3,541 matches
-
patru stele, dalbe, ți le-mpletesc pe brațe Îmbrățișării tale mă voi preda, supusă, Vei alunga cu-n zâmbet umbre ce vor sa-nhate Speranțele spre-un mâine ce mi-l doreau cenușă... În calea ta doar stele se vor rostogoli, hazlii, Și-n praful lor vom scrie cu slove de tandrețe. Când peste-al vieții cer vor trece ... Citește mai mult Stele...Am să culeg o stea din cerul prea inaltSa ți-o așez cu dragoste pe frunte,Să-mi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se-adapostea.Iar patru stele, dalbe, ți le-mpletesc pe brateImbratisarii tale mă voi preda, supusă,Vei alunga cu-n zâmbet umbre ce vor sa-nhateSperantele spre-un mâine ce mi-l doreau cenușă...În calea ta doar stele se vor rostogoli, hazlii, Și-n praful lor vom scrie cu slove de tandrete.Cand peste-al vieții cer vor trece ... XXIX. TÂRZIU, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016. Târziu Cu șoaptă mea, pierdută în tăcere, Îți
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
atragă atenția. - Nein, Kamarad, nein! - Kamarad pe dracu!, zise Vasile slobozind în trupul lui Toader toată încărcătura automatului, mai înainte ca vreunul dintre nemți să poată interveni. Șoican căzu mai întâi în genunchi, apoi cu fața în țărână. Pălăria se rostogoli la câteva palme de capul plin de transpirație. Trupul îi zvâcni de câteva ori, apoi rămase nemișcat. - Nein. Warum?, nu-și putu reține nedumerirea neamțul din coșul căruței, privind la trupul celui căzut și la fața schimonosită de ură a
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1484268442.html [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
crape. Din fiecare iubire rămâne o clipă, floare de in pe albul de ie; Universul își potrivește zborul după inima de lumină, pe hotarul de veșnicie. BULEVARDELE Tăceri neinvitate Mă priveau pe fereastră, Din perdeaua timpului Clipele, picături mari, Se rostogoleau, Zaruri cu numere șterse Umplând paharul nopții Cu dâre albe, spumoase, De cometă. În ochii tăi Drumul meu era minat, În gând Aveai o mitralieră Cu senzori pentru pașii mei. Am luat buchetul de frezii Și aruncam câte una. Minele
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
insistent. Am observat că roata camionului, după care mă pitisem, a început să vibreze. Am înțeles că eu și Iedi suntem în pericol. Primul gând a fost să sar câțiva pași, departe, în iarbă. Și dintr-un salt m-am rostogolit în iarba moale a șanțului. De acolo am început să-l strig pe Iedi. Ecoul a amplificat chemarea mea. Se așternuse liniște în jur. Camionul plecase, iar eu, de teamă, abia am ridicat privirea. Copiii priveau spre șanț. M-am
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasa > Poeme > Antologie > EUFONIE PARADOXALĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cine în afara iubirii ar avea destulă delicatețe să poată trezi un copil soarele se rostogolește de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuș Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două brațe Denis
EUFONIE PARADOXALĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Eufonie_paradoxala_costel_zagan_1383849038.html [Corola-blog/BlogPost/372337_a_373666]
-
să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate opri avalanșa aceea dureroasă care se rostogolește peste noi fără milă, îngropându-ne sub ea. Deseori am comparat evoluția vieții... cu zborul unei săgeți pornită dintr-un arc, ce se înalță cu repeziciune spre cer...; așa și viața noastră: cu prima rază de lumină văzută la naștere
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1400256976.html [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-o albie sonoră în care vocalele se rostogolesc într-o armonie mediteraneeană luminoasă. Elda Kokoneshi a realizat traducerea în limba greacă cu talent, facilitată de ritmul alert, asemănător cu al poeților eleni contemporani. Referință Bibliografică: LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1473501451.html [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci, o luară la fugă, lăsând în urma lor cerul senin prin care zburau doar norii albi, care duceau trăsura Primăverii în urale de bucurie. Prințesei i-
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
nimic. Din ochii de culoarea castanei coapte, curgeau două rânduri de perle! Alte două rânduri izvorau din cei de culoarea cerului... Se'mpleteau și se-amestecau lacrimi de om și lacrimi de câine, perle izvorâte din suflete rănite deopotriva, se rostogoleau ca un șirag de mărgele rupt. E ceva aproape ireal să privești în ochi înlăcrimați cu ochi înlăcrimați! Ești terminat! Micul bulgăre de zăpadă, pornise la vale, n'avea să-l mai oprească nimic în creșterea lui spre a se
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Florin_marinescu_linda_serenada_tar_florin_marinescu_1359256430.html [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
al Lumii întregi, si o Lege universală a căsătoriilor mixte dintre caste, considerată a fi Inima Reginei de pe intraga Planetă Pământ. Și dacă aceasta moneda numită ÎNCREDEREA în omul planetar vine acum cu viteză spre tine dintr-un cosmos demonizat, rostogolindu-se în spirală din “spațiul supralunar” în “spațiul sublunar” pe Axa pământului, care este în același timp și Axa Cerului Cristalin, va trebui cu orice preț să cunoști această nouă AXA care este chiar Coloana AND-ului nostru primordial, având
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cele_doua_fetze_ale_monedei_numita_increderea_in_omul_planetar.html [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
să nu fie făcut din mine ? ” Cea mai mare gresala umană ar fi să ne facem iluzii că am putea guverna Planetă, evaluând cele două fetze ale monedei numită ÎNCREDERE după competența și caracter, sau după carismă, atunci când moneda se rostogolește zornăitor pe cânt... Fără o analiză serioasă a datelor noastre genetice, carismă, competența și caracterul, chiar și luate împreună, e cea mai triste mască sub care se ascunde Marea Minciună de adormit “Copilul care joacă Dame”. Căci atunci când îți vinzi
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cele_doua_fetze_ale_monedei_numita_increderea_in_omul_planetar.html [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
perpetuează prin codul tău genetic. În ultimă instanță tu ai liberul arbitru ca să-ți alegi îngerul sau demonul pe care il dorești. Dacă te lași însă sedus sau sedusa de “ bisturiul chirurgului” și de sunetul zornăitor al banilor care se rostogolesc spre tine din abundență prin toate băncile din lume, nu dă vina pe chirurg, sau pe criză monedei, și nici pe ÎNCREDERE, ci asuma-ti responsbilitatea pentru comoditatea și ușurință cu care te-ai lăsat operată estetic și bancar de
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cele_doua_fetze_ale_monedei_numita_increderea_in_omul_planetar.html [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
joc de Noroc, Sărăcie și Bogăție, va trebui să înțelegi acum că oricât de sus ai aruncă moneda ÎNCREDERE , ea va cădea de 99 de ori cu o singură față în sus, si o singură dată va rămâne pe cânt ... rostogolindu-se zornăitor și virtual din fereastră în fereastră spre cele două inimi de ebonita ale milionarilor de carton cu suflet de plub ... până ce va fi prinsă undeva, numai D-zeu știe cum ... dacă va mai fi prinsă ... în crăpătura unei
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cele_doua_fetze_ale_monedei_numita_increderea_in_omul_planetar.html [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
câte unul/ pe genunchiul meu drept/ stau și te-aștept... ochiul stâng cu ochiul meu stâng/ te strâng/ te plâng/ te alung/ te străpung/ te învăț/ te dezvăț/ te urăsc/ te doresc/ cu ochiul meu stâng/ hoinăresc... ochiul drept ochiul/ rostogolindu-se ca o mingiulie pitică/ peste mocheta din holul albastru/ ochiul drept zbătându/ -se închinându-se/ chipului cioplit/ chipului de lut/ ochiul meu/ numai el știe/ să te cuprindă/ cu privirea... degetul mijlociu degetul meu/ crucificând cerul/ cu unghia înfiptă
Poezie by Gelu Vlașin [Corola-website/Imaginative/14872_a_16197]
-
timp îți lasă fericirea pentru fugă pentru fluturele în care se termină cuvintele. Ar fi trebuit ca pielea ei prea oranj în timpul gândului meu prea sumbru. După a câta țigară a venit femeia de fum iar pleoapele mele s-au rostogolit pe pielea ei și ea le-a înghițit ca pe o depresie roșie de asasin. Cu a câta femeie de fum am făcut dragoste cu a câta moarte insomniacă și alte filozofii de trandafir. Și cu a câta am învățat
Poezie by Claudiu Soare [Corola-website/Imaginative/7615_a_8940]
-
în unghere Priveam în gol în aerul atotștiutor Așa am și găsit ascuns printre vechituri bastonul cu mâner de argint al străbunicului după mamă, pe numele lui Costa Buchin Tot așa din oglindă țâșneau garoafe albe negrăit de albe se rostogoleau peste chipul dormind a moarte.
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
litere alcătuită din cromozomi ea scoate un țipăt scurt când începe să bată vântul de dimineață ea se condensează ca aburul și se scurge pe pereții reci ea lunecă pe suprafața oglinzii până găsește imaginea unui hău ce s-a rostogolit din hățișurile edenului până la mine în cameră ea se îmbibă cu cerneală și pătează lințoliul de zăpadă ea așteaptă să izvorască laptele din cele două sfârcuri erecte ale manechinului văzut prin geam ea tremură ca embrionul Pământului învelit în pânză
Poezii by Irina Nechit [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
a așezat pe război și pace și-a încrucișat picioarele și a întrebat răgușită: ești cumva un caracter dramatic? preferi să mergi cu vaporul sau cu avionul? am tăcut mâlc am tăcut un dovlecel bleg și foarte galben s-a rostogolit pînă sub masa pe care trona compul - m-am concentrat: am deschis oglinda am intrat buză de iepure m-a luat de mînă hei, pană de vultur, ce vînăm astăzi? veverițe vom vîna veverițe și mandarine și o să-ți povestesc
Pană de vultur by T.S. Khasis [Corola-website/Imaginative/2874_a_4199]
-
albaștri patru și incapabili la prima vedere să facă vreun rău mă toarnă la doamna mă ridic foarte încet în picioare ies din bancă încep să merg în direcția catedrei dar ca un făcut ghemul de lână face un salt rostogolindu-se până între picioarele tablei sunt vinovată simt cum intru în pământ de rușine pierdută exasperată neputincioasă cu mintea oprită în loc încep să plâng îngerul meu păzitor mă părăsește iese prin tavan se duce în cer și revine agitând un
Poezie by Constanța Buzea [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
înfrîngerile suferite ești vulpe șireată și pasăre a cerului și te prefaci că știi unde sunt vizuinile și cuiburile și ne vorbești nouă ridicat drept în sus,semeț, de pe piedestalul de aur cine să știe că mîndria și orgoliile se rostogolesc în fața Lui ca niște pietricele de rîu? nu cunoști umilința ea seamănă mult cu adierea de vînt din grădina edenului trebuie să cazi trebuie să te prăbușești ca să poți urca vindecat prin vămile Domnului Tronul precum un burete fosforescent
Poezii by Ioan Pintea [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]