4,067 matches
-
-ar cu-a brânzii/ în Gălăți, în Arad, în străinătățuri./ Nu mai știu de mumă-sa,/ nu tu scrisoare, nu tu un semn,/ nu nimic. Doar se-mbuibă/ ei și ăștilalți,/ sterpii, fugarii, puturoșii./ Băgați maică în voi/ până vă roadeți și degetele din mână./ învățați să faceți carieră de viperă,/ să vă putrezească c... în mașini/ și să vă ardă la ficați/ că n-aveți alta mai scumpă./ Băgați maică în voi,/ nu vă mai uitați la baba voastră/ slabă
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
Îți scriu cu ochii pe pereți), căci " Toamna șsau, parafrazând, poezia, n. ns., S.-G. D.ț-și lasă/ Peste gunoaie/ Lumina și mierea" - Câine-milos-dimineața. Poetul e expresiv și profetic atunci când pesimismul îi devine dens-întunecat: "Dinspre astre se-aude/ Cum roade omida;/ Ascultă cum timpul/ Se stinge.../ Aici în Orient.// 3. Aici e vremea nevreme/ Și multă uitare (...) Va fi doar cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste-o câmpie arsă de sexe.../ Tăcere iubito,/ Tăcere și multă uitare" (Orient
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
occidental se baza inevitabil pe puterea rațiunii, pe când Legile lui Manu își aveau rădăcina în legea cosmică, inaccesibilă rațiunii. Este vorba despre doctrina transmigrației sufletelor, tratată absolut firesc. „Orice act al gândirii, al vorbirii sau al trupului poartă în sine rod bun sau rău, din faptele oamenilor decurg deosebitele lor stări superioare, mijlocii sau inferioare." „Să se știe că în lume sufletul este autorul acestui act, legat de ființa însuflețită, care are trei grade: superior, mijlociu și inferior, se îndeplinește în
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
vesel și agil, al doilea - bolnav de depresie." A doua notiță: "A fost furat craniul lui Janos Kadar. Mă aștept ca extremiștii care i-au profanat mormîntul să-și vîndă în curînd prada pe internet, alături de femurul lui Troțki, tibia Rosei Luxemburg și maxilarul lui Eric Honecker. Relicvele liderilor comuniști ar putea să aibă, pentru început, chiar un preț mai ridicat decît relicvele sfinților, fiind cumpărate mai ales de Ministerul de Externe al Venezuelei în vedera amenajării unui Muzeu al Stîngii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu se destrame, nici fericire pe care morbul să nu o roadă: Vapor a sărbătoare pavoazat/ cu șobolani de ciumă invadat;/ Un parfumat salon de baiaderă/ în care stă la pândă o panteră..." (Imagini pentru o iubire fericită, VI). Luciditate? Neîncredere în promisiunile lumii? Fapt e că, trecuți prin toate atrocitățile, învățați
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
strânse, nerostind nici un cuvânt, nici măcar o monosilabă, un vaiet, nimic. Și neacceptând decât un pahar cu lapte dimineața și altul la jumătatea după-amiezii. Bineînțeles, și comprimatele devenite inofensive, injecțiile. Pe când Ludovina nu era capabilă să suporte durerile, ceea ce o ucidea rozând-o. Chiar el îi făcea injecțiile și vedea că nimic nu mai avea efect. Inima era cea care o obliga să mai rămână în viață. În viață? Adică doar să-și aștepte sfârșitul și gata, în timp ce conacul se mistuia, arzând
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Itterbeek a ales proiectul stresant și anevoios al organizării unui colocviu chiar pe locurile natale ale lui Cioran, dovedind astfel că poți avea stofă de cărturar și, în același timp, vîrtuți organizatorice. Dar toate calitățile sale nu ar fi dat roade dacă în Sibiu nu și-ar fi găsit niște parteneri de dialog pe măsură. Iar dintre ei, colaboratoarea cea mai apropiată este Mihaela-Gențiana Stănișor, lector la Catedră de franceză a aceleiași universități. Că într-o cumpănire menită obținerii unui echilibru
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
mâncați" cu fulgi și pene, însă iluzia lor își are rădăcinile în ficțiunea care-i programează donquijotesc la incarnarea modelului. Comorra este mai puțin organizația mafiotă cu tradiție, una dintre cele mai vechi din Italia, cât un rău eternizat care roade sistematic capul fiecărui locuitor al ghettoului. Tinerii sunt introduși în organizație după un prealabil test al bărbăției care constă în a primi un glonț în plin amortizat de vesta antiglonț cu care fiecare este îmbrăcat pentru ritual. O serie de
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la care absența lui îmi era mai familiară decât zilele singuratice pe care le trăiam
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
cititorul că o ziaristă se oprește întâi la ai săi înainte de a se duce să se documenteze, că pleacă târziu de acasă și nu ajunge la destinație etc. etc.? Mai rămânea ca ea să ne explice pe larg că o rodea un pantof, că îi era cald, că pe drum s-a certat cu un taximetrist ș.a.m.d. Într-o revistă occidentală asemenea lamentații puerile (din categoria: "doamna învățătoare, n-am putut să învăț lecția, fiindcă ieri m-a durut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
teatrul experimental al vieții noastre în doi și mi-am dat seama că, mutându-se la Deep River, ea lovea în majoritatea acestor părți, dezintegrând întreaga iluzie, plănuind să se cupleze cu altul, lăsându-mi doar niște costume spălăcite și roase cu care să-mi joc propriul rol.
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
Cristian Teodorescu Găsește Fănică un teanc de bani roși de șoareci, în șifonierul de pe sală. Noroc că era teancul gros și nu izbutiseră șoarecii să intre prea adînc în el. Nu știa unde-și pusese pantofii cu scîrț și Virginia se dusese cu copilul în vizită la Musica. Lasă
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]
-
greu de obținut cu cît terenul pe care se mișcă - lumea cuvintelor - este cu predilecție afectat de uzura morală. Fenomenul pe care îl denunță Baudrillard l-am simțit cu toții într-o oarecare măsură: e vorba de acea rugină tenace care roade sensul cuvintelor, slein-du-le miezul și micșorîndu-le expresivitatea. Și parcă o voință inflexibilă ne împinge către un stadiu cînd, într-o zi nu prea îndepărtată, vom vorbi cu concizia telegrafică a unor ființe dresate și cuminți. Atunci vom semăna întru totul
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
întârziat minute bune, cei doi le-au oferit paparazzilor o imagine hilară. S-au așezat pe trotuar și s-au simțit ca acasă. Ea și-a curățat tacticos murdăria de sub unghiile de la picioare și de la mâini, după care și-a ros pielițele. Evident, cu geanta Louis Vuitton lângă. În tot acest timp, fotbalistul își storcea coșurile de la picioare și-și ținea pălăria și telefonul în cealaltă mână. Peg și Al Bundy ar fi invidioși, scrie Click. Cei doi sunt împreună de
Tonciu și Mitea, familia Bundy de România by Cincu Catalin () [Corola-journal/Journalistic/73439_a_74764]
-
captivitate. O primă încercare are loc în clipa în care fetița încearcă să lege animalul cu o sfoară în jurul gâtului încropind în pădure un scenariu domestic unde vulpea ar trebui să joace rolul câinelui în lanț. Vulpea refuză decis rolul, roade funia și fuge. Când revine, fetița mai face o încercare, aceea de a aduce animalul în camera ei, adică vizuina ei. În momentul în care ușa s-a închis în spatele vulpii aceasta devine tot mai agitată și agresivă și sare
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
linii egale - prin zăpada abia căzută care "ascultă liniștea la ora când/ numai câinii și sfinții/ mai umblă prin cartier". Încet lumina/ își face loc pe sub pământ/ spre blocul meu/ când va ajunge la temelia lui/ gândacii care îl tot rod/ vor avea și ei/ la ce să se închine". Armonia se instaurează prin repetarea unor imagini, metafore, simboluri (revin de mai multe ori drumul în formă de cruce, pata de lumină, cartierul alchimic etc.). Cuvintele sunt puține și clare, uneori
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
Președintele Traian Băsescu a declarat, joi, la RRA, că și-ar dori să aibă un salariu mai mare de 1.100 euro, în condițiile în care nu are voie să poarte un costum „ros în coate“, că trebuie să aibă permanent „o cămașă albă, o cravată, niște pantofi nescâlciați“. „Trebuie să recunoaștem că medicii sunt foarte prost plătiți, profesorii sunt foarte prost plătiți, funcționarii sunt foarte prost plătiți, militarii. Pe cine vreți să mai
Băsescu: Şi eu aş vrea să am salariu mai mare de 1.100 de euro, că n-am voie să am costum ros în coate () [Corola-journal/Journalistic/49109_a_50434]
-
europene. „Noi avem salariile pe cât produce țara, nu pe cât am avea nevoie. Și eu aș vrea să am un salariu mai mare de 1.100 de euro pe lună, mai ales că nu am voie niciodată să am un costum ros în coate, trebuie să am tot timpul o cămașă albă, o cravată, niște pantofi nescâlciați. Pentru asta aș vrea să am un salariu mai mare. Sunt convins că și medicul ar vrea să aibă un salariu mai mare, și dumneavoastră
Băsescu: Şi eu aş vrea să am salariu mai mare de 1.100 de euro, că n-am voie să am costum ros în coate () [Corola-journal/Journalistic/49109_a_50434]
-
în noaptea de miercuri spre joi, la Manchester. Între zecile de persoane care se succed prin Tribunalul din Westminster, numeroase sunt acuzate de furt: un agent imobiliar, un jurnalist liber-profesionist sau o dansatoare, în vârstă de 17 ani, care își roade unghiile, nervoasă, pe timpul întregii audieri, relatează Mediafax. Alții sunt judecați pentru fapte mai grave, cum este cazul unui grup de tineri, prezentați unul câte unul în fața judecătorului, acuzați că au comis violențe în cartierul londonez St John's Wood, marți
Haos la tribunalele britanice. Instanţele lucrează non stop pentru judecarea participanţilor la revolte () [Corola-journal/Journalistic/59890_a_61215]
-
limbă fără reguli". Cupluri: total dezasortate. Complexe: invalidante, ucigătoare. Personaje: Doamna matador: Suki Palacios. Superbă, irezistibilă, alură de efeb, „dă impresia că există în afara sexelor, o specie nouă, mai sublimă". Pe jumătate japoneză, pe jumătate mexicană, fostă studentă la Medicină. Roasă de suferință pentru că mama ei a murit răpusă înainte de vreme de o boală umilitoare. Furioasă pe tatăl ei, dansator profesionist, care nu-și poate înfrâna destrăbălarea, dar practicând cu religiozitate ritualurile de doliu impuse de acesta (atâtea lumânări aprinse în
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
se face seară și peretele de la apus prinde lumina de legendă a amurgului, a Judecății de apoi... * * * Nordul, peretele de la nord, este cel mai vitregit... Sărac de lumină și rece... Bătut de ploi și de crivăț, suprafața lui pustie, crispată, roasă de timp, ale cărei siluete imprimate în memoria zidului par trupurile surprinse pe pereți de „declicul” pârjolitor al unei explozii atomice, ...încearcă să mai spună câte ceva din Faptele Vechiului Testament, din graiul pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind, mai
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
amâne părțile. Era, deci, evident că degetele ei (roze, unghia ca botul de șoricel), active, voind să ajute la victoria noastră în dezbatere, degetele ei, chiar dacă ar fi fost un cârd de șoareci înfometați, nu ar fi reușit niciodată să roadă piciorul de fier al mesei de fier.” (p. 46) Aceasta pare să fie noua artă poetică a lui Ion Mureșan. Cât de nouă, rămâne de discutat. Fiindcă ea vorbește, în fond, despre imposibilitatea propriei înnoiri conceptuale. Singura definiție a poeziei
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
e preocupat cu precădere de ecouri critice, adunîndu-le cu migală într-un opis de bilanț valoric, nu se poate lăuda cu virtutea modestiei. Umilul spășit care-și înalță, cu grijă de filatelist, o antologie de verdicte plastice pare să fie ros de o ascunsă vanitate artistică, de aceea partea a doua e în contrast flagrant cu prima: de la tonul recules și tihnit al artistului înduhovnicit se sare la mustăcirea drăcească a artizanului ahtiat după reacții de specialitate. În fine, e anevoie
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
una pozitivă. Ne bucurăm mai des de răul altora decât de binele lor. Când nu e vorba, firește, de noi, ghinionul ne displace mai puțin decât norocul. La nevoie, să moară și capra vecinului, dacă a noastră nu-i mai roade gardul. S-ar zice că înțelepciunea populară nu e de lepădat nici în critică, literară, de film sau de orice fel. Recunosc că, dacă le-am pretins tinerilor critici, pe care i-am invitat în decursul timpului să scrie cronică
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]