17,708 matches
-
religioasă, în cadrul căreia a ținut o cuvântare despre martiriul celui trecut în veșnicie. Patriarhul Teoctist a evocat activitatea celui trecut în veșnicie în lupta împotriva unui regim ateist și materialist, pre cum și „mucenicia temnițelor comuniste”. Părintele Justin Pârvu a rostit în final un omagiu profetic: „Părintele Gheorghe Calciu este un nou apostol al românilor, un nou sfânt care ne va călăuzi și ne va ajuta, cum a făcut-o și când era printre noi”. Părintele Calciu a cerut să fie
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
își beau jumătatea de litru planificat, în timp ce la ferestre apăruseră spectatori speriați, femeile țipau, bebelușul Gertrudei, care avea cel mai zdravăn plămân din cartier, urla ca niciodată, papagalul lui Pimentel, care căzuse de pe stinghie și dansa atârnat de sârmă, își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero, în acele împrejurări, fox-terrierul lui Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
Tudorel Urian 1970. România își trăiește ultimele zile ale visului de liberalizare început la mijlocul anilor '60, al cărui apogeu a fost discursul rostit de tânărul Nicolae Ceaușescu, în august, 1968, după invadarea Cehoslovaciei de către trupele țărilor membre ale Pactului de la Varșovia (mai puțin România). Faimosul turneu asiatic al urmașului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avusese încă loc, iar la revoluția culturală nu se gândea
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
valoaroasă capodoperă a creației sale poetică, zice editorul Nicolae Cârlan. Ieri (1978) criticul literar, academicianul de astăzi, Eugen Simion, în vol. Scriitori români de azi, Ed. Cartea Românească, în capitolul Buzduganul unei generații, referindu-se și la acest poem, se rostea astfel : Plastică și muzicală, poezia se concentrează, spre final, într-un simbol al jertfei copilăriei, al despărțirii de vârsta candorilor. Acest poem, singur în măsură să consacre un talent, face trecerea spre o lirică detașată de anecdotic, pornită dintr-o
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Șansa literaturilor Ťmiciť/ Ce și cum se traduce?/ Ce și cum se promovează în domeniul literaturii? Cu accentul bine mutat pe atomismul problemelor teoretice către sprijinirea instituțională a exportului de literatură română. Pornind de aici " mai toate întrebările se pot rosti alternativ. Cum definim o literatură mică? Literatura română are un statut " derivând din limbă " de circulație restrânsă? Este ea neglijată de editorii occidentali? Există suficiente premise pentru a vorbi despre o "literatură medie"? Până la " firește " privilegiul de a fi marginal
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
lung, butuc"; evoluția metonimică s-a produs desigur de la actul de punere în butuci a deținuților. Cuvîntul hîrdău era viu cu sensul de "închisoare" în vremea lui Caragiale, care îl folosește (în sintagma hîrdăul lui Petrache) și în Scrisoarea pierdută, rostit de Pristanda: "Am pus mîna pe dl Cațavencu... L-am turnat la hîrdăul lui Petrache", și în lista de "genitive personale cristalizate" (,Reforma lui Luther - Barometrul lui Pache - ...- Hârdăul lui Petrache - Vinul lui Brătianu - țuica lui Marghiloman - Ocaua lui Cuza
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
comunica, de a penetra, de a umple spațiul din jur. Este natura unei comunicări cordiale pe care o intuiai pe deasupra discreției, pe deasupra distincției care rămân - ambele - date fundamentale ale omului care a fost Anatol Vieru. Avea darul de a comunica rostind vorbe puține. A fost și a rămas tânăr indiferent de etapele pe care le-a parcurs, indiferent de experiențele în plan uman și artistic prin care a trecut. Este prospețimea adresării, este natura permanent imaginativă a spiritului, este deschiderea cvasiinterogativă
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
urechile mele am auzit că }iganiada ar fi scrisă de Ionel Teodoreanu și că, pentru o lucrare de licență, cineva consultase ŤAmarulť (și nu Anuarul) ŤArhivei de Folclorť"... Suntem de acord cu Mircea A. Diaconu și atunci când d-sa se rostește în favoarea cronicii literare, la ora actuală încolțită de spiritul universitar, doct, riguros, "metodologic" ca și de pragmatismul "hrănit de precizie și eficiență" comercial. Se află în chestiune "o specie care, dincolo de verdicte, mai are și plăcerea analizei din interior, a
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
poupée, confecționată în 1805 (deh, cu moravuri vetuste și școală la pension), până la păpușa Barbie (cea cu o moralitate îndoielnică), toate vroiau parcă să-mi spună câte ceva despre soarta lor, nici mai limpede, nici mai tulbure decât a noastră. Povești rostite de păpuși ca niște studii oneste și îndrăznețe ale sufletului omenesc. Poeme sincere și simple ce seamănă frățește cu realitatea. Mărturisiri care se pot oferi oricând gândirii. Le-am ascultat cu deferență, spuse cu tâlc și chiar cu voluptate de către
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
pe toți să tacă mâlc. Unii profesioniști zâmbeau, ca și cum ar fi fost vorba de un secret descoperit în momentul în care băiatul ducea pușca la ochi controlând mai întâi dacă patul armei era bine înșurubat în umăr. ș...ț "Gata" rostea el cu o voce joasă care nu era a unui băiețel. - Gata, răspundea servantul. - Trag, anunța vocea joasă, și, oricare ar fi fost trapa, dintre cele cinci posibile, care lansa porumbelul sur, oricare ar fi fost unghiul alcătuit de aripi
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
curentului și crezi că împotrivirea ta poate ține loc de argumente, cînd în realitate nu faci decît să te dai singur de gol: bravezi în van arborînd o atitudine de zgomot contestatar. În ambele cazuri devii impostor și ajungi să rostești verdicte asupra unor chestiuni în privința cărora îți lipsește nu numai pregătirea, dar chiar și acea minimă punte de legătură pe care am numit-o empatie. În mintea bărbaților, mai toate cărțile a căror tematică se învîrte în jurul studiilor de gen
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
de gen provoacă reacții aparținînd acestor două categorii: ori te declari solidar cu soarta unor femei pe care nu le înțelegi defel, dar în privința cărora ai învățat că, arătîndu-le simpatia, ai putea să prinzi o trambulină socială bună; ori îți rostești în public rezervele sobre față de emanciparea femeilor, în timp ce, între prieteni, chicotești în numele unei faconde intelectuale prin care dai de înțeles că însoțitoarele noastre, dacă nu merită o soartă mai bună, cel puțin merită să fie compătimite. Și continui așa mult
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
admir de fiecare dată, ca, În decurs de o oră, să fie verificate dosarele cu acte ale tuturor. Pe scenă, grefiera a anunțat programul ceremoniei, ofițerul armatei canadiene a intrat cu pas de defilare, urmat de doi judecători. S-a rostit jurământul solemn În cele două limbi oficiale, franceza și engleza, s-a intonat apoi imnul Canadei, iar judecătorii au ținut discursuri emoționante. Printre altele, s-a vorbit despre unitatea și toleranța În diversitate și despre importanța păstrării tradițiilor și limbii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit: - Sunt ale Mariei... Plutonierul așteptă câteva clipe, apoi spuse: - Din păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu e ea. N-avea ce căuta acolo. Din Bacău la Herculane, se trece numai prin București. Pe acolo se duce de fiecare dată. Schimbă numai trenul. Poate nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă. Cred că era foarte obosită, dar se temea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
greu, ca al lui Blaga, declină în mici șocuri ale întîlnirii, triste, mai totdeauna triste, cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt luna trece vămile./ - De ce ți-s ochii larg deschiși?/ Cine a rostit cuvintele, cine?/ Sentinela nu vorbește niciodată,/ sau numai: - Domnule, poate aveți o țigară.../ vîntul, umbrele, nimeni.../ cuvinte printre stele căzătoare."(Nauta) Cîteodată, muzici bătute de vînt, marine, sărate: "Ritmic polenul silabelor rare/ tremură-n floarea cărărilor palide/ din cimitirul feeric
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
abilitate și pasiune de Monsieur Collin, cel ce abia terminase de restaurat mecanismele orgoliilor astronomice de la Rouen și Lyon. 16 aprilie 1878: noul agregat instrumental, alcătuit din 38 de clopote cu varii dimensiuni, în greutate totală de zece mii de kilograme, rostește întâiul său mesaj sonor de o paternitate triumfală grație contribuției unui arhitect (Ballu), unui baron (Seguier) și unui muzician (Berozzi), toți trei contribuind la nașterea primului opus dedicat spectacolului carillon-orchestră. Mai 1900: semnalele instrumentului convoacă interesul numeroșilor vizitatori ai Expoziției
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
-și mirarea): Măi, vouă vi s-o îmbățoșat pentru întâiași dată cimitirele!... PICA: Noi am fugit de aici!... Pe cine oare întrebi, de ce nu-ți găsești tu cimitirul dacă noi, de mult, am fost fugiți de aici?! TANASÂCU: BANAVATAGINTA! RAFAEL (rostind, cu respect, tot ceea ce-l obligă Ťtraducereať făcută replicilor Tanasâcului): Vaco! OLIMPIA (și-a reluat răscolitul c-o și mai mare furie): Ei, pârț! (Pe neașteptate, își ridică spinarea și face un pas amenințător către pacienți): Bă, îngropaților! Dacă n-
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
de niște nenorociți de la poliție, pentru a fi exploatate de canaliile de editori, de tâmpiții de librari, mult prea fericiți că nu trebuie să plătească nimic unui autor care se află într-un loc al cărui nume nu poate fi rostit. Mi s-a interzis să citesc și să scriu, mi se interzice acum să vorbesc. Îmi este interzis să vorbesc oricui din afara apartamentului meu. La Vincennes și la Bastilia mi-a fost luat vântul. Timp de zece ani, zece luni
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
rasei albe, în definitiv. Diogene luă în mână Carta, o răsfoi nițel, și ceti cu importanță paragraful 54: Nimeni nu va fi arestat sau închis, dacă o femeie anunță moartea oricărei persoane, în afara soțului ei... Ducând la piept Magna Carta, rostise solemn: Așa-i, nu poți să pui bază pe ele decât dacă ești pe năsălie, că autoritatea, în cazul ăsta-i sigură că de un bețiv, care te bate toată ziulica, abia aștepți să scapi... așa că pe declarația asta poți
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
într-un an pasaj din roman) și, pe de altă parte, fără a fi lingvist, nu poți să nu observi în acest bocet preponderența lexicului de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
fost pasivă, ci s-a conjugat cu slujirea devotată a regimului concentraționar, prin orientarea propagandistică a scrisului practicat, inclusiv în anii maximei sale terori. Cum am putea separa comportarea d-sale de impresia de frivolitate cinică, pentru a nu ne rosti mai drastic? E ca și cum cineva s-ar plînge de gerul iernii în luna august și de canicula verii în luna ianuarie... Și încă o întrebare ne stăruie în minte, în marginea lecturii, să recunoaștem, cursive, într-un fel formal agreabile
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]