1,034 matches
-
duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația modernă/ Și unde ie doar un măturoi cu care mă joc/ Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci ușa se încuie rău/ Și toate aromele ies afară./ Am cîștigat — cum spuneam — două kgr. 3000/ Socot însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca și aici, la Tokyo, trăiau destui oameni fără alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine să păstreze distanța. Acum Însă i-ar fi plăcut să-l Întrebe dacă Își rezolvase acele probleme, dacă putea să-l ajute cu ceva - era un om de treabă și, fără Îndoială, era cel mai bun dintre cei care roiau În jurul lui, ariviști și nesimțiți. Bea o cafea cu mine, Îi spuse, invitându-l să se așeze. Dintr-o dată simțea nevoia să nu se mai gândească la vocea metalică a Elsei Benelli - Președintele e În ședință -, la lipsa de menționări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar, În timp ce privea În jur, căutând pe cineva cunoscut. Astăzi Miria ochise un tip foarte Înalt, iar când făcea astfel uita de meci, de Valentina și de orice altceva. Miria avea părul tuns periuță și vopsit roșu, iar În jurul ei roia o turmă Întreagă de băieți. Sâmbăta Valentina ieșea cu trupa ei, petrecându-și timpul mai mult pe gărdulețul din Piața Dante, dar uneori se strecurau la petrecerile unor persoane pe care nici măcar nu le cunoșteau. Miria o ajutase să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tati avea o mână mare, aspră și puternică. Ținut de mâna lui puternică traversară Piața Esedra - obligând mașinile să frâneze, căci pe tati nu-l durea nici În cot de semafor și trecea pe unde avea chef. În jurul gării Termini roiau drogații și traficanții, iar tati o luă și pe Valentina de mână. Îi ținu strâns, căci voia să-i apere de străinii aceia care le puteau face rău. În strada Cavour totul era Întunecat, doar cupola Bisericii Santa Maria Maggiore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strălucea deasupra zidurilor orașului când a ajuns el și atunci deja alte brațe mă luaseră de acolo. PARTEA A TREIA EGIPTUL CAPITOLUL UNU Stăteam fără simțire în brațele lui Nehesi, garda lui Re-nefer. El m-a cărat până la palat, unde roiau o mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba le ajutau, ba se jucau, fără să le pese nici de aerul tăios, nici de norul cumplit ce cuprindea Încet-Încet Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
praf În ochi ca să stăm cu botul pe labe și să nu gândim cu capul nostru. Până la urmă, În noaptea aceea am dormit la Catinca. Am pus țara la cale până spre dimineață, când În sfârșit am adormit, cu mintea roind de planuri explozive, În care se descătușau toate frustrările mele ținute atâtea luni În frâu, proces În care sticla de whisky, scoasă Între timp de sub pat, și-a avut rolul ei. Dintre toate, două idei aveau să fie puse În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
praf în ochi ca să stăm cu botul pe labe și să nu gândim cu capul nostru. Până la urmă, în noaptea aceea am dormit la Catinca. Am pus țara la cale până spre dimineață, când în sfârșit am adormit, cu mintea roind de planuri explozive, în care se descătușau toate frustrările mele ținute atâtea luni în frâu, proces în care sticla de whisky, scoasă între timp de sub pat, și-a avut rolul ei. Dintre toate, două idei aveau să fie puse în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
depărtat de la tine și s-a făcut vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fie toată viața. În definitiv, nu are motive de supărare. Știa că îl duce capul, fiindu-le superior multora. A reușit fără mari probleme la facultate, încă de două ori în condițiile unei concurențe acerbe. Prieteni avea o mulțime, fetele roiau în jurul lui, numai să te fi uitat mai atent! A apărut noua generație, puștii nu mai sunt atât de mici, aproape l-au ajuns în înălțime iar fetele s- au maturizat. Se ghicește sub rochii că le-au crescut sânii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu picioarele lui desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o natură fără identitate. - Omul e făcut - ca toate vietățile - pe măsura unor anumite senzații. Or, se întîmplă ca ele să nu-și mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave - din plenitudine - care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta - o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - într-un roi mai de un stânjen Au ieșit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dumnezeu, zise el unui înger ce trecea. - Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngînau cântările ce lui îi treceau prin minte. În haine de argint, [cu] frunți ca ninsoarea, cu ochi albaștri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu vei netezi cu mâna ta molatecă și alba, creții de pe fruntea mea, tu c-o sărutare vei însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era frumos cum îs frumoase zilele de var... eu singur numai nu cugetam nimica. Zile întregi cutreieram câmpii până ce dădeam de râu. Acolo, de pe podul lui de lemn, mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deveniră serioase, nalte. Astfel se roagă o stea universului, un împărat lui Dumnezeu, o-mprăteasă Madonei. Acele note nu erau mărgăritare pe gâtul unei dorminde, ci erau înfocate stele de aur cari electrizau aerul, stele de aur ce s-amestecau și roiau strălucite în seninul idealului. Era unul din acele cântări eterne ce lebăda le cântă murind, o reverie a cerului, compusă de maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea copilă în care muzică și poezie păreau a se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
surâzând alene, adormirăm amândoi - adică mi[e]- mi părea că nu adorm. Ci-mi părea că dormeam pe-un pat de flori albe în mijlocul câmpului cu iarbă verde, luna fugea prin cer, stelele luceau ca aurul, [ca] albinele păreau a roi pe lângă noi, iar razele lunei atingeau patul nostru, astfel încît el se rădica, încet, încet în sus cu noi cu tot. Pământul dispărea și ajunserăm în locul unde stelele roiau împrejur, se izbeau de fețele noastre palide, plouau și ningeau pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fugea prin cer, stelele luceau ca aurul, [ca] albinele păreau a roi pe lângă noi, iar razele lunei atingeau patul nostru, astfel încît el se rădica, încet, încet în sus cu noi cu tot. Pământul dispărea și ajunserăm în locul unde stelele roiau împrejur, se izbeau de fețele noastre palide, plouau și ningeau pe noi ca o ploaie de picături de aur. Noi dormeam pare-că, deși vedeam totul, ea părea albă ca argintul, iar o mână a mea era pusă pe nevrute între
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]