1,867 matches
-
milițianul, înroșindu-se asemenea unui elev prins la copiat. Am primit tichete de benzină pentru a o ajuta pe tovarășa primar să ajungă aici. Să dispari din fața mea animalule, a strigat femeia, smulgându-i cheile mașinii din mână. Am plecat rușinată de întregul scandal și am mers pe jos spre școală. Lumea adunată în curtea școlii se uita mirată și nu le venea să creadă că sunt martorii unei astfel de scene casnice, despre care aveau să discute mult timp. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa de scris. Durerea violentă din degete Îl trezi pentru o clipă la realitate, măturând acele fantezii erotice. Se rușina de acest instinct. Dar pentru ce, la urma urmei? Emoția iubirii e dovada unor sentimente nobile și numai o inimă superioară prin Învățătură și virtute e În măsură să Îi simtă imboldul, să transforme o biată maladie a trupului Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu Gehilfe, iar vorba Apothekergehilfe id est calfă de spițer nu știm să se fi privit vreodată ca o espresie de dispreț, decât doar din când în când în conștiința nefericitului nostru secol, în care oamenii au început a se rușina de numele onestei și folositoarei lor meserii. Căci d-nul medic va concede că, oricâte titluri s-ar mai adăogi acestei meserii, ea rămâne ce este - o meserie (Gewerbe) și nicidecum o știință, căci ea consistă în executarea mecanică a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai pe urmă și și-au făcut singur Măria Sa un rând de straie de postav, libadea și giubea, și într-o zi fără de veste au ieșit îmbrăcat cu ele la Divan; care într - aceeași zi văzând oamenii Măriei Sale s-au rușinat cu toți; căci luase și ei oarecare învățătură de la pământeni, și așa peste două - trei zile au început și ei fiștecare a pune libadele de postav și giubele. Aceste văzând boierii pământeni, au început și ei a-și face; și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toată sfiala ce ne-o impune fizionomia intelectuală a României, vom răspunde totuși da. Drept dovadă aducem reprezentația de joi, atât de netă și bine condusă până la sfârșit, încît un mic teatru de curte n-ar fi avut să se rușineze de ea. În privirea comediei ne-am format de mult opinia. Comedia ar putea să aibă la români un viitor foarte însemnat, din cauza voioșiei cu care se joacă, mai ales când piesa se petrece în cercuri sociale bine cunoscute de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a modului de a se prezenta pe care o avusese întotdeauna în calitatea lui de frate mai mare și la care nu voia să renunțe acum. Da, se purtase prostește și procedase greșit, se înfățișa înaintea mea pământiu și oarecum rușinat că se îngrășase, de parcă faptul că mâncase prea mult era replica lui la lovitura cumplită pe care o primise - și având toate aceste probleme nu avea de gând să mi le și povestească, nu voia deloc să mi le destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din partea ta. Mulțumesc, Jimmy! Recunoștința mea fierbinte l-a făcut să râdă de mine. Hai, termină. Ne vedem luni, la aceeași oră, și-o să-ți dau cei cincizeci de dolari. Jimmy nu credea că e motivat de gânduri nobile; era rușinat de așa ceva. Și am înțeles că voia să înfrângă Sistemul, pe lângă faptul că voia să își ajute un prieten de odinioară. Oricare vor fi fost motivele lui, mi-a dat banii și am făcut programarea la doctor pentru sfârșitul săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de nopal până și-a luat zborul spre cer după ce a fost rege respectat și înțelept vestit la Tula. Uneori, mi-a venit să zâmbesc, în prima parte a tragediei. Și, de câte ori am fost tentat s-o fac, m-am rușinat în clipa următoare. Quetzalcoatl a ținut să cunoască toate durerile lumii, iar asta l-a ajutat să vadă că viața și moartea se condiționează reciproc, cum se condiționează suferința și speranța. Am plecat de la teatru cu gândul că, pentru a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să credeți că un mexican se simte jignit dacă-i vorbiți de cruzime, ne-a avertizat dr. Huerta zâmbind. Avea dreptate, mă gândesc acum. A vorbi despre ghilotină înseamnă, oare, a-i ofensa pe francezi? Ar trebui englezii să se rușineze de crimele sângeroase din tragediile lui Shakespeare sau grecii să retragă din librării Apărarea lui Socrate? spre Valladolid După-amiaza pe o șosea goală. Autobuzul care gonește. Enrique care tace, concentrat la volan. Noi care suntem doborâți de căldură... Mergem cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul sălii și-și îndreaptă pașii înapoi spre ieșire, ca un hoț rușinat de prezența sa la locul furtului. Dom' Vlădeanu, îi strigă în șoaptă secretara teatrului zărindu-l v-am căutat cu telefonul pe la uzină. Domnul Negrea voia să vă comunice în legătură cu deseară... Mihai mulțumește în șoaptă și cotește în stînga, urcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
S’au dat ceasuri, inele pentru un pahar de apă care era plătit chiar cu zeci de mii de lei”10. Băutul urinei după Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" a devenit un spectacol mai apăsător decât Înainte, spectacol care-l rușina pe „donator” și scotea În evidență disperarea „solicitantului”. Numai cine reușise să bea apă În ocaziile descrise anterior putea să „doneze”, și numai cine era Încă conștient, dar simțea că acestea sunt ultimele sale clipe „solicita” urină: „Alții au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu toată convingerea. Am rămas pe loc, Întrebându-mă ce să fac. Nu distingeam ce spune și eram pe punctul de a coborî iarăși, când una dintre uși zboră În lături și Jeff se strecură afară, cu o expresie foarte rușinată pe chip. A tresărit vizibil când m-a văzut, de parcă Îl surprinsesem făcând cine știe ce ilegalitate. — Ești bine, Jeff? am Întrebat curioasă. — O, da, minunat... Arăta mai palid și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de crimă, dacă nu cumva planurile era chiar mai avansate decât bănuiam noi. Presupun că ar trebui să verific asta, am spus și am luat o gură de bere. M-am Întâlnit Întâmplător cu el, ieri, și arăta incredibil de rușinat. Și surprins să dea cu ochii de mine. Adică, pentru numele Domnului, doar lucrez În locul ăla! Trebuie să fi auzit că pun Întrebări, așa că sigur are ceva pe conștiință. Altfel, de ce s-ar fi uitat așa la mine? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține. Unele sugestii recente privind introducerea nudismului (efect al timpurilor noi) au fost înăbușite din fașă. Înotăm în fiecare dintre cele șapte zile ale săptămânii. Mulți înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea șaisprezece ani. — Și ce face mica domnișoară? întrebă Diane. — Foarte bine. N-am mai văzut-o în ultima vreme. Păi nu ești plătită ca s-o supraveghezi? — Nu. — Nu-i faci vizite la școală? Nu-i place. De ce, se rușinează cu tine? — Nu. — În curând pleci din nou în Statele Unite, presupun? — Da. — Să n-o faci, spuse Ruby dintr-odată. — Ce să nu fac? — Să nu fii ca mine. — Nu-i vorba de așa ceva, o asigură Pearl. Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le va sluji drept pavăză. În societatea noastră, cinismul pune prea curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu vreți să stați de vorbă cu mine? — Nu. — De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești atât de vanitos încât te rușinezi cu mine? — Te rog... Tot ce ți-am înșirat data trecută a fost greșit. M-am înjosit, m-am târât, asta a fost o greșeală. Știi bine ce doresc. Doresc să mă justific și numai tu mă poți justifica, doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dunbury, luminile se stinseră. În acest moment, părintele Bernard făcu o descoperire legată de enoriașa lui. Domnișoara Dunbury era aproape complet surdă și se bizuia pe citirea cuvintelor pe buzele celorlalți, operație la care dobândise o extraordinară dexteritate. Bătrânica se rușinase de infirmitatea ei și o ținuse în taină, dar acum descoperirea devenise inevitabilă. Avea ea pe undeva lumânări, dar unde le pusese? Domnișoara Dunbury scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai târziu, chiar Tom. Multe dintre ipotezele scandaoase pe care le-au vehiculat și le-au crezut oamenii au fost absolut false, deși, trebuie să adăugăm că majoritatea, celor ce au participat la „dezmăț“ au avut pricini serioase să se rușineze de cele ce s-au întâmplat în acea noapte de pomină. Oricum, la puțină vreme după schimbarea de direcție a bandei de zurbagii, visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sala de muzică a colegiului. Și ți-am mai spus că poți veni aici oricând dorești. Da, sigur, folosesc sala de muzică și cânt la mine în apartament, când nu-i nimeni prin preajmă, dar... — Uneori am impresia că te rușinezi de splendidul dar cu care ai fost binecuvântat și că îl păstrezi în secret. — Nu, nu... — Poate că te gândești că voi contratenorii, trebuie abia să vă croiți drum în lume și să vă zbateți pentru a fi acceptați. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma nu încerca nici o satisfacție în legătură cu triumfurile sale muzicale de la Papuc. Se rușina că se îmbătase în asemenea hal. În acea seară, refuzase să-i întovărășească la chef pe Tom și pe prietenii acestuia, pur și simplu din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să i-l dea (deși chestiunea o frământa), ci pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat. Fleoșc, Mițo! pune Fratele latul. Zdronc! Sacrilegiu! Blasfemie! Tu te-auzi ce spui, băi, pupulitorule?! Ți-ai fracturat mintea? Ai picat cu liftu'? Rușinează-te, Romeo! Hai...! Șezi potolit! Dane, dă-mi trei cărți! Poftim! Eu sunt servit. Boss, primo, ești iremediabil tâmpit! Secundo, pentru cultura ta viitoare, se pronunță și se scrie "Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe acea putere de care, uneori, în clipele noastre de luciditate, ni s-ar putea face frică. 02 ROMÂNII E DEȘTEPȚI Când vă spune Gheo...! Radu Pavel GHEO Titlul de mai sus e un experiment. Vreau să văd cât de rușinat o să mă simt atunci când o să privesc din exterior o asemenea afirmație tipărită cu aldine. Dar finalitatea, deși e una personală, ar putea fi și exemplară. Nu glumesc. Am luat uneori în râs, ca orice om, lucruri grave, dar de data
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]