10,776 matches
-
Pentru a o pune în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două ratări ale încercării de suicid renunță "încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
orice ați zice voi, o să mențin categorisirea. Preocupîndu-mă de acest subiect în literatura română, am descoperit, în urmă cu 150 de ani, în perioada pașoptistă, niște scriitoare extrem de interesante. De exemplu, Sofia Cocea. Ați auzit de ea? Să-mi fie rușine că nu? Cine era? Era o tînără care a murit la 21 de ani, pe la o mie opt sute cincizeci și ceva. O moldoveancă, învățătoare, care a publicat o serie de articole politice în reviste de la Iași, apoi aceste articole au
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga salbă de tablete ale rușinii pe care acest mare poet le-a închinat propriei lui pieiri spirituale. În Adunarea Națională a Republicii Populare Române - parlamentul căderii și căzăturilor românești - Tudor Arghezi a îndrăznit slobozirea acestor cuvinte ce ocărăsc solemn istoria României și pe care va
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Cioran, am încercat - nu să apăr, un om poate sluji, dar nu poate justifica o comunitate istorică! - am încercat să dau o explicație acestei pasivități de care vorbeau cu toții, în care încercam să credem noi înșine. Cioran era covârșit de rușine, aplecat cu tot trupul său firav și viguros sub povara unei neînțelegeri, a unei vini neexprimate, a unei teribile și false fundături a istoriei, oh, istoria acestui secol bântuită de atâtea false perspective! Fiu de preot ardelean, Cioran, în dureroasa
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris, cu aceeași consecință purificatoare. Odată, Sfîntul Vasile cel Mare, reputat pentru disciplina sa duhovnicească, a săvîrșit o excepție de la taina mărturisirii. Avînd a face cu o femeie păcătoasă, căreia îi era rușine să-și declare păcatele prin viu grai, i-a acceptat o scrisoare, precum un substitut de spovedanie, în temeiul căreia a absolvit-o. De fapt, se află aci o recunoaștere a rolului de spovedanie pe care-l împlinește scrisul, așadar
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
bun aliat. Se relevă astfel o dimensiune nebănuită a jurnalelor și corespondenței. Iată cum formulează Sfîntul Athanasie: Dacă vom privi cu băgare de seamă și vom descrie, fiecare după putință, faptele și mișcările sufletului nostru putem fi siguri că din rușinea de a fi cunoscuți în întregime vom înceta de-a mai păcătui, vom înceta de-a mai adăposti în inimi ceva necurat..."". Pragmatism sublim! E o concepție a scrisului ca un canon, arta apărînd drept un păcat: "Cel care scrie
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
că nu avem un Havel, că n-avem nici un fel de reper moral. N-am avut și nu avem. Din acest motiv, o figură sinistră precum Ion Antonescu e recuperat ca "mare patriot" și imortalizat în statui menite să spele rușinea Clujului funarizat. Din același motiv extremiștii se mențin sus în preferințele electoratului, iar spoliatorii care au batjocorit țara în numele unei stângi imaginare amenință să revină, de două ori mai flămânzi, la putere. Și toate acestea pentru că am acceptat, în decembrie
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
acest nume, ne ambiționăm să avem și noi faliții noștri pe patru roți! Miliardele făcute cadou unor manageri incapabili (dacă nu și escroci) și unor industrii necompetitive sunt - să fie clar - bani furați agriculturii, educației, culturii, sănătății. Ștergând de pe lista rușinii astfel de societăți care, în orice țară, ar fi fost demult închise, guvernul Isărescu ne condamnă să fim mai puțin sănătoși, mai prost hrăniți, mai needucați și mai idioți. Cărțile au ajuns la prețuri prohibitive iar revistele culturale sunt, în
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
zi înainte. Cu căciula pusă pe-o ureche, c-o mână ținând nevasta după umeri și cu alta ținută în sus, trosnind din degete, țopăind și cântând, au venit să ne ducă la ei la petrecere, să nu le facem rușinea să-i refuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Și, cum era să-i supărăm noi pe niște oameni care ne-au oferit atâtea momente de deosebită ospeție?! Ca să încheie frumoasa lor ospitalitate, a doua zi ne-au
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
60), acesta din urmă fiind și primul german din clasamentul internațional. Ezra Pound conduce în topul mondial, urmat de Appolinaire, Mandelstam, Inger Christensen, Ungaretti, Neruda, Williams, Ahmatova, Heaney și Eliot. Așadar trei americani și doi ruși în primii zece. Spre rușinea lui, Cronicarul nu știe nimic despre Seamus Heaney. Primul român e Gellu Naum (36), urmat de Tzara (52) și de Celan (71). Puterea limbii și a traducerilor joacă un rol esențial în aceste topuri. Așa se explică de ce lipsește Arghezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
Dimitrie (zile sorocite, pe atunci, pentru mutare, n.m.) Cilibi Moise are două perechi de case: unde șade nu-l lasă să iasă, unde vrea să se mute n-are să plătească.", "Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare rușine: l-a călcat hoții noaptea și n-au găsit nimic." (acest "apropou" îl citează, în Istoria literaturii..., și G. Călinescu). Sau: "Cilibi Moise a găsit un bun arhitect, ce i-a dat un bun plan pentru o pereche de case
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Paris, și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar român? Supărare pe filmul lui Haneke, care nu face decît să prezinte "o situație"? Umilința, rușinea, mila - gîndindu-te că niște români cu simțul demnității extirpat, pentru nu se știe cîte generații, în loc să-și facă harakiri, ca Vatel, cerșesc la Paris? Supărare pe o realitate? (doi festivaliști parizieni mi-au confirmat că "la Paris e plin de
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
bir cu fugiții. Mă gîndeam: "Tocmai tu să spui așa ceva, sluga tuturor regimurilor fasciste și secrete, pe ascuns, să nu te prindă nimeni că ai purtat cămașă verde! Nu ai purtat cămașă verde, dar, mult mai rău, ai purtat cămașa rușinii vînzătorului și denunțătorului o viață de om. Nu e nimic. Ai spus, ai spus!". Lupta între cei doi dinozauri ai literaturii noastre "angajate" e un spectacol deloc lipsit de savoare. Zaharia Stancu e debarcat cu "delicatețe din Comitetul de conducere
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
eram intern "bătrîn" sau preparator nu mă aventuram în urgențe pentru a rezolva situații care, credeam eu că mă depășesc. Și așa au procedat și alții din generația mea, care s-au format chirurgi reali. Nu trebuie să-ți fie rușine, să te simți înjosit, dacă nu ești sigur de ceea ce faci. Responsabilitatea trebuie să domine ambiția. Am învățat foarte mult să operez ajutat de chirurgi din generația mai mare, cu mai multă experiență decît mine". E, aici, un învăț la
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
se transforme de-acum înainte sau să devină răsfoit de cărți. Există, însă, și confrați care refuză să mai intre în librării, pentru simplul fapt că vederea cărților pe care nu le pot achiziționa le provoacă un simțămînt stînjenitor, de rușine. Dar chestiunea mizeriei nu se reduce la neputința de a cumpăra cărți. Atunci, cînd, în Cluj, s-a sistat editarea revistei Tribuna, am văzut, realmente, scriitori muritori de foame. Astăzi, cînd săptămînalul atît de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
care până atunci nu arătau aptitudini decât în creșterea viermilor de mătase, în producerea la cazan a țuicii și în ridicarea cuminte a salariului de două ori pe lună. Impostura a devenit atât de sufocantă, încât ajunge să-ți fie rușine că posezi și tu un grad didactic oarecare. Nulități incapabile să explice acordul între subiect și predicat, dușmani ireductibili ai gramaticii și ai limbii române, gângavi potriviți cu saloanele din casele de nebuni îți flutură, după impertinență și capacitate de-
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
săruta mâna cu respect. Non decet, spuneau presupușii noștri strămoși. Că nu se face. Nu se cuvine. Câte o nemernicie. Măcar aceste două cuvinte de bază ale civilizației să le cunoască țuțerii, dacă or mai fi având un strop de rușine.
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Inji/ Orananian Iniji/ și Iniji nu mai e însuflețită/ Jumătate de corp iese/ Jumătate de corp moare/ Annaneja Iniji/ Annaneta Iniji/ Annamajeta Iniji." Conștient că "mediocra condiție umană trebuie s-o parcurgi de la un capăt la celălalt, fără-ncetare, fără rușine", scrisul lui Michaux este expresia unei continue căutări a ființei interioare "acea imensă irizare de nevoi fără măreție". Gabriela Duda face o traducere excelentă și semnează o prefață consistentă și bine realizată. Henri Michaux - Mișcări ale ființei interioare, traducere, prefață
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
zi, luni, povestind întâmplarea în cancelaria profesorilor, aveam să aflu, prin același pedagog de serviciu, că se ajunsese la concluzia că nu se poate, trebuie să fie poet! Eu, adică. Adevărul e că scriam pe ascuns versuri, dar îmi era rușine să recunosc, ca și cum ar fi fost vorba de o boală rușinoasă. Spre sfârșitul școlii însă, pe când ne pregăteam pentru bacalaureat, mă dădusem bătut. Colegii mei mă declaraseră poetul școlii, nu fără o anume ironie, de ce mă temeam mai mult. Așa cum
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
contemporană, I, p. 55, Editura revistei "Convorbiri literare"). Am întrerupt aceste dangăte de clopot ale dezolării pe un cuvânt important: "slăbiciuni"... Victor Felea nu trece cu vederea nici propriile-i compromisuri sub vremi; pe 12 februarie 1977, el notează: " Spre rușinea mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează! (p. 450) E un fel de istovire a ființei în aceste cuvinte, ca și în altele unde autorul se privește cu
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
cu pricina a reacționat în vreun fel la știrea care-i punea Naționalistul în cîrcă. Dacă n-a reacționat, ar trebui s-o facă. Fie respingînd cu academică demnitate ce i s-a pus în cîrcă, fie acceptînd cu academică rușine că a greșit și invitîndu-i pe responsabilii cu difuzarea antisemitismelor lui Vadim spre alte slujbe și onoruri. Eventual, în PRM, cunoscut loc de odihnă pentru spiritele naționaliste din purgatoriul (citește: tranziția) României actuale. * Cronicarul simte nevoia să sară de la o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
cu miorlăieli à la Dincă și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap și promițând, cu vehemența Linei Ciobanu și a Suzanei Gâdea, că nu vor mai exista abateri de la linia... premierului și că vor pune ordine în
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-un înfricoșător registru antimistic. Declarîndu-și "rușinea de a fi sfînt", poetul nu suprimă transcendența, ci o întoarce pe dos, o transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți se feresc s-o numească;/ Cînd dedesubtul lavei împietrite ești doar un hohot de plîns nesfîrșit amînat;/ Îți vine să fugi, să dezertezi dinaintea privilegiului cu care
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți nasturii. Pentru ca în 2001 autorul să vină cu adevăratul autodenunț, articolul reluat și precizarea: "înțeleg să-mi articolul fără nici o indignare la adresa mea, fără rușine sau, cu atît mai puțin, vreo mîndrie. Era de o naivitate catastrofală, cum ar fi zis Sebastian; dar l-am semnat nu pentru a face avere sau carieră, pentru vreun privilegiu, cu o bună credință care dacă atunci descoperea subversivitatea
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]