1,948 matches
-
greșalele S-au ivit prin păcat. Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe utile... Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era gata și se înălța între case ca un aliment colosal, construit din sare, din apă și din membrane dezosate mecanic. Turnurile păreau din salam și cupola din șuncă presată, cu blaturi subțiri de grăsimi și nitrați care o făceau rozalie. Arăta comestibilă și duioasă, Omar o văzu pe ecran, iar copiii, care așteptau să înceapă Survivor, ziseră amândoi odată: — Uite-l pe Cârnăcior! Era altă poreclă a lor pentru Pablo, îi costase o pedeapsă de-o zi fără televizor, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
culoarul celulelor pentru femei, la Evin, târâseră cu o seară în urmă taburetul de lemn al morții, dar nimeni nu bănuia că ar fi pentru Shahla. Nici măcar ea nu crezuse până atunci, când o aduseseră în curte, sub un cer rozaliu ca miezul de piersică, de pe care dispărea noaptea. În lumina din zori, îi zări pe Nasser, în cămașă neagră, pe Malek Saharkhizan, pe nevastă-sa și pe fiica lor, iar în spate, acoperiți cu pleduri de lână, pe cei doi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
motivele să țipe. Coada posesorilor de bilete nerăbdători fremăta în anticipație. Brad așteptă, așa cum îi era obiceiul, până ce la coadă se așezară două fete foarte drăguțe și tinere. Erau copile din localitate, crescute cu lapte adevărat, sănătoase și cu pielea rozalie, cu sâni mici și fețe dulci. Una dintre fete avea aparat dentar, ceea ce era de-a dreptul adorabil. Se așeză în spatele lor, ascultând fericit discuția lor agitată și prostească. Apoi țipă odată cu ceilalți, când ajunse la panta fantastică. Turul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol și fete cu fuste plisate care Îngenuncheau atît de frumos și cărora eu nu Îndrăzneam să le zîmbesc. La nouă ani, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spre barul său dotat cu de toate și o Întrebă: — Ceva de băut? Pot să-ți pregătesc orice. Poate un Cosmopolitan? Era băutura-vedetă din Totul despre sex, tocmai potrivită pentru Carrie Bradshaw și Mr. Big. Făcu două cocteiluri, puse lichidul rozaliu, delicios, În două cupe, și-i Întinse una. Lecția de seducție numărul 2: Invitația perfectă. — Facem o plimbare pe malul apei? Întrebă el firesc, după ce sorbi din băutură. Barul era chiar lângă ușa de sticlă În spatele căreia se Întindea plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene și sprâncene incolore, o față grăsuță, rozalie și două bărbii duble. Albinos și obez, semăna cu un urs polar. — Mă mai țineți minte? o Întrebă Fitzgerald, invadându-i spațiul personal. Era dat cu prea mult parfum. Desert Rose Îl recunoscu imediat: Jean Paul Gaultier. Ron Haggard folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu neplăcut, cu buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu biciuri de mlădițe verzi de mesteacăn. Fiorul apei fierbinți urmate de durerea proaspătă și Înțepătoare este și un deliciu al rușilor, care consideră biciuirea cu crengi de mesteacăn drept un ritual purificator. Este și o poză a unui bărbat rozaliu și dolofan ieșind după baie și biciuire, strălucind de sănătate fizică și sufletească. În Ungaria, băile sînt precum cafenelele; bărbații Își trec timpul Înfășurați În prosoape, citind ziare și jucînd șah. Multe dintre culturile serioase ale Îmbăierii folosesc ierburi aromate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Elvis. SÎnt o mulțime de alți Îngeri și un număr considerabil de demoni și diavoli și toată lumea răcnește În același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le populează viețile lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lipsit de protecția lor oricum, de acum înainte. Toată lumea și-a ținut respirația cât timp a vorbit Rahela. Ochii lui Laban se măreau de furie și începuse să tremure. Se holba la frumoasa lui fiică, care parcă strălucea în lumina rozalie a cortului roșu. A fost o clipă teribilă și parcă fără sfârșit care s-a terminat doar când Laban s-a întors cu spatele și a dispărut. Afară îl aștepta Iacob, care venise între timp. - N-ai găsit nimic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încadrau o vale verde, presărată cu temple pictate în culori strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se retrăgea în spatele falezei de la apus. Am văzut corturi albe puse pe acoperișuri și m-am întrebat dacă nu cumva exista o rasă separată de oameni care locuiau deasupra orășenilor obișnuiți. Străzile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nietzscheană, preciză Bruno. Mai curând nietzscheană de doi bani, crezu el necesar să adauge. Am să-ți citesc un poem. Scoase din buzunar un carnet și declamă versurile următoare: Mereu aceeași veche nerozie Cu veșnica reîntoarcere... Lasă... Eu ling Înghețată rozalie La Zarathustra, pe terasă. — Știu ce trebuie să facem, zise ea după o nouă tăcere. Mergem să facem sex În grup la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Vin acolo infirmiere olandeze, funcționari germani, foarte civilizați cu toții, burghezi, gen țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-ți dau nici un interviu. — Domnișoara Sweeting spune că mai degrabă ar spăla wc-uri decât să fie partener la Carter Spink, spune ziarista, întorcându-se către Trish. Aș putea vedea wc-urile în chestiune ? — Wc-urile noastre ? Pe obrajii lui Trish apar pete rozalii și îmi aruncă o privire nesigură. Mă rog, am reamenajat băile recent, sunt în întregime Royal Doulton... — Câte sunt ? Ziarista ridică ochii din carnet. — Încetează ! Mă iau de păr. Uite ce e, o să... o să dau o declarație pentru presă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bună, dar, dacă tot sîntem aici... Rămîn mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acest rod. Nu mai vreau! M-am mânjit pe mâini ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sunt murdar din cap până-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeți de mine. Sunt plin de buboaie, sunt plin de viermi rozalii care-mi mănâncă pielea în locurile unde s-a bătucit d-atâtea căzături. Am înghițit de mii de ori același rol, de mii de ori! De mii de ori! Uitați-vă pe fața mea! Am rolul pe față. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar spre tine, mergeam la biserică, la Sfântu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Șoptireanca. Zice că vrea să cumpere. Și ăla de zici c-a trecut cu mașina cu motocicletele e profesorul Tomnea. Dacă nu citești ziarele. A scris că se întoarce, îl primește la prefectură. Nici nu te-ai tercut pe listă? Rozalia izbucni în hohote disperate. - Da tu crezi că mai rezist până diseară?! Câte ceasuri sunt până diseară? Le-ai numărat? Ce listă, Vali? - S-a făcut liste, că dă Tomnea bani, medicamente, ochelari, tot ce are nevoie orașul. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am spus. Dacă m-am trecut și eu, la noi la asociația pensionarilor. S-au trecut până și Emilian, și Adina, și Verginel. Care numai de banii lui Tomnea nu au nevoie! Dar e psihoză, draga mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
goală, Rozi, și nu mi-a fost deloc rușine. Îți dai seama, dragă?! Apropo, cine a zis chestia asta că iubirea-i eternă? Am citit undeva, dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i eternă? Am citit undeva, dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai sta fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dragă. E-așa de frumoasă viața și tu.... Nici nu-ți dai seama ce sentiment am trăit pe viu. Nici când am citit Luceafărul prima dată nu am avut așa înfiorare. Un misticism al trăirii. Înțelegi? - Băi, fată se răsti Rozalia. Fii realistă. E teroarea de pă lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]