820 matches
-
nu mai putea să [zică o vorbă... neci de grație, neci de ură, fălcile i se-nfundase și tremura, ochii turburi ca [a] unui nebun, limba bâlbâia fără să poată modula. Spaima-l amuțise. Femeia plângea amar, feciorii aruncau priviri rugătoare și sincere pe înfricoșatul demon al răzbunărei. - Deslegați-i pe toți ceilalți și pe femeie și duceți-i la țărmuri, afară de morar - el rămîne-aici. {EminescuOpVII 220} într-un moment fură cărați la țărm. Ne scoborârăm cu toții din pod și ne duserăm
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mamă creștină este Monica, mama Fericitului Augustin, care atunci când fiul său rătăcea pe căi pierdute, plângea și se ruga lui Dumnezeu pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare; sau mamele atâtor sfinți mucenici, dascăli sau ierarhi ai Bisericii lui Hristos. Mamele sunt datoare să le vorbească fiicelor despre feciorie. Sfântul Ioan Gură
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa și-au încheiat ei lupta și biruința: rugători înaintea lui Dumnezeu pentru toți, devenind pilde strălucite de statornicie în credință, modele de virtute, icoane ale curajului, bărbăției și abnegației și călăuze sigure și statornice pe calea către Înviere. Buni și biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
convorbiri: „FătFrumos” nu suferă nici zgomotul, nici învălmășeala Bucureștiului, el nu poate trăi decât în Bârlad, acolo unde s-a născut.” Încercările de a-l „recupera” pe G. Tutoveanu și a-l aduce efectiv la „Făt-Frumos”, chiar și prin epistole rugătoare, n-au mai avut succes, fermitatea poetului de la Bârlad a rămas statornică și definitivă. A rămas de subliniat un mare adevăr: în Bârladul cultural, cinci scriitori - G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu și A. Mândru - au lăsat literaturii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
imediate, dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare și bravură. Pentru cei pătrunși de dureri și suferințe fizice, pentru cei cărora le este foarte aproape sfârșitul pământesc, sfinții mucenici le sunt exemple demne de urmat: curajoși în fața morții, rugători înaintea lui Dumnezeu, pilde strălucite de statornicie în credință, modele de virtute, de acceptare voluntară a suferinței, icoane ale curajului, bărbăției și călăuze sigure și statornice pe calea către Înviere. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Bruxelles cu 2 Români, anume: Dnu Florian Becescu și Dnu Basile Butza, cu care să sfătuesce să se mute de la profesorul la care lu plasasem eu. Fiul meu mă însciințază despre această, eu îi răspund și mai aspru și mai rugător să nu facă asta, ce să stea pe loc, mai ales că în Februariu trebue să dea examen, dar să vede că influența prietenilor sau vocea vreunei pasiuni au fost mai puternice de cat ruga unei mume, care a jertfit
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
s-o găsim când vom trece ziua pe aici. Să vezi atunci ce vom râde amândoi de frica ta de acum. Culai sări ca ars: „Ai înnebunit? Să nu faci asta, s-ar supăra mortul, nu te duce. Vocea sa rugătoare, gâtuită parcă de un spasm interior îl făcu pe Niță să arunce crenguța ceea verde și să înainteze cu un pas înaintea prietenului său căutând să străpungă întunericul acela cu privirea pentru a descoperi pe movila din dreapta mica schelărie de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tine”. Când s-a trezit mijind ochii încă îngreunați de somn, copilul nu mai era nicăieri. Crezu că s-a ascuns undeva în porumbul destul de mare cu frunza răsucită din cauza soarelui de amiază. Îl strigă, îl înjură, apoi cu glas rugător l-a implorat să iasă de unde se ascunsese. Nimic nu s-a mai întâmplat. Seara căzu ca o lopată grea de pământ pe capul omului. S-a dus în pădure să-l caute dar sălașul lupilor era gol. Au trecut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai scump în viață. O, Doamne, mamă mi-e tare dor de tine! îți duc nespus de mult lipsa, am mare nevoie de tine întotdeauna... Mi-ai fost cel mai bun sfătuitor și sprijin. .....Acum îți spun cu glas tare, rugător, de răsună camera: Ia-mă mamă lângă tine că nu mai pot să suport blestemata asta de singurătate care este cel mai aprig dușman al meu. Cu pași domoli și nesiguri, intru în bucătărie unde mă întâmpină ca să spun așa
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
maltrata, lovindu-l cu picioarele În el, spre bucuria puștilor care priveau scena - ale lor erau umbrele proiectate pe perete; astfel, În genunchi și agățat de picioarele milițianului, omul primise Întâi lovitura de chiulasă care Îl dăduse pe spate, apoi, rugător, cu mâinile ridicate ca să-și apere chipul, strigase când văzuse lângă el gura puștii, Înainte de a i se cutremura tot trupul, În ultimele spasme dintre detunături. Atunci Faulques declanșase cu motorul și acționase automat, Între o fotografie și alta, clic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Au insistat până m-au convins. Fie vorba între noi, nici n-a fost prea greu: amicul lui era tare drăgălaș, bine făcut și, după cum se uita la mine, era chiar flămând. Iar numărul doi mă tot săgeta cu priviri rugătoare; mi-am zis că el e bărbatul, știe el ce face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din bucătărie că le aduc pâinea goală și le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie... D voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie - trebuie să-l ridici? îl ridici! n-ai ce-i face: e misia. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonați...“ (Actul II, Scena VII) Cațavencu îl iartă spunând: „Îmi pare rău, Ghiță, că mai stăruiești cu scuzele d-tale... Adică noi nu știm cum merge poliția? (sentențios). Într-un stat constituțional un polițai nu e nici
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
luxul riscant al amenințării cititorilor nedemni cu o gestică arogantă sau chiar agresivă, care să le puncteze inferioritatea. Există, de fapt, nu mai puțin de nouăsprezece motive pentru care Poetul e îndreptățit să se adreseze vulgului mai degrabă poruncitor decât rugător: Vă rog sa revizuiți statutul meu de poet! Prefer să citez însă inventarierea însușirilor celor aleși pe care Ioanid Romanescu o face în poezia Paradis, piesă antologică, probabil cea mai transparentă pledoarie pro domo din întreaga sa creație: "Poeții când
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
capitalul shoalei, soma de 2.878 lei, ce-au mai cheltuit în deastimă de cinci luni a cercetării sale și una mie cinci sute lei în facirea uneltelor trebuitoare pentru asemine lucrare. A Înălțimii Voastre, către D<umne>zeu smerit rugător, Veniamin, Mitropolit Moldovii Eși, 18 noiemvrie 1839 [Rezoluție:] Se încuviințează. M<ihail> S<turdza> În 28 noiemvrie, 1839 SJIAN, fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, dosar 21/ 1837, f. 35. 6 11 decembrie 1843 Cătră Cins<ti>ta Epitropie a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Noii Galii de Sud, mi-a permis să povestesc această traversare inițiatică. Înainte de asta, erai așezat în șalupă. Șalupa a mers pînă la navă, unde te-ai urcat pe scara de frînghie... Narcisse a început să plîngă și mă privea rugător. Am cotinuat, fără milă. Înainte de asta, culegeai scoici pe plajă, cu tribul, într-o zi ca oricare alta. Copiii tăi erau pe lîngă tine. Ați zărit vasul John-Bell intrînd în golf. Marinarii s-au îndreptat spre voi și vouă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o transmite în conștiința românilor prin intermediul faptului religios cu sensul: iată, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele, și nu întâmplător în preajma marii sărbători a neamului creștinesc. Astfel își structurează nu doar poziția de victimă, ci și pe cea de părinte duhovnicesc, rugător, ale căror rugăciuni au fost auzite. Interviul continuă tot în direcția unei așteptate căințe: "Ați afirmat, de asemenea, în cadrul aceluiași Sf. Sinod, că vă încearcă un sentiment de vinovăție. Față de cine vă simțiți în primul rând vinovat? Față de turma duhovnicească
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de la ea s-a întinat de păcat și a slăbit, trebuie să știm că Providența a ales tot o femeie prin care a apărut albia vieții pământene: Fecioara Maria, Maica pământeană a Domnului Iisus Hristos și Maica noastră ocrotitoare și rugătoare, care este idealul pe care Dumnezeu l-a ales pentru toate femeile creștine. Femeile mironosițe au fost cele dintâi vestitoare ale învierii Domnului: după cum ele au fost acelea care au simțit mai intens și mai statornic suferința Domnului în tot
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și îngerii, tocmai pentru faptul că prin nașterea după trup a Mântuitorului ea este făptura umană cea mai pătrunsă de Duhul Sfânt, dumnezeirea însăși sălășluindu-se în ea. Maica Domnului nu este numai mama Mântuitorului Iisus Hristos, ci și Maica rugătoare și ocrotitoare a tuturor creștinilor. Când „Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
flash-back, scriitorul intercalând de multe ori fragmente de dialog din trecut în planul prezentului: ,,Împăratul Anisie îl mai întrebă odată: «E departe stâna?» Și Dumnezeu îi răspunde: «E tare departe...» Anisie continua să tacă zâmbind. Ștefan îl privea cu intensitate, rugător. Dacă există vreo întrebare cu adevărat justă, vorbi el din nou după câtva timp, o întrebare care trebuie pusă, apoi aceasta este: cum ți se arată dumitale Dumnezeu» [...] Anisie zâmbea într-una. «Vin și eu cu d-ta la stână
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
unui prieten instabil, căruia, amintindu-i de fragilitatea oricărei situații umane, printre altre figuri faimoase (Cresus, Marius), o menționează și pe aceea a lui Pompeius: Cine a fost mai mare decât Marele Pompeius? Totuși acel faimos erou (ille) cu voce rugătoare de exilat a cerut ajutor unuia dintre susținătorii lui, și acel erou, de care asculta întreaga urbe, a devenit cel mai nenorocit dintre toți oamenii"289. Și în Fasti (I, 603-604) se regăsește aceeași exaltare: O mare Pompeius (Magne), numele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi inspirat finalul din O moarte care nu dovedește nimic 137: "[...] față de mine a rămas totuși ca și înainte: supusă ca o roabă. Când mă vede cată la mine ca la o lumină nemișcată, orbită. Se oprește și mă privește rugător - cerându-mi parcă iertare. O mare remușcare mi se ridică însă în piept. Mă gândesc că am și eu o parte de răspundere. Fără mine ar fi fost poate o femeie cinstită; dar iarăși se poate că nu". Drept urmare, așa cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vag în colțul gurii. Curând au fost puse în mișcare frânele și când se vedeau deja luminile orașului Bârlad, mulți din tinerii încorporați moțăiau din cauza băuturii și a căldurii din vagon. Caporalul Olteanu a venit, și pentru că ne uitam amândoi rugător la el, ne-a făcut un semn abia vizibil. Atunci eu și Rică am luat-o agale spre capătul vagonului; chiar caporalul Olteanu ne-a deschis ușa, ne-a șoptit “recrut, trei minute marș”, am sărit pe peron și am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apă bună, că nu-i vin deodată toate apele primăverii din munții voștri, unele, spunea el, vin pe la voi iar altele ocolesc, ocolesc prin toată Transilvania. — Da, așa este, și vodă îi aruncă o privire aspră și în același timp rugătoare, arătând spre Ștefan care, palid, sta sprijinit de marginea barjei, zâmbind stânjenit. — Iertați-mă, spuse Selin, merg să am grijă de beizadea, se pare că nu-i priește mersul pe Dunăre. Se apropie de tânăr și-i arătă ceva în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina puternică a lumânărilor de pe masă și a făcliilor de pe căminul uriaș, băgă de seamă paloarea cadaverică a tânărului, care și fixase ochii încercănați pe chipul fostului mare spătar. Acesta, stânjenit, înălță capul și-i întâlni privirea, tresări, dar glasul rugător al lui Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea și haitele de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nespuse... Eu nu am fost de față, spuse cu regret spătarul Mihai. Matei își ridică grăbit mâna strânsă în pumn și cu dosul ei își șterse o lacrimă aninată în gene. \ — Și?... spune, neică Ștefan, ce-a fost după aceea, rugător se tângui Mateiaș. — După aceea..., căzu pe gânduri Ștefan. După aceea ne-am ridicat toți și pe rând i-am sărutat mâna sfinției sale. După ce i-a sărutat-o și monahul cel curat la cuget, numai că-l auzim că spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]