614 matches
-
să participe la actul de tandrețe. Mâna stângă rămâne pe fruntea bărbatului și-i masează în continuare cele câteva riduri orizontale. Iar mâna dreaptă începe să mângâie ușor umărul nebunei. Mân gâierea conține o detașare perfectă. Gestul e aproape mecanic. Robotic. Porii nebunei se înfioară și mintea ei nu-și poate explica forța care o subjugă, în ciuda faptului că ea înțelege că mâna o mângâie mecanic robotic, iar fiorul îi zguduie subtil toată ființa, și carnea ei răspunde prezent în mii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mângâie ușor umărul nebunei. Mân gâierea conține o detașare perfectă. Gestul e aproape mecanic. Robotic. Porii nebunei se înfioară și mintea ei nu-și poate explica forța care o subjugă, în ciuda faptului că ea înțelege că mâna o mângâie mecanic robotic, iar fiorul îi zguduie subtil toată ființa, și carnea ei răspunde prezent în mii de locuri ascunse, și toate locurile trimit săgeți scurte care converg și se întâlnesc în centrul plexului solar, iar de acolo co boară lin spre vaginul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
V - un instrument redutabil ce deține potențialul de a opri motoarele oricărei nave, reducând-o la postura de victimă fără apărare. Creierul din spatele acestei operațiuni de cambriolaj marin este profesorul bărbos și nebun, animat de visul nașterii unei noi seminții robotice înzestrate cu rațiune. Fiecare dintre actele de piraterie comise de acoliții săi este o ofrandă pe altarul acestui proiect luciferic, ce evocă scenografia expresionistă a lui Fritz Lang din Metropolis. Profesorul este hegemonul ce stăpânește, grație tehnicii, acest întins domeniu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
altă parte, alegerea este lipsită de ambiguitate. Căutările lui Blake și Mortimer sunt destinate nu doar elucidării misterulului, aparent insondabil, al acțiunilor temerare ale criminalului ce poartă misterioasa marcă galbenă, dar și apărării acestui viitor al lumii din care programarea robotică și servitutea cibernetică au fost eliminate. Acțiunea trepidantă ascunde, previzibil, o fabulă a cărei morală trimite la profilul originar al Pământului locuit de cei care văd în libertate și rațiune reperele ordonatoare ale conduitei lor. Blake și Mortimer sunt vocea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să pună ordine în acțiunile criminale care nu par să aibă vreun sens. Geniul lui Pratt și Ongaro rezidă în vocația îngroșării trăsăturilor narative. Ceea ce debutează ca o variațiune în marginea jafurilor și crimei sfârșește prin a fi un basm robotic și trepidant animat de prezența ubicuă a răului. Odată cu profesorul Sanders, Pratt și Ongaro inventează un savant malefic înzestrat cu voința infernală de a domina lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și demiurgii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care o reconstituie Chesterton în The man who was Thursday. Entitate ubicuă, care se simte în largul său în miezul acestei montări elaborate, cu zeci de actori în jurul său, Sanders ocupă și amenință, succesiv, pământul, apa și văzduhul. Mania sa robotică este reflexul neîncrederii sale în loialitatea umană. Oscar, robotul miniatural de care nu se desparte niciodată, este superior oamenilor și indispensabil tocmai prin această absență a scrupulului moral. Misiunile ucigașe sunt duse la capăt cu o exactitate mecanică. Bizar și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-o schimb, înțelegi?! Pronunțând ultimele cuvinte, a reușit să să-mi spargă urechile cu urletul său. Uriașa incintă face ca ecoul să se propage secunde bune, iar reverberația este cel puțin stranie, oameni buni. Aud zeci de Bogdani, răi, robotici, strigând din țevi. Pe Allah, nu e bine. Îmi iau inima în dinți și mă pregătesc să ascult cât mai calm monologul acestui infinit și iubit războinic, care acum privește prin mine, departe. Mă străpunge. Este doar el și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și patru ai formulei, creând un cât se poate de simplu, dar autentic ritm de rap - abia acum înțelegeam -, despre care însă nu mi-aș fi putut închipui că-l voi auzi vreodată într-un astfel de loc. Mișcându-se robotic, așa cum o cerea de altfel propria sa melodie, Giordano înconjură cumva masa, ajungând în fața primului rând de scaune. Audiența era electrizată. Sub ochii uimiți ai lui Euripide, ai lui Maro și ai mei, căci restul persoanelor erau ca în transă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măsuri cu totul speciale, Fielding a făcut în așa fel încât Spunk Davis să nu fie invitat (și nici Butch Beausoleil). Dar marile vedete erau acolo - Caduta Massi, mângâindu-l pe slăbuțul prinț Kasimir, și Lorne Guyland într-un smoching robotic cu vampira Thursday la brațul lui de robot. Am văzut și contingentul britanic, Skuse, Blackadder, Micky Obbs și pe copilul minune, Duane Meo, regizorul meu de montaj. Stăteau amărâți într-un colț și, la un moment dat, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
5 ani, Dragoș-Sebastian, despre copilul care a dorit să aibă degete electronice, ca să fie mai puternic, și după aceea îi părea rău că a devenit pe jumătate robot. Nu-nu-nu... voiam să spun care se transformă din ce în ce mai robotic! Era un copil care își dorea, da, își dorea să fie grozav și i-a venit o idee: să fie robot! Și și-a dorit foarte mult asta și atunci a început să se transforme în robot: o mână, încă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
androizi. Robotul este o mașină care efectuează muncile odinioară efectuate de oameni (sarcini repetitive sau care presupun anumite pericole). Asimov umanizează roboții, înzestrându-i cu un "creier pozitronic" și programându-i astfel încât să nu mai poată încălca faimoasele "trei legi". Robotică (cele trei legi ale): prima lege: un robot nu poate nici să aducă atingere unei ființe omenești, nici să rămână pasiv în fața unei ființe omenești expuse unui pericol; a doua lege: un robot trebuie să se supună ordinelor date de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
disfuncție pur mecanică, aparține descrierii unui sistem în reprezentare. Ceea ce leagă pe Don Norman și colegii săi de sistemul mașinist de reprezentare, în ciuda cîtorva alunecări pentru a regăsi cercul cognitiviștilor, este desigur atracția pentru IPS (Information Processing System). IV. Psihiatria robotică Un exemplu de sistem-expert uman: "D.S.M. III-R"37 Tulburările psihice sînt într-un număr atît de mare și legate de atîția factori diferiți, de ordin diferit, încît criteriile diagnostice sînt ele însele foarte complexe. Nimic surprinzător, atunci cînd se încearcă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
7. Entropia / 35 II. Dezbaterea Descartes-La Mettrie / 37 III. Inteligența artificială / 39 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing / 39 2.Inteligența profund artificială a lui Simon și Newell/41 3. Derapajele Simon / 45 4. Delirul Minsky / 47 IV. Psihiatria robotică / 48 V. Concepțiile mecaniste și mass media / 51 1. Primele analize: dominația emițătorului / 51 2.Emițătorul pierde aici puterea: rolul intermediarilor/53 VI. Comunicarea reprezentativă în știința clasică a organizațiilor / 55 Concluzia capitolului I: Reprezentarea, prima definiție a comunicării / 59
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și tipul său de ordine a cunoștințelor care ne vin de la Platon și Aristotel. Punctul culminant al acestei filiații explicative îl constituie mecanismele cu autoreglare, automatele electronice. Depășirea acestui vârf este autoreproducerea gândirii artificiale și inventarea roboților care proiectează urmași robotici. Cezura este produsă de altceva decât expresiile cele mai sublimate ale mecanismului: sisteme cu autoînvățare. Un astfel de „mecanism” nu este egal cu sine în timp pentru că își schimbă prin învățare criteriile de ordine, substanța cantitativă și calitatea finalității. Aceste
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cele din urmă, ca o înlocuire a umanului într-o lume postumană”. (Bukatman, 2000, p. 98Ă În primul rând, termenul cyborg a fost creat de către astronauții Manfred E. Clynes și Nathan S. Kline în 1960 pentru a desemna un sistem robotic om-mașină, autoreglabil (self-regulatingă, realizat ca o soluție hardware adusă alterării funcțiilor corporale în diferite medii terestre și extraterestre. Cyborgul ar fi prin urmare mai flexibil decât organismul uman în orice mediu înconjurător datorită capacității sale de adaptare. Cercetarea timpurie a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vezi Thagard, 1998; Darden 1998Ă, până la integrarea filosofiei minții în studiile cybersociale (vezi Churchland, 1998Ă, nu se dovedește a fi o mare distanță. Numită „ecologie cognitivă” (vezi Lévy, 1994Ă, popularea spațiului cu forme variate de inteligență, uman-cibernetice sau de conștiință robotică (vezi Rucker, 1995Ă se vrea un exemplu al faptului că „inteligența” nu mai poate fi considerată o proprietate strictă a umanului. Astfel, cybermașinile, depășind înțelesul mecanicist, sunt relaționate operațiilor biologice ale creierului grație invenției și dezvoltării rețelelor neuronale, a procesării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și cunoașterea umane, știința vieții sintetice încearcă să reconceptualizeze biologia. Viața artificială este creată atât în spațiile realității virtuale, în cadrul cărora se realizează interacțiunea dintre uman și entități sintetizate (avataruri agenți sau diverse creaturi artistice digitaleă, cât și în formele robotice evolutive ale realității fizice (pet-urile electronice sau teleroboțiiă. Pe de o parte, percepțiile umane sunt interfațate și protezate, iar pe de altă parte teritoriile abstracte de date se „organicizează” și înfățișările sau relațiile dintre ele se „animă”. Entitățile virtuale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vezi pentru această distincție Levy, 1992Ă, la fel ca în domeniul deja analizat al inteligenței aritificiale. Prima orientare, programul „slab”, urmărește crearea de modele sintetice de evoluție în scopul aprofundării studiului despre viața biologică sau în scopul construirii de artefacte robotice, fără a pretinde că aceste sisteme au o viață a lor (de pildă Boden, 1998, Bedau, 1998, Taylor și Jefferson, 1995, Resnick, 1995Ă. În viziunea celei de-a doua orientări, programul „tare”, aceste modele sunt la fel de vii precum organismele biologice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mod tehnologic asupra corpului propriu, artistul extrapolează inevitabilitatea modificării trupului uman în general. Stelarc a experimentat cu propriul corp amplificarea undelor creierului, a bătăilor inimii sau a activității musculare. Astfel, a realizat „A treia mână” („Third Hand”Ă, un construct robotic atașat brațului uman care funcționează ca o extindere cyborgică a corpului uman controlat prin electrozi conectați la diverse părți ale trupului. De pildă, când activitatea musculară este detectată într-un anumit loc, o anumită parte a celui de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrepătrunderea corpului uman de tehnologie cibernetică cu scopul evidențierii materialității corporale deopotrivă ca tehnologizare și încorporare: „În postuman nu există diferențe esențiale sau demarcații absolute între existența trupească și simularea computerizată, între mecanismul cibernetic și organismul biologic sau între teleologia robotică și țelurile umane” (Hayles, 1999, p. 3Ă. Informația tehnologică care virtualizează umanul la interfața computerului nu poate fi într-adevăr separată în mod ontologic de substratul material al corporalității. Dacă transumanismul (vezi mai josă privilegiază „patternul informațional asupra instanțierii materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1988Ă este că roboții inteligenți ai viitorului vor supraviețui după autoextincția omenirii, iar ecranizarea „Eu, robotul” (2004Ă, regizată de Alex Proyas după celebra carte a lui Isaac Asimov lansează posibilitatea ca roboții să încalce cele trei legi etice ale comportamentului robotic și să facă o crimă în rândul omenirii. O posibilă consecință a acestei evoluții este revolta mașinilor de a scăpa de sub controlul uman, din captivitate și din sclavie, un adevărat scenariu de literatură și de cinematografie științifico-fantastică, care ajunge până în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vor fi caracterizate prin trăsătura spiritualității, fiind denumite „mașini spirituale”. Cu ajutorul circuitelor implanturilor neuronale sau prin transferul conținutului minții umane în computere, Ray Kurzweil ajunge în proximitatea existenței unor ființe inteligente nemuritoare, după cum prezice și Hans Moravec construirea unor dispozitive robotice capabile să preia conținutul inteligenței umane și să o imortalizeze noi suporturi artificiale. Prognosticurile conform cărora la sfârșitul secolului XXI nu va mai exista mortalitate grație tehnologiilor portabile ale creierului celebrează supraviețuirea minții umane în noi suporturi computaționale care lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
un numitor comun cu scopul de a sublinia poziția fluidă și mutantă a subiectului într-o lume postumană. De pildă, în instalațiile teleprezenței/teleacțiunii și ale transgenezei, artistul intervine în procesul genetic sau în cel al comunicării umane, animale și robotice. Arta transgenică, ca abordare estetică a relației dintre biologie, tehnologia computerului, etică, interacțiune dialogică și Internet, devine obiectul/subiectul din „Genesis” (1999Ă, de la Center for Contemporary Art din Linz, Austria. Urmărind să chestioneze supremația omului asupra naturii și a celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
concomitent cu invenția noilor tehnoștiințe. De asemenea, militează pentru adoptarea unei poziții etice critice care să sprijine utilizarea tehnologiilor în direcția avantajelor. Spre exemplu, robotica promite, astăzi, atât ajutorul dat omenirii de către mașini, cât și înlocuirea limitelor umane cu augmentările robotice, care sunt omnipotente, însă amorale. Pe lângă imaginea cyborgului (a omului cibernetizată, iconul robotului (a sistemului tehnologic care poate sau nu să fie antropomorfică este sursa unor speculații și a unor utopii care spulberă crezul umanist al umanului drept „vârful” creației
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin Claude Shannon și Norbert Wiener (stabilitatea sistemelor mecaniceă, al doilea prin Humberto Maturana și Francesco Varela (accentul asupra observatoruluiă, iar al treilea prin diverși teoreticieni ai inteligenței și vieții artificiale (robotică și simulareă. 19. Katherine Hayles (1999Ă remarcă perpetuarea umanismului liberal (care cultivă coerența și raționalitatea euluiă în opera informaticianului Norbert Wiener sub forma „anxietății cibernetice”: calculatorul este designat astfel încât să nu amenințe autonomia subiectului uman; mai mult decât atât, mașina
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]