877 matches
-
o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul nopții. - Nu, zise Ioșca, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un coridor lung de vreo cinșpe metri, cu bănci de o parte și de alta: bănci roase, prăfuite, probabil proaspăt scoase din cine știe ce depozit. Înghesuială. Oameni În haine civile și În uniformă, cei mai mulți citind: ziarele urlau Crăciunul Însîngerat. Bud se gîndi cît rău le făcea lui și lui Stens apariția pe prima pagină, puși la zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă nu-și spun nimic, bătrâna doamnă se gândește la cât de bine se simte și la alte lucruri pe care i le-a mărturisit o dată lui Andrei Vlădescu și ar vrea să nu se sfârșească nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la colțuri și pe margini, dar scrisul era întocmai cum și-l amintea: de formă arcuită, deasupra, cu litere mari, „N. Mischonzniky“ și dedesubt „furnisorul Curței Regale. Casă proprie“ și mai jos „București - strada Colței, no.7. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strigându-i să nu-și piardă credința. Și a început să o adore și mai mult. Pe urmă a intrat printr-un concurs la un institut de proiectări și aici a făcut în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de genul ăsta, arăta o vitalitate teribilă, se purta cum ajunseseră să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era una dintre plăcerile vieții lui. Cu cît ajungeau mai devreme În casa aceea, cu atît se bucura, pentru că așa avea timp să-l ajute pe domnul Mundy să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sigur nu e meningită. Trebuie doar să avem grijă să-l hidratăm din plin În următoarele douăzeci și patru de ore și să fim atenți la temperatură. Dând colțul spre șirul de trepte care duce la camerele copiilor, văd bucata de covor ros de care s-a Împiedicat Ben. Îl urăsc pe nenorocitul ăla de covor, mă urăsc pentru că nu am făcut comandă de covor nou, mă urăsc pentru că nu am găsit niciodată timpul să chem pe cineva să măsoare scările, asta părându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
confesiuni în jurnal. Degetul mijlociu al mâinii drepte, cu bătătură... Nu, nu e bătătură, e o rană roșie în care pulsează sân gele. E rosătura de la pix. Atâtea pagini de jurnal scrise în tai nă până acum! Degetele au unghiile roase - ce obicei mizerabil! Ce unghii urâte! îmi ascund mâinile la spate. Să nu le mai văd. Să nu le vadă nici mama, că iar o apucă pandaliile. — Pe urmă a trecut pe la mine și am mâncat ceva... A, să știi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele urâte și roase lăcuite într-o nuanță grena spre mov, cu miros de cerneală. Ah, era să uit: și, dincolo de toate astea, cu lanțul de aur cu medalion la gât, un medalion care nici nu știu ce reprezintă, ceva care pare a fi un elefant
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ales că ești în timpul serviciului! Atunci... privește derutat prin ochelarii cu lentile groase și îl vede pe Marius: Beau cu domnul ofițer! Ura, să trăiască eroii noștri! Nici el nu bea domnule, îi spune sergentul, trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
războiul. Spună mai bine dreptul și verde: reprezentanții orașelor, ș-atunci vom ști cu cine avem a face. Ș-atunci am sta la vorbă și am arăta în ce mod s-au fabricat reprezentanții orașelor de societatea de esploatare a roșilor și cum M. Sa, dorind ca la vremi de turburare de dinafară să aibă liniște înlăuntru, i-a chemat pe d-lor la putere, care c-o zi înainte s-adunau la Mazar-Pașa, răsturnau domnia și voiau să dea ajutor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
da provincia însăși și va ajunge totuși la rezultatele cele mai bune. Roșii se înțelege că sânt incapabili de a introduce o asemenea administrație, care să procedeze cu cumpăt și să introducă pe rând și gradat reformele necesare, dar incapacitatea roșilor nu dovedește imposibilitatea lucrului. Cât despre punctul 5 (că guvernul Bulgariei va găsi pretexte să ne ceară Dobrogea), el e copilăresc și ridicol. Mai întîi quo jure ar face-o aceasta invidiabilul guvern al Bulgariei? Bulgaria fino-tartarică a hanului Boris
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am zis de la început că ar fi o barbarie. Să cităm un alt exemplu. În țara aceasta s-a făcut rechiziții și pentru ruși și pentru... liberali. Nu zicem pentru armată, căci armata n-au văzut aproape nimic din rechizițiile roșilor. S-au înțolit și din ele pe când armata umbla flămândă și goală. Ei bine, rușii au plătit ceea ce au luat, grecoteii barbari cari ne guvernă n-au plătit nimic decât la adepți de-ai lor. La mii de oameni le-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cumcă hârtia e un reprezentant al banului numai in statele industriale, unde, sporindu-se, prin mulțimea brațelor disponibile, munca, e nevoie de un mijloc de schimb pentru ea: un mijloc ce se-nmulțește cu-mulțirea muncii și scade cu scăderea ei, roșii noștri, ignoranți în toate și intervertind șirul cauzei și efectului, uită că noi n-avem brațe destule pentru. agricultură, chiar și că vom deprecia de la întîiul moment un mijloc de schimb prea numeros, ieftenind banul și scumpind munca, încît productele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
principelui sfatul că luând un minister din dreapta va îndrepta ca printr-un farmec reaua dispozițiune a țarului. Principele Carol... a avut destulă perspicacitate și lealitate ca să recunoască că, luând un cabinet reacționar, urât de țară, riscă să provoace sub ochii roșilor un război civil. Un minister compus de oameni cari fuseseră loviți într-un mod atât de otărîtor de toate scrutinele care s-au urmat de la 1875, un minisiter ai căror membri scăpaseră numai prin răzbel de darea în judecată ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le-am cumpărat cu aur și din cari se vor schimba parte în 24 milioane mărunțiș național. Avem însă nevoie de atâta mărunțiș, de atâta monetă fiduciară și semifiduciară? Noi credem că nu și ne temem că politica financiară a roșilor se va sfârși cu un dezastru. [28 ianuarie 1879] {EminescuOpX 183} ["PENTRU ÎNȚELEGEREA ACESTEI METAFORE... "] Pentru înțelegerea acestei metafore anunțăm cititorilor că Ceres, zeița agriculturii, găsindu-și pe iubita sa fiică Proserpina în iad hrăpită de Pluton, reclamă lui Jupiter
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]