1,258 matches
-
boare; Cu „simț a vară” pițigoii, de pe crenguțele de sângeri Primesc din smalțul cel albastru surorile lor călătoare. Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă, Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Îmbobocesc și-n suflet muguri, de dor, gingași și străvezii, Când orizontul te îndeamnă să îl străbați, rotund, la pas, Tăind în poteci neumblate pământul
DE PRIMĂVARĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381382_a_382711]
-
boare; Cu „simț a vară” pițigoii, de pe crenguțele de sângeri Primesc din smalțul cel albastru surorile lor călătoare. Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă, Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase,Se împletesc noian
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
o boare;Cu „simț a vară” pițigoii, de pe crenguțele de sângeriPrimesc din smalțul cel albastru surorile lor călătoare.Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă,Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare,Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă,În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare.... XVIII. DULCE TÂRG AL IEȘILOR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016. DULCE TÂRG AL IEȘILOR Îți amintești crâșma din
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
exprimând esențialul în căutările, năzuințele și trăirile lui întru Dumnezeu și Creația Sa, întru ecumenismul culturii ca unitate în diversitate, prefigurându-se astfel idealul ortodox cultural creștin. Fiecare cuvânt de har este o mlădiță a Pomului vieții Neamului, în care rodește divin Limba noastră cea sfântă. Limba este teascul cugetului în care se frământă petalele gândului înmiresmat din care se prelinge apoi licoarea serafică a cuvântului. Când sufletul poartă în sânul său lumina cunoștinței dumnezeiești, limba grăiește pururi mireasma Duhului Sfânt
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
a iubirii noastre de Glie, că Noi, Dacoromânii nu ne-am dorit niciodată pământul altora. Așadar, prin întruparea Cerului în sânul Pământului-Mamă se naște pentru Om dimensiunea spiritual-hristică a mântuirii sale. Întreaga spiritualitate dacoromână a înmugurit, a înflorit și a rodit milenar sub cupola religiosului precreștin și creștin. Din sânul religiei s-au întrupat metafizica și cultura protodacă, din care-și trage seva spirituală întreaga omenire. Pentru dacoromânii-creștini, timpul nu este trecere, ci curgere, izvor spre veșnicie, iar Pământul ca Moșie
MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI AI SFÂNTULUI NUME DUMITRU-DEMETRUS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380971_a_382300]
-
blând Precum un cânt, precum un cânt... Din cuiburile lor m-au părăsit Toți puișorii, pe care i-am iubit, Cu toate că atât i-am ocrotit Și i-am dorit, și i-am dorit... Și toate fructele, pe care le-am rodit, Cu sufletul curat le-am dăruit, Chiar dacă pietre-n ramuri am primit Și-am suferit, și-am suferit... Mai plâng și-acum pe-ascuns cu ploaia, Ce stinge-n sufletu-mi văpaia, Deși eu știu că viața, lua-o-ar
E TOAMNĂ IAR... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374483_a_375812]
-
În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit. Într-o zi am sădit un copac. Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit. Într-o zi am sădit un copac. L-am vazut înflorit, l-am văzut c-a rodit. Într-o zi am vândut ce n-aveam. Și-am strigat tuturor prețul bun, în zadar. Într-o zi aveam ce vinde... Cineva a venit, a luat tot și-a fugit. Într-o zi fără prieten și fără copac, Nu
STRIGĂT de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374609_a_375938]
-
tău să se frângă, Nici iubirea ta ca să se stingă! Toate-n lume fi-vor bune, dar nu-s toate de folos. Caută, copile dragă, Calea care duce la Hristos! Dacă toate acestea fi-vor semănate, Sufletul în tine va rodi iubire! Cartea vieții plină de mărgăritare, Prin Cuvânt adună întreaga omenire. DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
arată pentru cineva câte o minune în fiecare miliardime de secundă! Aici, pesemne, e și taina „trandafirului” ursit să înflorească în grădina artei muzicale românești, ca lege universală după care plecarea unui artist nu este dislocare atunci când opera lui a rodit, ci o sădire! Nu poate să se zică nicidecum că artista Carmen Trandafir este azi contemporană nouă pentru că există în locul cuiva. În niciun caz! Carmen Trandafir e în locul artistei Carmen Trandafir, nu încape nicio îndoială! Doar că raza talentului și
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
fie o realitate pură, nu doar vis. Vreau să vă împart cuvântul scris, Fără să vă cer ceva luat în schimb. Consider că viața este un Paradis, Prin care iată în liniște mă plimb. Anul acesta toți pomii intens au rodit, Florile și-au deschis bobocii miraculos, Toate astea s-au datorat că am iubit, Din lumea asta numai ce a fost frumos. Referință Bibliografică: VIAȚA O CONSIDER PARADIS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1695, Anul V, 22
VIAŢA O CONSIDER PARADIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373588_a_374917]
-
prin vremurile-apuse, A mea taină ești, în care, Îmi zac dorurile duse. Îmi ești umbră din divin Ce plutești peste-a mea cale, Patimă mea din suspin Cursă-n zbucium și în jale. Tu, stăpânul meu pe veci Ce-ai rodit prin a mea ființă, Dara ta pe unde treci Îmi e rază-n neputința. Îmi ești soare, îmi ești luna, Îmi ești roua de pe buza, Liniștea mea din furtună Iar prin viață, călăuza. Tu îmi ești hotarul sfânt Ce-mi
ÎMI ESTI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373600_a_374929]
-
Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
cerul fără nor. / Despre cer de-ți aparține, tu nimica nu mi-ai spus, / Ai privit doar jos la tină, fără-a te uita în sus.// Tu ai multă bogăție, însă cerul e al meu. Fără soare, fără ploaie, nu rodește câmpul tău. // Și plecă hai-hui prin lume, să se bucure de cer, / Și să caute de muncă undeva...ca zilier.” Dorina Stoica, prin istorisirile sale versificate, ne îmblânzește, ne înalță, ne umanizează, ne face mai buni, mai înțelepți, mai puri
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
DAN NOREA, CARMEN RODICA NOROCEA, MARIANA POPA, GEORGE ROCA, FILOTEEA BARBU STOIAN, ION VANGHELE este una caldă, chiar dacă posedă toate etichetele unei tăceri obișnuite, totuși în rândurile poeziei lor, autorii ne destăinuie fața tămăduitoare a tăcerii, o tăcere din care rodește înțelepciunea și frumosul. Dacă îi doare dorul de mamă, îl vor spune încet, aproape tăcut în versuri cu esență, cu mesaj. Dacă îi apasă păcatul, vor scrie elegii în culorile scrumului tomnatic, iar dragostea și durerea de țară o vor
SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 12 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/374842_a_376171]
-
Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic copăcel în devenire îi amintea de bunătatea fetei, de chipul ei de înger. Își făurea felurite vise, dorindu-și ca acest copăcel să crească înalt, cât mai înalt, și să rodească. Își imagina ziua aceea când, fără de veste, va trece pe acel drum Hannah, fetița cea cu inimă atât de bună, împreună cu părinții ei, în drumul lor spre o nouă sărbătoare a corturilor de la Ierusalim. Atunci el va avea cea mai
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
Copăcelul creștea încet. Nici după doi ani nu ajunsese la statura unui copil. În schimb, creștea armonios. Frunzele sale erau mai frumoase, mai lucioase, decât la toți pomii din jur. Anii treceau, pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească. Asta în ciuda grijii deosebite pe care o avea din partea stăpânului, care nu găsea răspuns la acest lucru. Copăceii din pădurea din pustiu, de vârsta acestuia, deja rodeau de mult niște smochine sălbatice. Doar pe acest pom atât de îngrijit nu
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
vârsta acestuia, deja rodeau de mult niște smochine sălbatice. Doar pe acest pom atât de îngrijit nu apărea măcar un singur mugur de rod. Bătrânul căzu în descurajare. Nu mai știa ce să facă pentru pomul lui, să-l vadă rodind. Îl întrista atât de mult că acest pom nu va ajunge niciodată să dea rod... La fel de trist era pentru faptul că anii treceau, iar oamenii aceia cu fetița cu chip de înger nu au mai ajuns prin satul lui. De
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
pământ, crește și se face mai mare decât toate ierburile și face ramuri mari încât toate păsările cerului pot locui la umbra lui! Poate că așa e și cu fărâma de credință care a mai rămas în noi. Ea va rodi în sufletele noastre și credința va spori în noi înșine precum copacul cel mare. Și pilda bobului de grâu căzut în pământ care dacă nu moare rămâne singur, iar dacă moare aduce multă roadă. -Deci cât de mică ar fi
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
de-a o consistență verbală numai bună pentru a o citi și a o răsciti, pentru a nu uita sensul, mesajul. De meserie Poet, așa cum ne lasă să înțelegem din textele sale, Silvia Bitere este acea frumoasă sămânță din care rodește poezia fără artificii, fără prea multe intervenții de dinafară. Și totuși, fără dedublarea artistică, pe care o execută impecabil, poeta nu ar putea spune : ,, ... apoi să strigi: Poetul ! Și umbra lui să se desfacă în două,,. O da, știu, este
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
de vor, dacă îi doare, sau îi afectează necuviințele lui. La început a gândit să mănânce fructele naturii și natura nu s-a supărat, ba chiar i-a mulțumit știind că în felul acesta în anul următor,curățata fiind, vă rodi mai mult si mai bine. Erau amândoi parte din parte, nimic nu pierea și nimeni nu se gândea că profita unul de altul. Apoi, omul s-a întins și a început să râvnească la viul din viață, ucigând animale și
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii se prind imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
unei exemplare modestii"Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile.Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc și înmuguresc în suflet.Într-un cuvânt fluidizează și vitalizează existența "dintre cele două respirații": Viața și Moartea" (Viorel HORJ, scriitor) * "A vorbi despre scriitorul Teodor Dume și a prefața cuvintele, spuse deja de către alții, e greu, dar îmi revine
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
ca dovadă de probitate morală și intelectuală, și o voi face. Teodor Dume, își câștigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzații care duc la împlinire și cultivă iubirea (dar și singurătatea) ca pe o sămânță ce va rodi, și va aduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(...) Frumusețea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimentală supusă numai cenzurii din interiorul lui. Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
vremelniciei drum E gând înaripat de amintire, În altă vreme să renască din scrum, Idee zămislită spre citire. Din floarea pasiunii am strâns nectar, În brazda timpului să-l însămânțez Cu har ancestral ce l-am primit în dar. Ca să rodească pe al gândirii crez. Din rădăcini revigorate-n vreme Să crească pasiune în vlăstare. Gânditori la datorie să cheme, Cu dăruire pe-a vieții cărare. Pe aripi de timp aștern rouă de gând, Când plânge dor din cerul ochilor mei
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
Sunt eu sau amintirea sa? Pe unde-am mers ori cum trăiesc Viața în destin pământesc, Simt că vine din astral ceresc Și curge-n prea-plinul sufletesc. În suflet, idei abundă Cu o lumină plăpândă. Pe gândirea mea fecundă Să rodească har de trudă. Cine am fost sau voi mai fi, Să duc lumina nopții-n zi... Să-mi zburde doruri pe câmpii... Numai Dumnezeu poate ști. Întrebările-mi voi duce Cu-a vieții povară dulce, La a timpului răscruce, În
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]