1,365 matches
-
fost nevoită să-mi stăpânesc lacrimile. Cu unchiul său, prințul Ch’un, drept ghid, Tung Chih a intrat în sală pentru prima dată în calitate de împărat al Chinei. La unison, mulțimea a căzut în genunchi și a făcut plecăciuni. An-te-hai, în robă verde cu imprimeu cu pini, pășea alături de mine. Îmi ducea pipa - fumatul era o pasiune nouă care mă ajuta să mă relaxez. Mi-aminteam că îl întrebasem cu câteva zile mai devreme ce își dorea cel mai mult; voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung. Prințul arăta chipeș și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un sunet mut: — Ridică-te! Mie nu îmi plăcea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe ale mele. — Acesta este sicriul meu, reușesc eu să spun. — De aceea am și îndrăznit... Focul gurii sale îmi atinge gâtul. Nu poate fi un păcat să împrumutăm o clipă din viața ta viitoare. Mâinile i se îndreaptă spre roba mea, dar este prea strâns încheiată. Mi se înmoaie membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut tot posibilul să păstrez evenimentele așa cum au fost în istorie. Am tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o armură cusută cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care le supraveghează munca ar face la fel, un om ar putea avea de zece ori mai multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga în jurul șantierului, ordonându-le muncitorilor să întrerupă lucrul și să se adune în jurul unui steag înălțat pe dig. Lucrătorii din schimbul de noapte, care erau în drum spre casă, și cei care tocmai veneau la muncă, își urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spună nimic, cu modul sever al lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât vâsla bărcii care se apropia. Muneharu se întoarse spre tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau prea mulți oameni, așa cum se zvonea despre clanul Shibata, care-și cazase aproximativ zece mii de soldați în Kiyosu. De îndată ce reveni acasă, Hideyoshi se plânse că înăuntru era fum. Ordonând să se deschidă ferestrele, aproape că-și aruncă pe jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi, din nou, în înăbușitoarele robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cartierul meu, cu amestecul său mișcător de alb, cafeniu și negru, cu corul său stratificat de accente străine, cu copiii și copacii lui, cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă, zic, ștergându-mă la ochi și Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Bărbă de țap. Poartă niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii, cu niște buzunare în plus, iar după eliberare va purta o jachetă în stilul lui Mao. Când aud că Kang Sheng, concitadinul meu, este șeful serviciului de securitate comunist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țară îndepărtată, aproape golită de populație, o țară cucerită și subjugată, și mi se părea că pășesc pe șnițelul acesta uriaș și fierbinte cu picioarele goale, zi după zi, fără să văd țipenie de om, până când întâlnesc un călugăr în robă roșie, care îmi șoptește cu buzele sale arse, fugi de aici, salvează-ți sufletul, toți cei care trec pe aici sunt forțați să renunțe la credința lor, dar eu întreb, unde mă aflu, ce țară este aceasta, și el spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toți cei care mor de ciroză e drăguțul de Boutroux de vină, mă faci să râd!” „Atunci ia povestește-mi ce s-a Întâmplat la Lyon În cele două săptămâni... Capela profanată, ostia cu tetragramaton, Boutroux al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame Olcott, ghicitoarea sa personală, peuchère, ca să nu-i zic altfel, care-i apare tridentul pe frunte, și potirele goale care se umplu singure cu sânge, și abatele care scuipa În gura credincioșilor... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian, Războaiele civile 5,130 [Augustus]; Dio Cassius 59.25.3 [Gaius Caligula]). Îmbrăcămintea de purpură ar putea face
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cârciumă; declarase că vrea să studieze în liniște în Travancore Avenue. Tom și Anthea stăteau împreună cu Peter Blackett, care era îndrăgostit de Nesta. Lângă ei, Valerie și Nesta discutau despre examenele lor la colegiu. Valerie (Afrodita) era încă îmbrăcată în roba lungă, albă, pe care o purta pe sub rochie. Se apropie de ei și Hector. Situația e disperată! Nu, Hector, repetiția a mers foarte bine. Andrew Blackett îl întrebă pe fratele său, Jeremy: Ea e încă la Maryville? Da. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
leșin, nu alta! Jeremy Blaekett îi spuse: Peter, ar fi timpul să te duci acasă. Presupun c-ar trebui să ne ducem cu toții acasă, spuse Olivia Newbold. Crezi c-o să se lase cu scandal? Valerie Cossom, tulburător de frumoasă în roba ei lungă, albă, auzise că George ar fi prin grădină și îl căuta de zor. Hector Gaines o căuta pe Anthea. În centru grădinii era întuneric, dar la unul dintre capete străluceau luminile de la casa Belmont, iar la celălalt, felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au venit alții, chiar adineauri am văzut intrând pe poartă un necunoscut cu niște sticle de bere în mână. Am senzația neplăcută că toată lumea așteaptă să se întâmple ceva. Stăteau pe iarbă, chiar lângă Papuc. Valerie Cossom, în impozanta-i robă albă mânjită cu pete de iarbă, își făcu apariția. — George e pe-aici, nu l-ați văzut? — George! Dumnezeule, nu! În clipa aceea storurile din camera de zi a Papucului se ridicară cu violență și lumina puternică dinăuntru se revărsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu surprindere rechizitoriul. Vă mărturisesc că nu credeam că se poate pleda cu atâta pasiune împotriva singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mă luptam să rămân om, sper că ați înțeles. Mai greu era să-i explic Eleonorei. După primul proces, când mă înverșunasem împotriva ei, o lăsasem să înțeleagă, prin toată atitudinea mea, că-mi încheiasem definitiv cariera de Don Quijote în robă de magistrat. Păstrasem și o oarecare jenă pentru exhibiția pe care i-o oferisem. Dar nu intenționam să repet înscenarea de la procesul anterior. Nu mai vroiam să-mi rostesc pledoariile în fața Eleonorei pe peron, ca în sala unui tribunal. Știam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori ai Domnului, populațiile categorisite barbare cădeau în genunchi și se prosternau văzând crucea de lemn, care era înfățișată vederii lor alături de mult mai înfricoșătoarea sabie. Nimeni și nimic
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
uimea pe Clane, ci oferta în sine și implicațiile ei. În numele lui, o armată se organiza. După recitirea mesajului, se îndreptă spre oglinda în mărime naturală din baia vecină și se uită fix la propria imagine. Era îmbrăcat într-o robă prezentabilă, a unui om de știință al templului. Ca toate celelalte haine, stofa cădea pe umăr ascunzând "deosebirile" neoficiale. Un observator ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]