1,007 matches
-
iar Kieran intră în panică atunci când mă văzu. — Stai liniștit, Kieran, nu am venit să arunc cu verigheta în monitoarele calculatoarelor. Am venit doar să aduc corespondența lui Mark. Ușurarea lui s-a văzut clar, dar imediat s-a simțit rușinat pentru că se trădase. —E-n regulă. N-o să fie plecat mult timp. Tu cum mai ești? —Bine, bine. De ce nu aș fi bine? Ce era mai rău a trecut și am supraviețuit. Nimic nu s-a schimbat. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză, doar mesajul ăla în toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o prăjitură cu răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică pe asta. Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat sprâncenele pentru o secundă, pentru a se gândi; apoi a încuviințat din cap. * * * Nu sunt atâtea povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unei fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală despre cum să am grijă de obiectele pe care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa de la vernisaj. Abia ieșisem din galerie când am zărit o față cunoscută îndreptându-se către mine. Era Paul. Ce cauți aici? am spus eu sub formă de salut. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă ajuți, a întrebat disperată. De ce nu te duci să le spui? Nu știu, am recunoscut. Dar am făcut și eu prostii la vremea mea. Asta nu mă face un criminal fără inimă. Dintr-odată m-am simțit oribil de rușinată. îmi răsuceam piciorul pe mochetă ca un băiețandru prins de prietenii lui făcând un lucru bun. Am ridicat din umeri. —Să zicem că nu-mi place ideea să torn pe cineva, și acum o s-o lăsăm baltă, bine? Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă le-ar fi găsit Claire le-ar fi aruncat și că nu vrea să le lase în camera lor. — Și, dacă nu ți-a spus ce sunt, tu de unde ai știut? — Am ascultat o conversație telefonică, a spus, părând rușinată. Nu am vrut să trag cu urechea, dar fata asta, Harriet, l-a sunat. Eu am răspuns și am crezut... —Erai geloasă. A încuviințat din cap. Așa că am ridicat celălalt receptor în timp ce el vorbea. Nu era ce credeam eu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lacrimile, apoi alunecă în lungul nasului spre gură. El i-o sărută, dar nu ca altădată, cu nesaț, ci cu un fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase mâna rușinat. Cele două trupuri stăteau nemișcate, întinse alături, ca și cum o sabie cu două tăișuri i-ar fi despărțit. În lumina candelei poleind blând patul, fiecare din ei credea că nu înțelege ceea ce înțelesese și că nu este adevărată clipa pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dezvăluire de te ribil umor : „Domnilor, nu-l ascultați! DÎnsul, nu știu cine e, a stat la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de rîs În sală, În avalanșă; bietul secretar literar a și ntins-o, rușinat. Credeam că s-a terminat cu ramoliții care strică manifestările culturale : m-am Înșelat! Acum doi ani, am fost invitat să vorbesc la o lansare de carte a unei colege, actriță. La o lansare, după cum se știe, oamenii cu bunsimț
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc...hai...încă o dată!...așa!...e mai bine acum? Da, mult mai bine. Mulțumesc! Continuă după o pauză cu glas rușinat: Îmi pare rău. Stai liniștit, toți am trecut prin așa ceva... Inclusiv dumneavoastră? Parcă nu-mi vine să cred. Răspunsul vine simplu și scurt. Chiar și eu. Replica francă a locotenentului face să dispară mare parte din încordarea acumulată în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cărți, ziare și tot felul de hârtii. Exact cum mi-am închipuit! comentă ea, inspectând cu privirea încăperea. Tipic pentru un bărbat singur. Bart se înroși din nou, ca un puștan prins cu ocaua mică. Îmi cer scuze, articulă el rușinat, aplecându-se să culeagă de pe jos câteva cărți, dar la mine este deranj întotdeauna... Da, se vede că lipsește o mână de femeie, i-o reteză scurt Arm. Așa că dacă ai de gând sa ma inviții, ar fi bine să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la spital, că are nevoie de ajutor, abia când ajunse să vorbească cu doctorul înțelese că fata ei intrase în comă alcoolică și i se făcuseră spălături stomacale. Acum dormea, în afara oricărui pericol. Apoi colega Crăiței îi explică și restul, rușinată. Doamnă, și eu am o vină, știți, noi n-am fost cu clasa în excursie, noi am fost să-i vedem pe părinții ei biologici, Crăița a dorit asta, a vrut să meargă fără dumneavoastră... Arm nu o înțelegea pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
doctor și-i spusese ceva (pregătit dinainte în cazul când n-o vede pe ea întîi); ea, mirată, cam fără să-și dea seama ce face, luase scrisoarea, iar el, curierul, fugise repede. Dar imediat îmi veni ipoteza: Dacă, revoltată, rușinată, indignată, dă scrisoarea rudelor ei, ca s-o răzbune de "ofensă"?... Noaptea aceea n-am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se desfăcu deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
bine, nu. De ce ar face așa ceva? Mai întâi, că există un număr deloc mic de intelectuali respectabili (ca să nu mai vorbim de jurnaliști) care l-au susținut pe Ion Iliescu în iunie 1990, pe timpul mineriadelor. L-ați auzit pe vreunul rușinat sau punându-și cenușă în cap? L-ați auzit pe vreunul lamentându-se umil că a fost un dobitoc? Nu. Îi vezi în continuare la fel de senini: susțin alte idei ori persoane - sau cu totul alte idei și persoane - și sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
că s-ar putea să își facă mea culpa, se presupune implicit că ei sunt mai morali decât restul intelectualității, fiindcă altfel n-ai avea de ce să le pretinzi atâta rușine. Altora nu li se pretinde... Și-apoi se simt rușinați intelectualii care l-au susținut în 2004 pe Emil Constantinescu, un președinte slab și nesigur pe el? Nici vorbă. Ar trebui? Nu. În 2004 el și Convenția Democrată păreau singurele soluții viabile. Poate că și erau. Oricum, democrația presupune și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai coșuri! țipa Capitolul Unsprezece de pe hol, rușinat și furios. ― N-o să am! ― Ba o să ai! Glandele sebacee ale tuturor secretă În exces când trec prin pubertate! ― Liniște! Amândoi! spuse Tessie, deși nu mai era nevoie. Eu mă liniștisem deja. Din cauza acelui cuvânt: pubertate. Pe vremea aceea sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou la câțiva kilometri distanță. În vara anului 1974 Turcia și Grecia se pregăteau să ajungă din nou subiect de știri. Dar eu nu eram atentă la tensiunile care creșteau. Aveam propriile mele probleme. În plus, eram Îndrăgostită. În taină, rușinată, nu Întru totul conștient, dar totuși Îndrăgostită lulea. Frumosul nostru lac era Înconjurat de jeg: mizeria obișnuită În iunie și norii de musculițe. Mai era și un gard de protecție nou, care-mi dădea o senzație sumbră când treceam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorîte, și strigătele Ierusalimului se înalță." 3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4. Pămîntul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6. Măgarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu! 19. După ce m-am întors, m-am căit; și după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roș de rușine, căci port ocara tinereții mele." 20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?" "Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
catalogul. Da, așa am eu noroc. Întâlnesc un tip care chiar Îmi place, și el e Însurat. — Câți ani are? Întrebă Desert Rose, curioasă să afle toate detaliile. — N-am Întrebat. Cred că În jur de cincizeci, zise Kitty oarecum rușinată. — E bătrân, spuse Desert Rose, ușor descurajată. Normal că-i Însurat la vârsta asta. Bătrân? Era destul de brutal spus, se gândi Kitty. — Nu e chiar așa bătrân! protestă ea. Dacă acum oamenii arată la treizeci de ani cum arătau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de mult mi-ar plăcea, n-o s-o fac. Pe când obrajii ei erau Încă În flăcări, telefonul lui Desert Rose sună. — Cine? Matthew? O secundă, te rog. Îi pasă repede telefonul lui Kitty. Kitty se uită la ceilalți și mai rușinată. Opt perechi de ochi o priveau ironic, așteptând continuarea. Ezitând, luă telefonul. — Alo... — Unde ești? Te aștept la Viceroy, zise el cu vocea plăcută, puternică a vânătorului care tocmai a așezat capcana. Când vii? Te aștept de jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunt ca latinii, cărora le fierbe sângele În vene, pe ei Îi sperie pasiunea. Poți să-l faci să simtă cât de mult Îl iubești, dar să nu-i spui. Și o să se Întoarcă. Deja i-am spus, zise Kitty rușinată. Giulia se Încruntă. — Niciodată, niciodată nu trebuie să-i spui unui bărbat cât de mult Îl iubești, zise ea supărată. De câte ori am făcut asta, s-a dus naibii tot. — Dar Îl iubesc! M-am rugat În fiecare zi de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o banală explicație. Dar, În ce fel?? Se simțea stingher, rușinat, neajutorat!! Reuși cu destulă emoție să rostească un simplu, mulțumesc. Roșind până În vârful nasului, Îi sărută mâna Îndreptându-se către ieșire, când se auzi strigat. „Vă mai rețin o clipă domnule inginer. Am Înțeles: sunt frumoasă, după aprecierea dumitale. Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]