12,281 matches
-
a nimănui,/ viața se țesea în pînze de borangic de mîini penelope,/ în pustiuri pline de predici,(...) se pierdea ca o bilă de oțel/ în pipota unui curcan", Gellu Dorian reia tipologia poetului, așa cum s-a profilat începînd cu ciclurile romantice și simboliste. E vorba, negreșit, de "poze", însă de unele ce corespund unor vibrații lăuntrice care justifică reiterarea lor în nume personal. Nu e o compoziție prefabricată, un aranjament de cuburi date pentru a completa un tablou, ci un șir
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
la 33 de ani,/ după care trăiește ca un mort plimbat pe străzi și/ arătat cu degetul,/ sau, mut și transparent într-un parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis de-o naivitate fantasmagorică, gata a transfigura realul mîhnitor, dar și conștient de sine, discret-ofensiv: "Frumoase sînt femeile bătrîne întorcîndu-se de la cimitir/ fericite ca
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de curând ale Poemului "Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el" - surprinde cu acuitate, întreaga gamă a meditațiilor despre timp, spațiu, viață și moarte, potențate
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
În lipsa ei vădită de sofisticare, în simplismul ei cîteodată, concepția aceasta are merite majore în evoluția spre modernitate a literaturii noastre. Iată un lucru pierdut din vedere. Maiorescu a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e cel dintîi care afirmă clar la noi că arta nu e nici morală, nici imorală, ghidîndu-se după criterii proprii, interne. Concepția lui neutilitaristă deschide drum modernității, mai ales în poezie, pe care o purifică de social, de etic
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
și plînge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). La mijlocul drumului dintre eu și non-eu, se plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se răfuiește cu Cuvîntul, care, conform tradițiilor religioase, e un principiu al Vieții, al Genezei, preexistînd Lumii, întrucît e conținut în Dumnezeu. Astfel sacrilegiul e deplin: "Fericit poetul romantic.../ el așteaptă o iubită să îi cadă în brațe/ eu aștept cuvîntul să-i zdrobesc capul/ el este primit în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
un autor care respinge - implicit și explicit - slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile ei: incendii devastatoare, pelicule distruse, conflicte, procese, căderi, figuri romantice, morți premature - totul ca pentru un scenariu telenovelistic de groază și rîs. Perioadele filmului românesc sînt mereu nenorocoase și, parcă, din ce în ce mai nenorocoase, culminînd cu anii '50, care oferă o materie extraordinară în amestecul lor de cruzime și picanterie. E drept
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
cunoscut-o pe cale livrescă, pe vremea când se afla la Roma. De asemenea, faptele și opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
doar din Scoția, pentru care Robert Burns este un poet important, după cum cu siguranță există scoțieni care privesc cu indiferență sau chiar cu ostilitate, scrierile lui. Mie personal Burns mi se pare că marchează o etapă importantă în evoluția poeziei romantice, dar nu-i citesc în clipele mele de răgaz versurile. Invers, nu cred că Eminescu a avut o contribuție foarte importantă la istoria literaturii, dar poezia lui de dragoste mi se pare de o frumusețe tulburătoare, și de aceea o
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită, aceea a Monicăi. Senzaționalul și melodramaticul se infiltrează în intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Dumșa și moartea Olguței aparțin, cel puțin până la un punct, acestui registru. Finalul din Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de ascultători decât obișnuiții sălilor de concert nu se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși ascultători, lăsându-se receptat la diferite nivele și oferind fiecăruia satisfacție deplină. La primul nivel
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
și totuși, parodicul domină "Cuvântul înainte", ca și cum Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind în situația ingrata a unui Pygmalion confruntat cu violența făpturii aduse la viața de el. Inima de câine reproduce, în registrul parodic, schemă romantică a Frankenstein-ului lui Mary Shelley, doar că revoltă lui Sarikov împotriva demiurgului ce i-a dat viață trece prin folosirea unor mijloace mult mai terestre, ca denunțul la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu... "...În România, ca și în Franța, e romanticul timp al lui Napoleon al III-lea și al împărătesei lui, Eugenia, iar la București, agent oficial al Prea Puterei lor, e Beclard, după care multe bucureștene din lumea mare se prăpădesc. El, si nespus de muieraticul beizadea Mitică, șunt
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost cuvîntul, ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic diminutivele romanticilor), critică lui a rămas ideologică, abstractă, sprijinită pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea textului. Așadar, nici a verbalității. Frigiditatea această pare a se fi transmis criticilor următori, clasați de Lovinescu, o
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
parcurs pînă azi o carieră internațională demnă. Un recital întreg Chopin este un pariu, căci în pofida abordării foarte tehnice la modă astăzi spiritul acestor pagini nu se dezvăluie decît unei reflecții îndelungi. N^Kaoua are o comprehensiune firească a duhului romantic și viziunea să nuanțata și viguroasa în același timp este capabilă să surprindă forță epica a Baladelor, sau imagistică neprevăzuta a mazurcilor. Fără exagerări, cu echilibru și măsură - este o definiție a artei galice -, dar și cu un climat interiorizat
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
magazine, la coafori și bijutieri, pînă cînd e gata pentru o a doua naștere. Odată ieșiți în lume cei doi duc o viață de lux și voluptate, dar e o voluptate ciudată, doar mijlocita de celălalt, pentru că nu sînt îndrăgostiții romantici, fiecare abandonat în brațele iubitului sau ale iubitei. În preajma acestei femei excentrice, bogate, risipitoare și cu bun gust, Benjamin se îndrăgostește de sine însuși; atingerile Hélènei nu sînt mîngîieri, ci modelari, tatonări ale identității sale, care astfel răsfățata și ispitita
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
pare că nu e complet incontrolabila, fiind în stare a resuscita vechi simboluri, deci a restabili legăturile de spirit, fundamentale, dintre om și real, după cum s-ar exprimă Mircea Eliade. Sub acest unghi, creația poetica ar corespunde visului vizionar al romanticilor, care ne transpune într-o lume imaginara, în virtutea unor puteri pe care civilizația le-a inhibat, le-a atrofiat. Să dăm din nou cuvîntul autoarei noastre, care, pornind de la poezie, conspectează trăsăturile visului (deși ar fi putut proceda și invers
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Albă și cîteva izvoare de la Cozia pot rivaliza cu cele mai renumite ape ale Europei, dar lipsa de stabilimente face a fi foarte putin vizitate aceste izvoare dătătoare de viață". Și, deodată, imediat după aceste priviri comparative, autorul inserează o romantică nuvelă "Friederich Staaps sau atentatorul de la Schönbrunn în contra lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din 1861
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
exprime o atare transformare existențiala. Despre personajul care plecase după Napoleon la Waterloo, Stendhal scrie la un moment dat o frază potrivită și pentru trăirile autorului nostru: "Cantitatea de sînge pe care a pierdut-o l-a scăpat de partea romantică a caracterului sau". Ceea ce a urmat, adică a doua jumătate a vieții lui Mircea Ștefănescu, a fost, precum în cazul putinor oameni, și cea mai fericită. Trăind "cu lăcomia omului revenit la viață în plină putere a vîrstei", toate împlinirile
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]