : Confluențe Literare
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
întindea mâinile, sau femeia de gheață care-i populase închipuirea în ultimul timp, acea Ondină din întunecatul Nord, și de ce nu, Venera coborâtă din pânzele lui Rafael pe care-o cântase în ultima lui poezie. Și Eminescu, confuz, s-a roșit, a rămas uluit câteva clipe, și-a șters ochii să n-aibă cumva halucinații și i-a răspuns stingher: -Sunt încântat, doamnă, uimit chiar, de prezența grațioasei dumneavoastre persoane! I-a luat mâna în mâna lui, o mână rece, de
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
în omătul ierbii și începu să joace rolul lui Paris: Tu ești o undă, eu sunt o zare Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, Iubita mea! Veronica Micle încremeni, se roși toată, îi zisese iubita mea, pasiunea cu care poetul recita aceste versuri o narcotizase, îi scurtcircuitase toate simțurile... Oare ei i se adresase el cu acel apelativ? Dar ea îi dădu replica repede: Tu ești o ziuă, eu sunt un
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]