1,115 matches
-
pentru gelozia lui. Înfăptuind acestea cu ajutorul episcopului catolic de Pavia, a reușit să-i introducă pe cei patru la curte. Prima parte a planului fiind încheiată, a început să lucreze la cea de a doua, cu complicitatea Wuldetradei, devenită deja roaba vicleșugurilor reginei. Așa se face că, sub diverse pretexte și prin mici trucuri, a pus-o pe frumoasa ei verișoară să stea lângă Rodoald cam la toate banchetele, dar și cu ocazia plimbărilor în grădinile palatului. Pe vremea aceea regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
furtuni pasionale ori, dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la gesturi extreme. Accentele lirice care împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități pitorești, cum este baba-țiganca, roabă anonimă și preoteasă pythică demnă de lumea lui Mateiu I. Caragiale. Prin simpatia lui față de omul simplu, față de înțelepciunea populară, P. se situează în sfera unui fel de postpoporanism, având puncte de atingere cu atmosfera din Păcat boieresc de Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
de pe Cruce și-l așezară-ntr-un mormînt pe care il săpase Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii 595 Pe-Altarul sîngeros. Ioan văzu aceste lucruri în Ceruri Revelate Pe Insula Patmos, si auzit-a sufletele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Hesbon, / O flacăra din cetatea lui Sihon, / Și a mistuit pe Ar-Moab, / Pe locuitorii înălțimilor Arnonului. Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Chemoș! / El a făcut pe fiii lui fugari, / Și pe fețele lui le-a dat roabe / Lui Sihon, împăratul Amoriților. / Noi am aruncat cu săgețile asupra lor: / Din Hesbon pînă la Dibon totul este nimicit; / Am pustiit pînă la Nofah, / Care se întinde pînă la Medeba." / Israel s'a așezat astfel în țară Amoriților. / Moise a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
270 (VIII, 356) Iuda: (ebr. = Dumnezeu va conduce; ebr. Jehudah = "Lăudat fie Domnul") În Biblie, al patrulea fiu pe care l-a avut Lea cu Iacov. 271 (VIII, 356) Dan: (ebr. = judecător/ A judecat) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 272 (VIII, 356) Neftali: (ebr. = lupta; luptele lui Dumnezeu) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 273 (VIII, 357) Gad: (ebr. = Noroc) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 274 (VIII
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care l-a avut Lea cu Iacov. 271 (VIII, 356) Dan: (ebr. = judecător/ A judecat) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 272 (VIII, 356) Neftali: (ebr. = lupta; luptele lui Dumnezeu) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 273 (VIII, 357) Gad: (ebr. = Noroc) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 274 (VIII, 357) Așer: (ebr. = fericit) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 275 (VIII, 357) Isahar: (ebr
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 272 (VIII, 356) Neftali: (ebr. = lupta; luptele lui Dumnezeu) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 273 (VIII, 357) Gad: (ebr. = Noroc) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 274 (VIII, 357) Așer: (ebr. = fericit) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 275 (VIII, 357) Isahar: (ebr. = răsplată) În Biblie, fiu născut de Lea lui Iacov. 276 (VIII, 357) Zabulon: (ebr. = locuința) În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Dumnezeu) În Biblie, fiu născut de Bilha, roaba Rahelei, lui Iacov. 273 (VIII, 357) Gad: (ebr. = Noroc) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 274 (VIII, 357) Așer: (ebr. = fericit) În Biblie, fiu născut de Zilpa, roaba Leei, lui Iacov. 275 (VIII, 357) Isahar: (ebr. = răsplată) În Biblie, fiu născut de Lea lui Iacov. 276 (VIII, 357) Zabulon: (ebr. = locuința) În Biblie, fiu născut de Lea lui Iacov. 277 (VIII, 357) Iosif: (ebr. = [Dumnezeu] "să adauge" [copii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
felurile, de parcă în gura lui se băteau lupii. "Mai mâncă până ce se isprăvi și aceste bucate. Mânca, nene, și nu se mai sătura. Nemaiavând ce să mai aducă la masă, zâna începu a cârti că nu mai rămăsese și pentru roabe. Când iată copilul că strigă iarăși: Mamă! zău că este tata. Dară unde este, mă? ce tot aiurezi tu? Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lângă mine, uite-l, mă ia în brațe". Făt-Frumos își dă jos
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
regiunea cervicală etc.; transportul în doi sau în grup: pe scăunel, targă, transportul în culcat pe brațe etc.; transportul în grup se poate face pe brațele a trei, patru persoane sau când se efectuează sub formă de joc: “carul roman”, “roaba lungă” etc. Recomandări metodice privind ridicarea și transportul de greutăți Exercițiile din această grupă impun, în mod deosebit, respectarea principiului accesibilității, în funcție de gradul de pregătire fizică al elevilor, vârstă, sex și condiții de lucru. O atenție deosebită se va acorda
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
în toate lucrurile mâinilor tale, pe care le vei face tuț” - Deuteronomul, 14, 2940), să fie inclusă, cu drepturi egale, în momentele de destindere („«Să te veselești înaintea Domnului Dumnezeului tău, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul din cetățile tale și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu, fiul tău și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și străinul, orfanul și văduva, care vor fi în mijlocul tău, în locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să fie numele lui acoloț”; „«Și să te veselești în sărbătoarea ta, tu, fiul tău și fiica ta, robul tău și roaba ta, levitul și străinul, orfanul și văduva, care sunt în cetățile taleț” - Deuteronomul, 16, 11, 14). Condiția femeii rămase fără bărbat, deci fără apărare și sprijin, expusă abuzurilor, extorcărilor și nelegiuirilor („Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca niște lei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el o parte din acel tezaur), legitimându-l, Petru Șchiopul s-a însurat, în mare taină, cu Irina Botezatu, care devenise de ceva vreme stăpână pe sufletul și în patul Domnitorului. A încheiat această căsătorie de „legalizare”, prin care fosta roabă răscumpărată (devenită „țiitoare”, aparținând, deci, unei „instituții” care se înfiripase deja) devenea Doamnă a țării, înainte de a-și părăsi tronul și țara și a oficializat-o printr-un „act de mărturie” (datat 27 ianuarie 1511) scris de el cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ilisafta, cum își semna ea, voievodal, scrisorile) a lui Gheorghe Ștefan, trebuie să se fi aflat, categoric, și Ștefana Mihailovna, rusoaică (N. Drăganu) ori circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum a fost și acea Natalia ori Nedelea, roabă răscumpărată, care îl însoțesc întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Știrbei), cu marele ban Barbu Craiovescu, mai bine zis (frații Craiovești au zidit înainte de 1491 Mănăstirea Bistrița din Oltenia, - pictată, în 1519, de Dobromir din Târgoviște împreună cu Dumitru și cu Chirtop, biserica Sf. Dumitru din Craiova, mănăstirile Sadova, Brâncoveni, Strehaia, Roaba), și continuă cu Radu Buză din Cepturoaia (Buzescu), mare spătar (ctitor la mănăstirile Căluin, Stănești și Dobrusa), cu marele ban Dobromir din Runcu (care a zidit Mănăstirea Lipovul și biserica din Runcu), cu Mitrea din Hotorani mare vornic (de numele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cariera unui preot. Canoanele Sfinților Apostoli, imprimate în îndreptarea legii sunt explicite în acest sens: „Canonul 18 al Sfinților Apostoli grăiește: cine va vrea să se facă preot și se va însura, de va lua fiimeae văduă, sau curvă, sau roabă, sau slujnică, sau cinghiasă, acela nu poate fi preot”; „Cine va ținea văduo, sau lăsată de altul, sau slujnică sau curvă, acela să nu fie preot”; „Pentru să nu se facă popă cine ține lăsată sau văduo, sau slujnică, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o exasperaseră, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei bărbat și, soție neglijată, se hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată de Doamna Safta, rusoaică (N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că avea țiitori”. La fel și Ion Neculce: „Și el ș-au luat o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pare, prin 1699, când trecuse de optzeci de ani. Mai apăruse, însă, încă o pretedentă la rangul de văduvă - Ștefana Mihailovna, o circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voievod - căci era fiu al sorei lui Petru Șchiopul, Alexandra, țiitoarea (un fel de „instituție” în preajma Domnilor români; iubitele lui Mihai Viteazul pot depune mărturie) ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica, soția lui Constantin beizadea, fuseseră declarate roabe, turcii sperând într-o bogată răscumpărare -, apoi - vreme de aproape șapte luni - la Bostangibașa, închisoarea datornicilor. Câteva zeci de pungi cu bani condiționară scoaterea lor din temniță, dar nu izbutiră să obțină și libertatea. Manevrele Cantacuzinilor, ale celui de pe tron
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru îmbrăcăminte ori pentru odăile palatului și pentru lăcașurile de cult. De aici porneau comenzile pentru completarea proviziilor și a garniturilor ustensilelor de bucătărie (din păcate, eu nu am la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau de Doamnele țării și acoperămintele de mormânt ce-i cinsteau pe cei dispăruți și exprimau o reclamată solidaritate cu ei. Alte operații de prelucrare a textilelor erau încredințate slujnicelor și roabelor (vezi nota 119). în odăile acestea din partea Doamnei [din care se evada doar în chip excepțional, cum a făcut acea fată (să fi fost soră a Ecaterinei, cea care îl va lua pe Moise Movilă?) a lui Radu Mihnea (cel
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se va îngriji de trebile țării - judecând, de pildă, procese la București - și după ce Mihnea va deveni major și se va însura), de „fetele din casă, care sunt, de cele mai multe ori, de neam mare” (Nicolae Iorga), de doici, slujnice și roabe, toți și toate alcătuind un fel de „Curte” (mă voi întoarce asupra acestei chestiuni), volubilă înainte, sobră acum, „care îi ocupă timpul, dar și o ajută, îi umplu viața”. ...și se plimbau prin grădini Dacă este aproape sigur că urmașii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]