897 matches
-
bucătărie și s-o ajut să taie cordonul ombilical. După aia, m-am dus la râu și am vomitat toată după-amiaza și toată noaptea. Ai dreptate, asta nu se mai întâmplă, un pas înainte tot s-a făcut. Scârțâitul balamalelor ruginite de la gratii îl trezi pe Tommaso din acele convorbiri. După care, închise din nou ochii. Seceta, fiule, nu iartă pe nimeni. E vina genovezilor care i-au omorât pe toți evreii, iar bogăția a murit odată cu ei. Nu, e vina
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu miejii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin sertare, în locul fotografiilor vechi de familie ? Într-o bună zi, cineva o să se întrebe de unde atâta tihnă pentru a rugini la lacătul acesta. Grindina va sparge un geam și, nefiind înlocuit, acela va fi semnul că acolo nu mai locuiește nimeni. Însă cei care vor sparge ușa nu vor găsi nimic, pentru că nu vor ști ce să caute. O cochilie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a continua lucrările. Prin urmare, Ioanide construia comercial, primind chiar sugestiile clienților, făcîndu-le gustul, însă cu decență. O dată pe săptămână, seara târziu, după teatru, uneori la douăsprezece și chiar la unu noaptea, Ioanide și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
servesc drept cuib și adăpost pentru tot felul de burueni și mărăcini netrebnici. În scurt, pe când alte popoare se silesc pe întrecute a pune în grabnică aplicare nouăle descoperiri realizate pe terenul pomăritului, poporul nostru continuă a rămâne sclavul obiceiurilor ruginite de seculi. Este adevărat, în multe din comunele noastre vedem grădini gemând, ca să zicem așa, sub povara pomilor, cari însă nu aduc mai nici un profit curat. Pentru ce? Pentru că țăranii nu-i știu cultiva. Pomii fiind îndeobște prea grămădiți și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de refugiu ale oștenilor lui Ștefan. În vremea asta, Dumnezeu a dat o ploaie de gândeai că toarnă cu cofa. Retrăgându-se spre obârșia pârâului Berheci, prin mlaștinile din zona satului Oțelești, cătanele erau ude până la piele și oțelele puștilor ruginiră după atâta amar de ploaie. Ștefan nu zăbovi mult și în vreme ce poznașul sta prin corturi zgribulind de frig, se arunca asupra lui și-i alunga în valea cuprinsă de noroi, care fusese umplută fără veste de apa umflată a Berheciului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nostru drag pământ. Sau: Știu culorile mai toate,/ Dar le pot și încurca/ Floarea asta - poate-i albă,/ Poate verde este ea.// Ce culoare are steagul?/ Dintr-odată pot ghici!/ Fiindcă știu că steagul nostru/ Numai roșu poate fi! Sau: Ruginește iarba,/ Frunzele cobor./ Numele lui Lenin/ E nemuritor.// Iese grâul verde/ Colo în câmpii,/ Numele lui Lenin/ Este veșnic viu.// Arde viu steluța/ De la pieptul meu;/ Numele lui Lenin/ Va trăi mereu. „Versurile” reproduse mai sus aparțin unui corifeu al
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deportarea în lagăr, echivalentă cu descinderea într-un cerc inferior al infernului concentraționar. Gleb Nerjin satisface în cel mai înalt grad exigențele morale ale autorului. Numele acestui personaj este grăitor. El conține rădăcina nerj, prezentă în nerjaveiușcii ("inoxidabil", "care nu ruginește"). Sugestia transmisă este că personajul cu acest nume este incoruptibil, rugina compromisului nu-l poate atinge. Scriitorul nu atribuie toate concepțiile sale, pe care le cunoaștem din alte surse, în exclusivitate personajului în care se proiectează pe sine însuși. În
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Serbia dar aici, vorba vecinilor țaței Veta, canci petrol, canci alte rezerve minerale. Dar în 2000, când a venit următorul președinte Bush și a văzut că petrolul este pe terminate, industria de armament nu mai are ce lucra, soldaților le rugineau armele și curajul, a chemat la ordin pe agentul CIA Ossama bin Laden și i-a dat ordin să fabrice urgent niște dușmani SUA. Ca totul să pară credibil, i-a alocat din rezerva federală trei avioane, bine garnisite cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
partea intimă a operei de artă ce se adresează sensibilității, elementul de sugestie a limbii, fondul sufletesc mistic se anulează aproape cu desăvârșire"78. Există însă și câteva excepții, pentru că unele opere izbutesc totuși să se salveze și să nu "ruginească" sub vremi. În literatura noastră, spre exemplu, doar Eminescu ar fi reușit să învingă în lupta cu timpul, pentru că a compus "cele mai muzicale și mai plastice versuri ce s-au scris în românește". În rest, toată poezia română de dinaintea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau. Nu aveau unde pune piciorul. Dacă pășeau, cădeau în gol. Surioara își pierduse sandalele și călca desculță pe cuiele ruginite de care nu se putea feri. Nu aveau de ce să se sprijine. Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se afla, nu mai avea nici un farmec. Îi pierise cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de vedere, și nu numai, Iașiul suferă, caută încă, caută și rămîne în urmă. Peste cîțiva ani, va rămîne aici doar un centru universitar-cultural, specializat în servicii și ceva turism. Mergi în zona industrială și te umple plînsul văzînd cum ruginește totul. Nu am fost în stare să creăm măcar un parc industrial, Clujul și Timișoara au cîte trei. Cum să vină investitorii? Oamenii au în continuare cea mai mare încredere în biserică și armată. De ce? Pentru că sunt singurele instituții în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
piesele dramaturgului belgian 1. Maeterlinck proiectează de fiecare dată o lumină palidă, selenară, asupra castelelor cu înaltele lor bolți obscure, cu coridoarele, galeriile și subteranele lor. Castele cu uși secrete, ale căror chei fie că s-au pierdut, fie au ruginit. Castele în jurul cărora se întind parcuri și grădini unde pare să se mai audă încă, stins și îndepărtat, ecoul pădurii lui Shakespeare și al legăturilor ei cu sălbăticia și cu primejdia. Într-unul dintre aceste castele, învăluit și totodată stăpânit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Întâmplă. Nu-i piramida de la Gizeh ori Sfinxul, ci ce-a mai rămas din ele după ce timpul, vântul, ploaia, furtunile de nisip și-au făcut datoria. Turnul Eiffel nu va fi niciodată adevărat până când structura lui de fier, stricată și ruginită În cele din urmă, nu va veghea un oraș mort ca un spectru În turnul său de pază. Nimic nu va fi În realitate ceea ce este, până când Universul, care n-are sentimente, nu se va trezi ca o dihanie adormită
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iubire de oameni. Când emoția creației dispare, există riscul ca jocul vieții ca „întreg integrat” să devină rutină, să parcurgeți traseul ce a mai rămas mergând cu „lumânarea aprinsă la ambele capete”, irosind și ultima picătură de energie umană care ruginește și îmbătrânește comportamentele încremenite într-un proiect care face doar umbră și atât. Așadar, să descoperiți mereu ceea ce vă place să faceți ca oameni-specialiști, pentru a nu ajunge vreodată să faceți „umbră pământului degeaba!” Ceea ce cred și eu, ca și
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
da' vorbește încet... și eu... da... 12. TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava* (O pompă de benzină; o bară metalică susținută de doi piloni; Ea 1, deja venită, se plimbă calm, privește pompa, apasă pe o manetă care provoacă zgomote ruginite; apare El 1, care are o pălărie pe cap, ochelari negri, sub braț are un pachet; Ea 1 are intenția de a-l întîmpina, dar el lunecă pe lîngă ea, ca și cum n-ar cunoaște-o, apoi se apropie) El 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
era pe moarte. A disimulat pentru cîtva timp cancerul care îl atinsese, grație forței sale caracter și uimitorul său curaj fizic. A dus o viață activă aproape pînă la sfîrșit, conform principiului: "E mai bine să te uzezi decît să ruginești". Boala a fost din păcate mai tare, a fost internat la spitalul La Pitié, unde a continuat să-și desăvîrșească cultura citind Péguy, Proust, Stendhal și Pascal. Susținut de soția sa, Marie-Louise, a murit în aprilie 1973, lăsîndu-ne descumpăniți. Aveam
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
patruzeci de zile te părăsește îngerul, luînd și șapte păcate de la cel din față. Cînd îți cade cuțitul din mînă și se înfige cu vîrful în pămînt sau în podele, o izbîndă mare ai să capeți. Cînd ți-a tot rugini cuțitul e semn că unul din casă a tăiat ceva de furat cu el. Dambla Cînd un om calcă pe urmele pe care au umblat ursitoarele, rămîne damblagiu. Omul damblagit e luat de dracu’; singur el cere să i se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le pomenește de ac; iarba cosită le spune de coasă. (Gh.F.C.) Cînd auzi pentru prima dată trăsnind, să-ți lovești încet capul cu o bucată de fier și să zici: „Capul ca lucrul acesta.“ (Gh.F.C.) Fierul e lucru roșu, pentru că ruginește. (Gh.F.C.) Fierul e ca ochiul, pielea sau ouăle de rac. Numai fierul și racul, din negre, se fac roșii la foc. (Gh.F.C.) Lîngă copilul singur în casă se pun lucruri de fier, foarfece, clește, sfredel, daltă, cuțit, frigare sau cel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
întîi în casă om sau copil cu capul gol, să știi că copilul moare. Acela dintre doi tineri căsătoriți care adoarme întîi va muri înainte. Moarte arată ori ție, ori nevestei, ori ibovnicei cînd vei zări într-o dimineață inelul ruginit pe degetul tău. Se crede că, dacă intră cineva într-o casă și i se pare că miroase a tămîie, în acea casă va muri cineva. Cînd se strică blidele din casă e semn de moarte. Cînd lucruri din casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe întuneric, unul din ai casei, mai ales o fată, să cearnă cenușă peste varză, fiind însă în pielea goală. Dacă îneci puricele în apă, vine ploaia. (Gh.F.C.) Pușcă Cînd se descarcă pușca singură, are să se întîmple ceva. Dacă-ți ruginește pușca neumblînd cu ea, n-ai noroc la vînat. Pușcașii leagă o coadă de iepure la cucoșul puștii, ca să tragă vînatul la ei. Vînătorii pun în pușcă nafură din ziua Paștilor, ca să tragă la ei vînatul. Cînd merge pușcașul la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Làpoș Lapoșul - Lăpușul - Leapoșul; Lucăceștii - Lucaciani - Lucăcenii - Lucăcește - Lucăceștii - Lupăceștii (!); Măgirești - Măgereștii - Măgireni - Măjerești - Mărgirești - Măjereștii; Nadișa - Nadèșa - Nadeșul - Nadija - Nadișe - Nădășeni - Nidișu; Onești - Oinești - Onceștii - Ioneștii; Palanca - Pălanca - Palanga; Pochița - Pochițul; Pralea - Prilea - Bralea; Răcăuți - Răcăuții - Răcăușii - Răscăuții - Văcăuții (!); Ruginești - Rugeneștii - Ruginoasa - Rujeneștii; Stănești - Stăneștii - Stăneasca - Sineștii - Stănceștii; Șăsurile - Șesul - Șesurile; Tuta - Tutova - Tuța; Valea Arinilor - Valea Arenilor - Valea Arinelor - Valea Rinilor (!); Zemeș - Gemeșul - Zămeașii - Zămeștii - Zămișul - Zăureașii etc. etc. Din punct de vedere onomasiologic, materialul topic din Valea Trotușului
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]