676 matches
-
Naționale a Întregirii Țării. În cursul anului 1990 au apărut 4 numere din Buletinul Societății Culturale Ginta Latină având un caracter de informare, corespondență cu români de peste hotare, știri și consemnări de publicații. CAPITOLUL III 1991 Românii din țările vecine Romanitatea orientată câtă s-a mai păstrat până În zilele noastre se află În grupuri izolate În toate statele Învecinate. Coborâtori din traci sau geto dacii romanizați multe comunități românești au evoluat În mediul majoritar grec, slav, ilir, musulman, germanic, suferind În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
zilele noastre se află În grupuri izolate În toate statele Învecinate. Coborâtori din traci sau geto dacii romanizați multe comunități românești au evoluat În mediul majoritar grec, slav, ilir, musulman, germanic, suferind În decursul timpului un proces pronunțat de deznaționalizare. Romanitatea sud dunăreană ca orice populație autohtonă fără porniri războinice a fost cucerită de valurile migratoare de la mijlocul primului mileniu sau de neamurile tradițional expansioniste. Încă de la formarea statelor moderne minoritatea românească a fost lipsită de instituții proprii reprezentative și obligată
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Otoman, turcii, Începând cu secolul al XV-lea foloseau denumirea de vlah pentru toți românii de la nord și sud de Dunăre. Cronicarii români, atât din Muntenia cât și din Moldova, Îndeosebi Dimitrie Cantemir, aveau convingerea unității românilor, fiind deopotrivă descendenții romanității orientale. Argumentele științifice În acest sens au fost aduse de școala ardeleană cea Moscopoliană și de numeroșii cercetători germani cehi si sârbi. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cercetătorii germani, răspunzând unor interese politice, formulează teoria emigraționistă, o teză neștiințifică
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de a-și afirma identitatea etnică. Discriminarea antiromânească din Transnistria și Întemnițarea criminală a lui Ilie Ilașcu sunt grăitoare. Învățământul pentru minoritatea română este ficțiune iar deznaționalizarea este mai drastică decât În perioada feudală. Îngrijorați de procesul de asimilare a romanității orientale, noi, participanții la cel de al IX-lea SIMPOZION al SOCIETĂȚII CULTURALE „GINTA LATINĂ”, adresăm o cerere solemnă către parlamentarii români, Guvernului României, guvernelor țărilor vecine, Consiliului Europei și concetățenilor minoritari din România să intervină cu toată autoritatea pentru
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Ioan Citu, Mitru Budregai ș.a. Satul fiind Înconjurat de păduri locuitorii se ocupă cu prelucrarea lemnului și creșterea vitelor. Alte localități În care se află karavlahi sunt Spionica, Nemila, Vazuca, Praca, Ostruznja, Stenari, Pribinic, Slatina, Sitnicj. Simpla enumerare a ramurilor romanității balcanice dispersată și dispărută În marea slavă astăzi este de mică semnificație. Nici istoria nici cultura nu are temei să facă lumină Într-un proces demografic consemnat cu slabe Înțelesuri pentru istoria universală. Au dispărut vlahii seminție altă dată Înfloritoare
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ai „Gintei Latine”. 15.06. Spectacol dat de fanfara Liceului din Nisporeni, jud. Ungheni, În Grădina Copou. 25-26.06. Cea de-a X-a ediție a Simpozionului Soc. Cult. „Ginta Latină”, organizat În colaborare cu Fundația Academică Petre Andrei „Unitatea Romanității Orientale”. 15.08. Înființarea filialei „Ginta Latină” din Rm. Vâlcea de către d-na Laura Vega. 21-30.08. S-a desfășurat la Muncel (lângă Pașcani) cea de-a IX-a ediție a taberei de vară - „Cultura si civilizatie „ tema: <Spirit românesc
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
etc. Realizarea efectivă a așezământului ar reveni autorității locale din țara respectivă. Statul român, prin departamentele unor ministere, precum și organizațiile neguvernamentale din țară preocupate de problema românilor de peste hotare, va sprijini funcționarea acestor lăcașuri. Domnule Președinte, Participanții la Simpozionul „Unitatea romanității orientale” vi se adresează cu multă speranță: delegații Filialelor din țară, ai altor organizații neguvernamentale, membri ai parlamentului, purtători de cuvânt ai Uniunilor minorităților din România. Considerăm Casa Noastră forma potrivită pentru etapa actuală de susținere a politicii europene față de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
arme din primul război mondial care a dus la formarea Statului Național Unitar Român. Adresarea noastră către organizații din țările latine este o evocare apel ca acestea să sprijine programele din țară și din comunități. A venit era recunoașterii grupurilor romanității orientale și recuperarea lor În drepturi egale cu ale altor minorități din țările europene. Rolul asumat de Ginta Latină față de confrații din alte țări este de a-i Încuraja să obțină dreptul la cultura națională. Oprirea procesului de deznaționalizare Înseamnă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Stepa, Andrei Păunescu, a Grupului “Melos din Chișinău (Maria și Luminița Stoianov și Ioana Durda), cu vernisajul expoziției de pictură a artiștilor plastici Ionuț și Petre Achițenie și Ion Ghigore, lansarea a peste patruzeci de titluri de volume privind problemele romanității, lansate de “Scrisul românesc”, Editura Militară, “Augusta”, “Gunivas” și Liga Culturală. Momente aparte a oferit Fanfara din Banatul sârbesc, instruită de Ion Rotaru Cordân, care a Însoțit și a Însuflețit cu marșurile ei românești toate manifestările. În Încheiere, Congresul a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
a-l omagia o abandonează. Consecințele din istorie au fost cu neputință de previzionat atunci. Turnura pe care a luat-o destinul imperiului, cu efecte asupra a tot ceea ce s-a petrecut ulterior în teritoriile și cu populațiile influențate de romanitate, dar și de creștinismul primar, accentuează importanța deciziei lui Constantin I de a se muta în est, temporar, pentru a fi prezent alături de armatele sale pe granițe. Aceste efecte pun implicit într-o lumină dramatică și abandonul (injust) al Romei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ordonate după genealogii, cum apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă cu propria lor imagine despre sinele colectiv, în ambele cazuri. În plus
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru că ceremonialurile civice în care ele erau incluse se desfășurau în zone la care toată populația avea acces, în forum și în Campus Martius, întreaga comunitate putea memora evenimentul și putea integra caracterul triumfalist al destinului familiei imperiale, reprezentativ pentru romanitate în ansamblul ei. Cazul lui Augustus, atestat mai ales de scrierile pe care i le dedică Suetoniu, este interesant și prin faptul că în rândul imagines care l-au însoțit în cortegiu au fost introduse și marile nume din istoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
re)cunoscute astfel, incontestabile valori istorice și morale (sau materiale, în cazul provinciilor). Plecând de la acest caz major, se poate spune că doliul colectiv devine un prilej, dar și un exercițiu de rememorare a unui destin măreț, parte din portretul romanității. Reîntâlnirea cu trecutul în cadrul solemn al ritualului este în acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a gestului de a omagia gloria cu nevoia de a întări identitatea colectivă prin referire la figurile sale eroice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
său, Licinius, actele conform cărora creștinismul devine religio licita (permisă printre celelalte din imperiu); la ultima vizită, în 326, cu un an înainte de a muri, la 22 mai 327, în Nicomedia. În septembrie 324, Constantin I devenise unicul stăpân al romanității, după aproape 40 de ani de istorie imperială cu multiple "domnii asociate"; pe 8 noiembrie, în același an, se retrasase sub ordinele lui perimetrul Byzantionului, (re)construit ca a doua Romă și sărbătorit cu numele de Constantinopol la 11 mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o proteja. În acest fel, ea era prezentă în întreg teritoriul imperiului și oriunde se afla împăratul, ceea ce făcea din el un "delegat" cu o unică misiune istorică: de a-i întări și a-i extinde granițele lumii ei, atașate "romanității". De altfel, politica militară impusese întemeierea unei noi mari cetăți într-o zonă strategică și într-o poziție geografică ce îi permitea împăratului să se deplaseze mai ușor în teritoriile de graniță. Cu toate acestea, degradarea relației dintre Constantin I
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
effigiei). Momentul ritualic se regăsește pentru prima oară în funerariile pentru Augustus, ieșind din funera aristocrate concomitent cu dispariția Republicii). Divinizarea avea loc in consecrationem, în chiar actul translatării împăratului către planul divin. O acvilă, ca simbol suprem atât al romanității care îl omagia pe defunct, cât și al sufletului său eliberat, întărea credința și amplifica emoția colectivă. Un aspect important preluat de teoria puterii creștine de la principatul roman l-a constituit faptul că, în cadrul ceremonialului și mai ales al apoteozei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
păstreze în locurile centrale ale orașului imaginea întipărită a virtuților ideale. În mod particular columnele, datorită spiralelor care permit înlănțuirea episoadelor belice, dar și datorită formei lor simbolice, "fixeaxă" istoriografic relația comunității cu zeii prin intermediul discursului vizual, care atestă esența romanității triumfaliste. Pe harta generală a monumentelor care acordă lizibilitate gloriei urbane, redate în cheie simbolică și sacrală, aceste columne au rolul de a exalta ideologia imperială și de a o proiecta în centrul imaginarului colectiv, prin cea mai eficientă formă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
puterii lui și-a găsit sursa în credința monoteistă și în relația privilegiată a împăratului cu divinitatea (semnul crucii și celebra inscripție In hoc signo vinces, un motiv spiritual), în timp ce pentru autocratul "păgân" cauza primară a forței sale indestructibile fusese romanitatea competitivă (așadar, un argument etnic și valoric). Imaginarul bizantin va oglindi această convertire a vechii ceremonii romane − care îl punea în relație pe defunctul imperial cu spiritele marilor săi înaintași − în ceremonia omagierii basileului și a relației sale exclusiviste cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
templul Ara Pacis), summum al virtuților care îl fac să fie un ales, un spirit grandios (după Septimius Sever, s-a adăugat titulatura Pius Felix Invictus), împăratul-militar de neînvins, guvernator peste o civitas cu granițe transcontinentale, reprezintă suprema valoare a romanității, perpetuu triumfătoare. Filtrul creștin va dizloca poliada, dar nu și fundamentul conceptual al politicii imperiale romane. * "Imaginar", după cum îl atestă sursele pentru ceremonialul roman, însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perioada în care cortegiul cu imagines a fost integrat în funus imperatorum, de la Augustus până (excluzându-l, cum am văzut) la Constantin I. În trecerea la imperiul creștin, din toate aspectele discutate anterior, va dispărea cel mai curând ideea de romanitate. Relația dintre princeps și populus romanus este afectată de apariția celui de-al doilea centru de putere în imperiu, echivalat cu o capitală; o imagine în oglindă a Romei prin voința creatorului său, în cele din urmă, o concurentă și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de factură strategică și politică. Nu doar el, ci și celebrarea victoriei, eveniment definitoriu în viața capitalei. Ceea ce conferea guvernării din perioada principatului o valoare triumfală și, în relația fecundă cu autocratul invictus sau victor, întărea sentimentul de apartenență la romanitate, devine mai puțin relevant în imperiul creștin. Sacralizarea spațiului urban, prin ceremonii specifice, asigura totodată și relația dintre oameni și zei; împăratul era și generalul legat de armata sa, și un "corp"-simbol, cum am subliniat, care concentra în el
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
legat de o colecție de imagini materiale (de obiecte) aflate în relație cu imagini-amintire - primește o sumă de afluenți conceptuali și semantici, substanțiali, dinspre temele prezente în discursul public al puterii și despre putere (texte, scenografii, ceremonialuri), și anume: măreția, romanitatea (etnie cu destin glorios), istoria unei mari civilizații, memorarea modelelor, forța autocratului, politicile co-participative, instituțiile deliberative și legiuitoare, credințele-suport etc. Este interesant cum, datorită cotiturii pe care a luat-o istoria imperiului după anul 330, noțiunea de imagine se întoarce
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și arhetipul basileic, ca fondator și legiuitor - după cum atestă numeroasele scrieri cu caracter parenetic sau religios, cu largă circulație europeană, responsabilități asumate de autocrații care s-au raportat la modelul lui. Cum creștinismul va acorda exercițiului puterii un caracter trans-etnic, romanitatea dispare din tematologia politică, pe măsură ce vechea cetate decade din rangul de capitală (administrativ, după anul 286, în favoarea orașului Mediolanum) sau, ulterior anului 330, de primă capitală simbolică a imperiului. Semantismul originar al imaginarului se stinge și el, odată cu modificarea de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spirituale și materiale ale comunităților. Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
l'image. Une archéologie du visuel au Mozan Âge (Ve-XVIe siècle). Paris: Seuil, 2008. Boulogne, Jacques. "Le statut de l'image dans les systèmes de pensée grecs". Thomas 39-48. Bréhier, Louis. La civilisation byzantine. Paris: Albin Michel, 1970. Brezeanu, Stelian. Romanitatea orientală în Evul Mediu. București: All, 1999. Brown, Peter. Întemeierea creștinismului occidental. Iași: Polirom, 2002. [1996] Browning, Robert. Giustiniano e Teodora. Milano: Librex, 1974. [1971] Casertano, Giovanni. "Introduzione". Formigari, Casertano și Cubeddu 13-17. Cavallo, Guglielmo (coord.). Omul bizantin. Iași: Polirom
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]