3,312 matches
-
său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încercat-o pe drum și nimeresc o piatră de la trei sute de pași. - Zâmbi fericit și adăugă: Și pe deasupra mai avem și un binoclu pentru întuneric... - Se înclină și abia atinse cu buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său cîine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordîndu-și mîinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsînd urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cît măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce trebuie să faci dumneata e să te Însănătoșești și să nu mă mai faci să trag asemenea spaimă, că-s prea bătrînă pentru așa ceva. Tata plăti stricăciunile și o rugă pe doña Encarna să-i mai ofere o șansă lui Fermín. Ea primi cu plăcere. Majoritatea chiriașilor ei erau nenorociți și singuri pe lume, ca și ea. După ce-i trecu spaima, prinse și mai mult drag de Fermín și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dădu din umeri și murmură, Ce contează, nimic nu e sigur, nimeni nu e sigur. Nu dormi bine, visă un nor de cuvinte care fugeau și se dispersau în timp ce el le urmărea cu o plasă de prins fluturi și le ruga Opriți-vă, vă rog, nu vă mișcați, așteptați-mă. Atunci, deodată, cuvintele s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-o în pământ, a plouat de dimineață până seara, în sicriu, Ani se îneca și, de teamă, ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca la noi, la Cristești, să-i așez eu florile de rugi în sicriu, florile alea roz, pe care nu i le dădusem niciodată. N-am putut, am lăsat-o singură și atunci, am stat acasă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de teamă, ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca la noi, la Cristești, să-i așez eu florile de rugi în sicriu, florile alea roz, pe care nu i le dădusem niciodată. N-am putut, am lăsat-o singură și atunci, am stat acasă, am plâns și am ascultat muzică, Michel-Richard de Lalande, De profundis clamavi ad te, Domine. Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai ține pe drumul bun cu știința, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eu și TU Elena Marin Alexe eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină ce grija mi-o poartă și calea-mi arată. eu rugi adunate, Tu milă, dreptate, eu neascultare, Tu pace, iertare. eu pumn de tărână, Tu mă porți de mână , mă conduci prin lume spre-o țară anume. eu plâng în neștire, Tu plin de iubire în brațe mă ține, la greu
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru'. Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeși Fulgeră Sodomei fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și dă drumul în univers la o Bucurie exprimată prin însuși actul de contemplare poetică în perspectiva cosmicității eului. E o rugă pentru împlinire și pentru veșnica desmărginire: "La lămpi de gheață, supt zăpezi,/ Tot polul meu un vis visează./ Greu taler scump, cu margini verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la al treilea cer.
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
Din vremea când eram copii. DE VEGHE Stând treaz cu doruri în noapte, Dorințe nespuse înconjoară inima în tăcerea nopții adânci. Piciorul păzește-l, o, Doamne, Să nu alunece când calc peste stânci. Și inima îndreaptă spre Tine, în taină ruga sufletului meu. Dorind să te iubesc, Isuse, Și să mă-ntorni mai mult spre Dumnezeu. Atunci voi spune că și Pavel; "căci harul Tău îmi este îndeajuns. Dar până vei veni, o, Doamne, ajută-mă să te urmez supus! -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
blesteamă... Limba noastră fără semăn Are gustul de fetească, De sărut de prunc în leagăn Și de doină eminească. Limba noastră de milenii Are gustul de regală Tescuită-n teasc de genii Din a sângelui cerneală... Limba noastră cea de rugă Are gustul de mustoasă, De vin vechi de buturugă Și de lacrimă sfioasă. Limba noastră nepereche Are gustul de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]