912 matches
-
hai să le punem sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
jur, împreună cu toate cuiburile de vrăbii, nimeni nu mai știe dacă fuseseră unii spânzurați, sau dacă-și uitaseră flintele atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Schimbă-te, schimbă Vârtejul nepoleit Cel de pe urmă Între noi pentru totdeauna Spaima trădării Mitralieră veche Pe metereze O singură amintire Mi-ai cîntat în somn Șirul vieților mele Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
în vocabularul politic românesc, metamorfoze ce amintesc de „filosofia" lui Humpty Dumpty, celebrul personaj carrollian: „Când folosesc un cuvânt, acesta are exact sensul pe care i-l dau eu." În același fel, termenul conservator îi desemnează inițial pe „reacționari", pe „ruginiți", pe „opuitorii reformelor", pentru ca, ulterior, să ajungă a indica o doctrină a moderației politice perfect compatibilă cu ideea de progres. Aceeași soartă o are cuvântul reacționar ce dobândește respectabilitate în scrierile politice ale lui Eminescu. Constantin Rădulescu Motru, la rându
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
în contre-jour în canatul ușii, nici.... (cert, în dimineața asta, plutind pe fața nemișcată a Mediteranei sunt într-o pasă nostalgică) i-l cântăm amândoi lui Nic, împreună cu altele pe care ni le mai amintim - Vezi rândunelele se duc... A ruginit frunza din vii...- ca să-i creăm un divertisment, să spulberăm ca pe o vrajă malefică melancolia vesperală a ceasului și să-l împiedicăm să ațipească, Doamne ferește, la volan. Și în felul acesta se perpetuează de fiecare dată la nesfârșit în
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune în mișcare începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
să-i pice lucrul din mână. "De ce nu scoți fereastra din țâțâni?" parcă o auzi pe nevastă-sa, însă el se încăpățână să prindă ochiul pe perete, fiindcă lemnul era destul de vechi și balamalele mai mult ca sigur că erau ruginite, iar, în asemenea cazuri, ai toate șansele să cazi din lac în puț și fie să rămâi cu fereastra în mână, fie să n-o mai poți pune la loc. De aceea e mult mai înțelept să te străduiești puțin
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
mă urmau orbi ținîndu-mă de mînă fără să știe ca pe un baston alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta ta toate par acum mai clare. Dimineața pe trotuar o monedă scăpată în băltoacă ruginește singură. Un umăr căzut deodată. Un vîrtej din senin. Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
muchii tăioase visul are muchii tăioase să te-ntorci în răscrucea de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii tăioase răsucite înăuntru suporți în palmă poemul e o literă oblică sfârtecând linia vieții
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
stat, președintele A.N.P.C. , au efectuat un control la firma „Tevit Carn“ S.R.L. din Voiteg, care produce și comercializează preparate din carne. Au fost constatate: în sala de fabricație, utilajele prezentau pete de rugină; în camerele frigorifice, structurile metalice erau ruginite, existând porțiuni din faianță lipsă; produsele: aripile de curcan, congelate, erau în vrac, fără elemente de identificare; ficatul și inimile de pui, congelate, aduse din import, nu aveau traducerea în limba română, iar caserola era impregnată cu suc de carne
Agenda2004-45-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/283015_a_284344]
-
peste canalul Strei în pădurea naturală, ca într-un parc forestier. Acum, în așteptarea toamnei, pe alei plesnesc capsulele de Buxus, se înroșesc conurile de Magnolia acumnata, arborele de plută își colorează frunzele concurând cu roșul purpuriu al viței canadiene. Ruginesc frunzele nucilor americani, ca și cele ale speciilor de Carya și Cercidiphllum cu parfum de cofetărie. Chiparoșii de baltă devin și ei purpurii, arțarii americani împrumută de la o zi la alta nuanțe galben-purpurii, gutuile japoneze ne cheamă cu parfumul lor
Agenda2003-38-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281498_a_282827]
-
în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția scrisului/ Nu este votată/ De guvernul furnicilor.// Noi toți vorbim/ Voi toți vorbiți/ Tot vorbim/ Pînă ruginește memoria lumii.// Apoi ne întoarcem spre noi/ Ca într-un muzeu al vîntului/ Unde oprim/ Literele să nu se facă cuvînt" (Muzeul vîntului). Natural, transpare și în aceste texte obsesia obîrșiilor. Dar solemnitatea genezei e amortizată de o modalitate metaforizantă
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
nimic de capul tău când te-a angajat Fred la salon. Au fost destui cei care i-au zis că face o greșeală. Undeva la țară, sub pământ, bătrânul fermier Byer își jelește parcul de autobuze de școală, care îi ruginește în ploaie. - Eram un bărbat la patruzeci de ani care-și pierduse slujba fără nici o vină. Am stat la linotip și mi-am văzut de treabă atâta timp cât a existat un linotip. - Ai lucrat în branșa lui taică-tău, îi amintește
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
în primul rînd, interpretările, ciocnirile de idei, ci fracturile din intelectualitatea românească, orgolii nemăsurate, voci megalomanice, o adevărată zarvă groenlandeză. Cam acestea au tansformat dosarul Sebastian într-un caz de "nesincronie" intelectuală. Obiectul dezbaterii profitabile apăruse, instrumentele discuției intelectuale erau ruginite rău. Prea puțini realizează acum cît de penibile sînt "certurile pentru putere" în "din ce în ce mai minuscula Republică a Literelor din Cetatea lui Bucur", cum o numește excelent Iordan Chimet. Perspectiva lui Chimet este șocantă - pentru că propune un ton moderat, de bun-simț
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
alt aspect: și anume, poziția oficiantului literar responsabil. Într-o veritabilă profesiune de credință. Dan C. Mihăilescu schițează un portret indirect al criticului de azi și sugerează ce ar trebui el să facă într-o lume dominată de „blogărime”: „...mulți-puținii ruginiți de vârsta mea nu au atenția ultrarapid distribuită a suricatelor, așa că au nevoie de - iartă-mi expresia, că nu e ironică - de niște panouri publicitare menite să rezume, să pună corect și eficient accentele, culorile, direcțiile, datele exacte de lansare
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
Vedea 23,56 Ipotești III 76.500 Derivația Olt - Vedea 237,15 Ipotești IV 27.500 Derivația Olt - Vedea 85,25 Nord Câlniștea 32.500 Derivația Olt - Vedea 100,75 TOTAL JUDEȚ: 144.100 446,71 5.10 Județul Vrancea Ruginești 23.300 Canal Siret - Bărăgan 68,73 Cotești - Râmnicu Sărat Nord 16.700 Canal Siret - Bărăgan 55,11 Biliești - Slobozia Ciorăști 25.000 Canal Siret - Bărăgan 77,50 (prov. Râul Siret) Gologanu - Nănești 28.000 Canal Siret - Bărăgan 92,40
EUR-Lex () [Corola-website/Law/117966_a_119295]
-
la provocarea măcelurilor prin televiziune, de la reanimări, spălări publice de biografii și pînă la tot ce-și dorea, mai mult sau mai puțin explicit, ochiul nostru lacom și abstinent. Vechile antene, confecționate clandestin prin fabricile sufocate de marfă nevîndută, au ruginit lent, privind melancolice în direcții vetuste, castraveții, guma de mestecat, cosmeticele, cafeaua și vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu de mult cu invidie, măcar pentru singurul
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
sa a ajuns să aibă culoarea pământului, el reușind astfel să se "camufleze" cu ușurință în mediul în care trăiește. Amou Haji preferă carnea putrezită de porc spinos și cinci litri de apă zilnic pentru sănătatea lui, dar din canistre ruginite de ulei. Fumează pipă cu fecale de animale, iar părul nu și-l tunde, ci îl arde la un anumit interval de timp. Iarna se încălzește cu o cască veche de război, scrie
Șocant! Cum arată omul care nu s-a mai spălat de 60 de ani - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62735_a_64060]