1,472 matches
-
secolul al XVI-lea, o dată cu operele în mai multe volume care ținteau spre o audiență care să “contribuie” la această producție. Critica ridicată de pelerinii lui Chaucer împotriva “romanțelor” s- a dezvoltat ca reacție atât la trivializări, cât și la “romanțele” multi-volum. Povești precum "Nemaipomenitele peripeții ale neînfricatului cavaler Amadis de Gaula" "(Amadis de Gaula)" și-au condus cititorii în lumi de vise despre cavaleri și i-au hrănit cu idealuri despre trecut, pe care nimeni nu le mai putea însufleți
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
compasiune și simpatie pentru victimele crimelor și ale intrigilor, dacă s-ar fi dat exemple rele. Alternativa la romanele “îndoielnice” și la romanele picarești era mai bună, respectiv poveștile romantice elevate; a venit astfel ca posibil răspuns o producție de “romanțe” scrise după modelul lui Heliodor, cu incursiuni în lumea bucolică. "Honoré d’Urfés L’Astrée" (1607/ 27) a devenit cea mai cunoscută operă de acest gen. Criticilor care afirmau că astfel de romane nu au nimic de-a face cu
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
la sfârșitul secoluli al XVII-lea. La sfârșitul anilor 1670 romanul a ajuns și pe piața engleză. Aphra Behn și William Congreve au fost printre primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele de la începutul secolului al XVIII-lea și “romanțele” nu erau încă considerate parte a lumii erudite și nici parte a literaturii; ele erau bunuri de piață. Integrarea prozei de ficțiune pe piața povestirilor/istoriilor s-a făcut după următoarea schemă: Centrul pieței era deținut de scrieri care pretindeau
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
de dragoste în care copiii își păcăleau părinții și prin care bârfa (calomnia) privată și publică erau publicate pe o piață deschisă. Jane Barker a fost una dintre vocile secolului al XVIII-lea care au cerut o reîntoarcere la vechile “romanțe”. “Noua romanță” a ei, "Exilius" (1715) se deschidea cu schița unei noi tradiții: “romanța” a evoluat, așa cum pretindea Jane Barker, de la Geoffrey Chaucer la François Fénelon; ultimul era autorul care tocmai devenise faimos cu romanul său epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
în care copiii își păcăleau părinții și prin care bârfa (calomnia) privată și publică erau publicate pe o piață deschisă. Jane Barker a fost una dintre vocile secolului al XVIII-lea care au cerut o reîntoarcere la vechile “romanțe”. “Noua romanță” a ei, "Exilius" (1715) se deschidea cu schița unei noi tradiții: “romanța” a evoluat, așa cum pretindea Jane Barker, de la Geoffrey Chaucer la François Fénelon; ultimul era autorul care tocmai devenise faimos cu romanul său epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii englezi ai
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
și publică erau publicate pe o piață deschisă. Jane Barker a fost una dintre vocile secolului al XVIII-lea care au cerut o reîntoarcere la vechile “romanțe”. “Noua romanță” a ei, "Exilius" (1715) se deschidea cu schița unei noi tradiții: “romanța” a evoluat, așa cum pretindea Jane Barker, de la Geoffrey Chaucer la François Fénelon; ultimul era autorul care tocmai devenise faimos cu romanul său epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii englezi ai lui Fénelon au evitat cu multă atenție termenul de “romanță” și au
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
epocal "Telemac" (1699-1700). Editorii englezi ai lui Fénelon au evitat cu multă atenție termenul de “romanță” și au publicat mai degrabă “o nouă epopee în proză” - așa cum arată prefețele. Jane Barker a insistat, oricum, asupra publicării operei "Exilius" ca și “romanță nouă - după modelul lui "Telemac"” și nu a avut succes pe piață. În 1719 editorul ei, Curll, a îndepărtat în cele din urmă vechile pagini de titlu și a publicat operele ca și pe o colecție de romane. Marele succes
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Marele succes de piață - "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe - a apărut în același an și W. Taylor, editorul, a evitat toate aceste capcane cu o pagină de titlu, fără a pretinde că opera aparține ramurii romanelor sau celei a “romanțelor”, ci afirmând că aparține cronicilor, deși avea un design al paginii care părea foarte mult să aparțină “noii romanțe” cu care Fénelon tocmai devenise celebru. "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a evitat toate aceste capcane cu o pagină de titlu, fără a pretinde că opera aparține ramurii romanelor sau celei a “romanțelor”, ci afirmând că aparține cronicilor, deși avea un design al paginii care părea foarte mult să aparțină “noii romanțe” cu care Fénelon tocmai devenise celebru. "Robinson Crusoe" al lui Daniel Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la acea dată. Nu era nici scurt, nici nu se concentra pe o intrigă, nici nu era spus de dragul unui
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
romantice. A căzut în mâna piraților și a supraviețuit pe o insulă pustie. El, un biet marinar din York, a supraviețuit cu un eroism exemplar. El nu putea să-și condamne cititorii că îi percepeau opera ca și pe o “romanță” plină de invenții. El și editorul său știau că tot ceea ce el scrisese era absolut incredibil și, cu toate acestea, ei puteau pretinde că e adevărat (și dacă nu, cel puțin putea fi citit ca și o alegorie valoroasă) - acest
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
clasic câteva decade mai târziu și a mai fost nevoie de încă un secol înainte ca cineva să poată percepe cartea lui Defoe ca și primul roman enlgez, publicat - așa cum a afirmat Ian Watt în 1957 - ca și răspuns la romanțele franțuzești aflate pe piață. Reforma de la începutul secolului al XVIII-lea pe piața romanelor a venit cu producția roamnelor clasice: anul 1720 a adus editarea decisivă a romanului european clasic, publicat în Londra cu titluri de la Machiavelli la Marie de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
unor autori consacrați. Discursul necesar pentru a aprecia o astfel de mișcare înspre responsabilitate nu era încă dezvoltat. Jurnalele care dezbăteau literatura se concentrau asupra “învățăturii”, a literaturii în sensul strict al cuvântului. Până atunci, majoritatea discuților despre romane și “romanțe” se desfășurau între cei avizați în acest domeniu. Critica literară, un discurs critic extern despre poezie și poză, a apărut în cea de-a doua jumătate a sceolului al XVIII-lea. A deschis o interacțiune între participanți diferiți, în care
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
individualitate și societate. Noi științe, de la sociologie la psihologie, s-au dezvoltat cu noul individ și au influențat discuțiile privind romanul din secolul 19. La începutul sec. al XIX-lea, romanul era un gen literar în care realismul lupta împotriva “romanței” cu iluziile ei nerealiste. Romanul s-a întors înspre scandal, apoi a fost înnoit în ultimele decade ale sec. al XVIII-lea. În cele din urmă, ficțiunea a devenit cea mai onorabilă ramură a literaturii. Un val de romane de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
café-concert și muzică populară în Silistra, Călărași, București (1932-1945), violonist (1949-1960) și concert-maestru în Orchestra de muzică populară Radio (1960-1974). A întreprins turnee artistice în URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Austria, Franța, (((Our Greatest Ally))) etc. A compus piese în stil popular, romanțe și piese de muzică ușoară. Numele violonistului este strâns legat de cel al Mariei Tănase, cu care a colaborat și cântat frecvent, începând cu anul 1954, când artista a imprimat cu orchestra sa la Radio România cântecele „Dodă, dodă”, „Mă
Ionel Banu () [Corola-website/Science/332514_a_333843]
-
și folosește-te de el!" - îl sfătuiește tatăl său. Primul „contract de diseur” l-a avut la grădina restaurant "Princiar" de pe șoseaua Kiseleff, unde a cântat cu maestrul Fănică Luca. Atunci avea un repertoriu de 60 de cântece, tangouri și romanțe. În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental "Galeries Lafayette" cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl. Schwartz, îi confecționează două costume elegante pentru zi (alb) și seară (bleumarin). Avea 18 ani și cu mult
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
Supus unui examen sever, este admis sub pseudonimul "George Petrimi". Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master's Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Șerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanța este limba sa maternă. După câțiva ani revine la numele Gică Petrescu. În 1934 în România ia ființă Casa de discuri și fabrica Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
că romanța este limba sa maternă. După câțiva ani revine la numele Gică Petrescu. În 1934 în România ia ființă Casa de discuri și fabrica Electrecord. Din 1938, Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece populare și cântece de petrecere. În 1939 este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Se cânta și se dansa pe ritmuri de tango, rumba, foxtrot și charleston. Șlagărele la modă, pe discuri Odeon, Columbia, Parlophon, Cristal, His
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari premii oferite de organizatori. În programele muzicale, pe lângă repertoriul specific zonei de munte a Mehedințiului, abordează folclorul autentic gorjenesc, folclorul pastoral din zona Olteniei de Nord și romanțe.
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari premii oferite de organizatori. În programele muzicale, pe lângă repertoriul specific zonei de munte a Mehedințiului, abordează folclorul autentic gorjenesc, folclorul pastoral din zona Olteniei de Nord și romanțe.
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă. Interbelic este un adjectiv cu sensul general "care are loc între două războaie" sau "dintre două războaie". În vorbirea curentă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Eminescu București, 1979, 144 p.), structurat în două cicluri- „Străbunii” și „Priveliști și imagini”, se observă o varietate de specii lirice, respectiv sonet, rondel, liedul nostalgic, elegie, sau cântec suav. Multe din versurile cuprinse în acest volum au muzicalitate de romanță, precum se simte în poeziile "„Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă ...”, „Străvechea mea Cetate de pe Jiu”, „Oameni și clepsidre”, „Suave doruri”, „De ce ai venit?”, „Cântec”." 8. Volumul de versuri "„Amintirile de acasă”," apărut în anul 1979 (Editura
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
lume și prin stele”" cuprinde poezii scrise în perioada anilor ’80, aflate până la data apariției în manuscris. 46. Prefețe, studii introductive, ediții îngrijite de către Petre Gigea-Gorun: · Gh. Vraciu "“ În grădina visurilor"”, versuri; · Mihai Rădoi: “"Imposibila întoarcere"”, versuri, 2001 ; · Adina Valase: “"Romanțe adolescentine"”, 2001; · Mihai Rădoi: “"După masa de seară"”, versuri, 2002 ; · Sava Ionescu: “"Muze în instanță"”, 2000; · Grigore Isail-Lipov: “"Iubire fără margini"”, versuri, 2002, · Iulia Roxana Bulmez: “"Imaginea femeii în publicitate"” (2008); · Marin M. Vârtosu “"Bârca-Dolj, monografie istorică"” (2008), · George Farcu
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Spune tu care știi atât de multe (muzică și text); Eu și timpul (versuri Virgil Carianopol); Nu vreau să moară florile de măr (versuri Agatha Bacovia); Mai bine soarta lui Sisif (versuri Ion Horea); Despotici în uimire (versuri Constantă Buzea); Romanța soarelui (versuri Ion Minulescu); Tare-am fost (versuri Virgil Carianopol); Cheia (versuri Ion Minulescu); Păsările nu mor niciodată (text Ovidiu Dumitru cu o adaptare după Mihai Eminescu); Flăcări (versuri Virgil Carianopol); Am cântat (versuri Virgil Carianopol); Fericirea mult visata (muzică
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
ce fel de specialitate este asta?”"). Apoi, la festivalul republican, ministrul culturii a urcat special pe scenă pentru a o îndemna să vină la conservator. În 1955, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din "Dama de Pică" cu atâta simțire, încât în final s-a lăsat o tăcere suspectă, după care examinatorii au exclamat în cor: "„Bravo, Marie!”", priminind nota cea mai înaltă. Maria avea însă de atunci convingerea
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
doliu național în Republica Moldova . Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că ""vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]