KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

începe linia invizibilă de la vagin. Ceea ce contează e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
vedea pe noi și vor vedea numele lui Shane, zice tata. Nu voiam să le zboare mintea la te miri ce. Farfuriile își încep marșul lent în jurul mesei în direcția acelor de ceasornic. Umplutura. Măslinele. Sosul de afine. — Voiam triunghiuri roz, dar toate carpetele au triunghiuri roz, zice mama. E simbolul nazist pentru homosexuali. Zice: Tatăl tău a propus triunghiuri negre, dar asta ar însemna că Shane era lesbiană. Seamănă cu părul pubian al femeilor. Triunghiul negru, de el vorbesc. Tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
numele lui Shane, zice tata. Nu voiam să le zboare mintea la te miri ce. Farfuriile își încep marșul lent în jurul mesei în direcția acelor de ceasornic. Umplutura. Măslinele. Sosul de afine. — Voiam triunghiuri roz, dar toate carpetele au triunghiuri roz, zice mama. E simbolul nazist pentru homosexuali. Zice: Tatăl tău a propus triunghiuri negre, dar asta ar însemna că Shane era lesbiană. Seamănă cu părul pubian al femeilor. Triunghiul negru, de el vorbesc. Tata zice: — Apoi am vrut o margine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și ignorate încât au supraviețuit ani la rând în spatele unui stativ rotativ. Iată aici imagini ale viitorului cu ceruri curate, albite de soare, în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii. Iată monotrenul plin de femeiuști zâmbărețe în costume de mohair roz Jackie O cu trei nasturi uriași îmbrăcați în pânză pe partea din față. Copii în tricouri dungate și frizuri blonde de astronauți aleargă printr-un Centru Științific în care toate fântânile arteziene încă funcționează. — Spuneți-i lumii ce vă sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem toată marfa. Silueta lui Seth se vede în cadrul ușii dinspre hol. Din patul meu pare frumosul profil al unui supererou pe fundalul frunzelor tropicale verzi și cenușii și roz fluorescente ale tapetului din hol. Haina lui, haina lungă de piele neagră pe care o poartă Seth, e strânsă bine până la mijloc, de unde se desface-n jos așa încât din profil zici că-i o mantie. Și poate nu se preface

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zice: — Nu ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu e încă gata. N-am terminat nici pe jumătate, și mai sunt atât de multe de făcut la ea. Le fac un cucu-bau de șifon roz cu pușcă, și ușa se trântește. Prin ușă, auzi cum se desprinde lanțul. Apoi ușa se deschide complet. Sari la un moment, târziu în noapte, conducând între Nicăieri, Wyoming și Cine Știe Unde, Montana, când Seth zice că faptul de a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Fotografiile color arată vagine de calități diferite surprinse mai mult sau mai puțin din același unghi. Obiectivul e focalizat drept în întunericul văgăunii vaginale. Degete cu unghii vopsite-n roșu strânse pe coapse ca să depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
avem de două săptămâni, niciodată n-am ridicat capota. Străbatem centrul Las Vegas-ului, Brandy așezată pe portbagaj, cu curul pe capacul lui și cu picioarele pe bancheta din spate, îmbrăcată c-o chestie de brocart metalizat, mulată, fără bretele, roz ca miezul arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante. Ea, arătând așa de frumos încât Las Vegas-ul, cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
criminali. Aproape jumătate de milion de dolari înseamnă mai mult de zece kilograme de bancnote de zece și douăzeci de dolari puse într-o cutie. Pe deasupra, împreună cu banii, înăuntru e și un bilet de la Evie pe-o foaie de hârtie roz care zice bla, bla, bla, o să te omor dac-o să te mai văd vreodată. Și mai fericită n-aș putea fi. Înainte ca Brandy să apuce să vadă cui îi e adresat, rup eticheta. Să fii manechin înseamnă și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce‑i drept, În odaia lor, pe masă, era o vază cu stânjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hârtia și albe ca neaua, totul perfect rânduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n‑ar fi cutezat să‑i spună nimic mamei căci, după câte se petrecuseră, după șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sângelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth‑Swanson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți răsfoiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se spre Contele Calomniei, șoptind în reportofon, Tovarășa Lătrău spune: — O, Doamne Dumnezeule... În timp ce Baroneasa Degerătură se așază, doar Agentul Ciripel o privește, în siguranță în spatele obiectivului camerei. La oprirea următoare așteaptă Miss

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama Natură, ridicând degetele pictate cu henna ale unei mâini. Brățările ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea nevoie de un obstetrician. Avea nevoie de analize de sânge. De vitamine prenatale. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
regizor. Dacă showul se lungește sau trebuie să dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi ca să slăbești. E îmbrăcată cu un costum roz mulat și colanți violet. Mda, poți fi subțirică și blondă, dar cu cât fața ta are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
blondei. Ținând încă în mână poza ei de dinainte, o întreabă: Pot să-ți dau un sfat bun? Sigur, răspunde ea, orice. Și, ascultându-l, ia o cană de carton cu cafea rece, pătată pe margine cu urme de ruj roz. Blonda asta cu părul ei prea incandescent e acum o AID personală a spilcuitului. Mai ales, îi spune el, să nu cumva să-l lași pe vreun romeo dintr-ăsta de la emisiunile de dimineață să-ți ajungă în pat. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în stare de-un zâmbet fals. Cel puțin prefă-te că-ți plac oamenii. Acolo, în camera verde, buzele ei roz se deschid și se deschid până când rămâne cu gura căscată. Buzele i se deschid și i se închid de două ori, de trei ori, ca ale unui pește pe uscat, și spune: —Ticălo... În aceeași clipă intră producătoarea cu babalâcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau cinci pisici. Cu o lingură de plastic Sfântul Fără-Mațe halește clătite Suzette instant dintr-o pungă de plastic Mylar. Făcându-și unghiile cu pila, Lady Zdreanță urmărește fiecare lingură roz, picurând și trecând din pungă în gura lui, și spune: — Nu se poate să fie bune. Și nu se întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță roz. Îi torn niște vin roșu și-l las să vorbească. Îl rog să se oprească, de parcă aș vrea să-i notez fiecare cuvânt. Și are dreptate. Viața lui e mai plicticoasă decât un episod de serial alb-negru, dat în reluare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja țâțele ei de spandex roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
arată ora unsprezece. Patronul spune că trebuie să închidă și să plece acasă. Ce s-o fi întâmplat cu pistolul ăla, Terry habar n-are. Patronul deschide ușa, și afară e trotuarul scufundat în întuneric. Baldachinul cu dungi negre și roz. Lunga plimbare până acasă. Afară, stâlpii de iluminat sunt plini de micile picturi ale unor oameni pe care nu-i cunoști. Peste tot pe stradă sunt lipite lucrările lor nesemnate. În timpul plimbării ăsteia lungi o să se întâmple, dacă nu astă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe Betty pe o parte, și din colțul gurii, mai întâi picură, pic, pic, apoi curge un firicel subțire, un terci cremos. Parte din materia apoasă i se scurge pe obrazul roz de cauciuc. Parte îi rămâne prinsă între buze, între dinții de plastic. Cea mai mare parte se adună pe jos într-o băltuță. Fata asta, acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Tot ce li s-a făcut copiilor li se face păpușilor ăstora. Nimeni nu ajunge din întâmplare la o slujbă ca asta. Curg ațele din păpuși, din cauza atâtora copii abuzați care le molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug același penis roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]