1,319 matches
-
că Înșiruirea tuturor acestor cuvinte pompoase, de ședință PCR, este complet lipsită de sens și rațiune, punem punct lucrărilor tov. Petru Necula dar nu trebuie să uitați că ne vom reîntâlni și cu alte trăsnăi din nebunatica „epocă de aur”, ruginită lamentabil În decembrie 1989. Ceaușescu și comuniștii, În general, s-au declarat În nenumărate rânduri adversari ireductibili ai capitalismului dar, cu toate acestea, documentele de arhivă ne dezvăluie contrariul. Republica Socialistă România permisese realizarea de societăți mixte cu o parte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
viață că “nu tot ce zboară, se mănâncă” și “nu tot ce vede bărbatul trebuie să vadă și satul”. Îți mulțumesc pentru Înțelegere. Iași, 15 martie 2005 Motto Ce sunt eu, Doamne, mă Întreb din când În când: o frunză ruginită, purtată-n zbor de vânt. Rădăcini Mi-am făcut intrarea În "lumea vremelnică" la jumătatea lunii aprilie de la sfârșitul primului sfert al secolului douăzeci (14 aprilie 1925), purtând amprentele luptătorului și ale vărsătorului. Da. Se pare că zodiacul și-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oaspeți. Mici și mari, cu carele Încărcate cu buți mari de lemn, boturi*, găleți metalice și coșuri de nuiele, mijloace necesare depozitării strugurilor destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri străbătea dealurile dintr-o parte În alta, la deșertarea primului bot de struguri, spre marea delectare a tuturor culegătorilor. În noaptea următoare culesului, bărbații tescuiau și depozitau mustul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Alte Forțe, care ne poartă prin viață și care fie ne protejează, fie ne dau mai ușor sau mai tare cu capul de pământ, ca să ne avertizeze că nu suntem nici singuri și nici cei mai puternici. Suntem doar “frunze ruginite, purtate-n zbor de vânt”. Finii Zaharia Toamna anului 1968 ne-a oferit câteva clipe plăcute. Primii doi studenți care au apelat la mine pentru a-și efectua lucrarea de diplomă, au fost: Zaharia Horea și Anton Lucica. Ultima și-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
culeg câțiva fragi. Sau, răcorindu-ne de zăduful verii În vreun râu, unii dintre noi se aleg și cu câteva scoici; bune și astea. Iar, dacă e mai priceput, și cu ceva raci; și mai buni. Sau acum, străbătând pădurile - ruginite ori Încă verzi - suntem atrași de ciuperci și de fructele pădurii; sau de vreo floare pentru Radio Iași la ai săi 55 de ani... De capul nostru, deci individual, ori chiar instituționalizat, ne asigurăm astfel, adică prin cules, o parte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ermetic închise, nebombate, neturtite, fără fisuri sau neetanșeetăți și neruginite. Cutiile nu trebuie să aibă fisuri suplimentare, iar în interior să nu prezinte aglomerări de aliaj pentru lipit sau suprafețe necositorite. În interior cutiile nu trebuie să fie înnegrite sau ruginite.Se admite prezenta petelor albastre violacee de sulfura de staniu. Caracteristici organoleptice tabelul 12.1 Proprietăți organoleptice Condiții de admisibilitate Aspectul conținutului : la rece(10°C) la cald(40°C) Masă compactă formată din bucăți de carne în suc gelificat
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
decât în cei trei ani precedenți. În privința numărului de victime de război, cei mai mulți cad victime israelienilor (dată fiind superioritatea mijloacelor, aceștia au, proporțional, mult mai puțini morți și răniți), dar pare a se apropia ziua când acest cazan sub presiune ruginit se va autodistruge. Rachetele Qassam, luările de ostateci, operațiunile sinucigașe și toate celelalte bricolaje de neoprit acum par pe cât de interminabile pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestei schimbări a fost scoaterea la pensie a preistoricului Beck, căruia i-a succedat Conrad Von Hötzendorf și de la luarea în stăpînire a Statului major de către acesta armata a primit un nou impuls. După o hecatombă de șefi de arme ruginiți și fosilizați, în fruntea marilor unități s-au văzut generali tineri, considerați foarte capabili (amărîta de campanie din Serbia din 1914 urma să infirme aceste judecăți favorabile în ceea ce îl privește pe generalul Potiorek, adus de la Innsbruck pentru a deveni
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
orice iluzie: „Am uitat undeva o parte din mine... Eram așa de atent să nu pierd nimic! / Numai fete urâte am întâlnit azi. / Fără mine întreg mă voi prăbuși. / Fără mine întreg nu mai sunt eu. Depărtarea mănâncă din orașul ruginit. / Taci... despre ce pomeniți? Grâu sub vânt. / În fiecare zi se prăbușește cineva...” Revenit din „morți” precum Lazăr altădată, poetul „vâslește în singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei - de fiecare dată erau douăzeci și unu în cap -, până ce femeia a intrat în compartiment și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se duc. Dar ce nu face omul pentru un prieten de demult! Când e la o adică, face, cum se spune, și pe dracu‟ în patru. Așa că după telefonul tău, m-am pus pe treabă, începând să cotrobăi prin cotloagele ruginite ale bătrânii mele memorii. și am constatat, nu cu surprindere, că, atunci când te străduiești, găsești câte ceva. Chiar dacă este vorba de vremuri demult trecute. M-a ajutat, poate, și faptul că, uneori, mă trezesc hălăuind, în vis desigur, pe coclaurile din preajma
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mă mărita cu Vâlcu am legat un stâlp drept și frumos, dar după ce a murit el, înainte de a mă mărita cu tat-tu, am legat un stâlp de salcâm cioturos, putregăios, strâmb și cu o căldare din tablă spartă și ruginită pusă în capul lui. Asta mi-a fost ursita”. Tot în noaptea de Anul Nou, punea douăsprezece foi de ceapă umplute cu sare, câte una pentru fiecare lună a anului, în covata cu mălai și le lăsa în cămară până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
avem noi aruncare în pulbere? Câte cenușărese sunt printre oropsiții fii ai neamului nostru (!), la care nu ne uităm, pe care nu le luăm în seamă, ci alergăm bolnavi după himere, după mere frumoase la vedere dar viermănoase, după frunze ruginite, după putreziciuni frumos împachetate ? Cum sacrificăm noi fondul fiind înșelați de formă ?. Cum disprețuim esența lucrurilor, de dragul aparențelor pentru ca apoi să plătim cu noian amar de lacrimi, sau chiar cu viața, propria noastră greșală. HRAM LA MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA.Vineri 11
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
disc. S-ar putea să fie bun la ceva fincă are discu ăsta mișto și pot să-l folosesc ca ceas din ăla cu timp. Zi-mi ce mai pun aicea. Am băgat niște șuruburi în benzina asta. Sunt cam ruginite, da’ cre că n-are nimica. Și firele alea le-am băgat într-o bucată mare de marmeladă, mă. Păi n-am d-ăla cum au ăia. ăia din filme, mă. Mai nasol e c-am uitat care-i firu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Aștept să iasă soarele. Știu că ploaia o să se oprească la un moment dat. Mă uit în ciobul de oglindă. Barba mi-a crescut până pe piept. Mii de fire albe. Ieri am vrut să o scurtez, dar cuiul de la foarfeca ruginită s-a fărâmat și foarfeca s-a rupt în două bucăți. Mă uit de o oră în ciobul de oglindă. Încerc să-mi număr ridurile și cicatricile de vărsat de vânt. Poate că lumina e de vină. Norii sunt prea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ecou ciudat. Amândoi L-am privit de la distanță. Dumnezeu se așezase pe malul lacului și pescuia cu un băț pe care-l găsise printre buruieni. Legase de băț o frânghie aruncată de niște turiști și folosea drept cârlig un foraibăr ruginit, iar drept momeală o bucățică de anafură. Hai să-L lăsăm în pace, am spus. Nici nu mă gândesc, ai spus tu. Vreau să-I cer un autograf. Hai, nu fi copil, am spus eu. Nu poți să-L deranjezi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bă, Piersic. Da, știu, frate, te rog încă o dată să mă ierți, nu știu ce am azi, dar nu prea sunt în formă. Tu ce faci? (Iar s-a blocat. Îi aud rotițele de la ceafă. Fac un zgomot de fier pe fier ruginit.) Păi, bă, boule, io te-njur de mă-ta și tu ce faci? Adică mă iei la mișto sau adică cum? Băă, te-am înjurat băă, îmi bag picioarele-n morții tăi, băă. (Deja urlă.) Da, știu, o adunătură de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să ai suflet, pentru o astfel de investiție. 9 februarie 2010 Ax mundi Motto: „Politica nu este o știință exactă” (Otto von Bismarck, Discurs, 1863) De prin ungherele întunecate ale politicii externe, a fost scos la lumină un obiect rupt, ruginit și prăfuit, de care lumea uitase,așa cum numai lumea știe să uite -, vechea axă București-LondraWashington, a fost sudat, lustruit și arătat uitucilor la oră de vârf, că uite, există, funcționează, produce efecte, securitate pentru toți. Rezematul pe o axă imaginară
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Micul Paris: „Furiosul comandant / Sabia-și ascute ...”, și obrazul mă oprește a spune mai departe, decât că avem alte priorități și alte necazuri. Nu-mi place deloc că președintele Țării mele joacă rolul iepurașului care agita în tren o pușcă ruginită și se lăuda că îi arată el leului. Leul, auzind (sunt și în lumea animalelor informatori), vine la războinic, îl ia cu o gheară de urechi, îl ridică, îl flutură ca pe o cârpă și îl întreabă: ce faci tu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
marea, femeia ieșind goală din valuri, toate astea semănau mult cu un vis, un vis frumos, prea frumos, sau cu o pânză celebră, în care strălucirea dimineții înlocuia cerul nocturn. Venus a lui Botticelli, cu lungul ei păr auriu, parcă ruginit... Dacă nu fusese vis, s-ar fi luat după ea. Totuși nu excludea ipoteza ca această zeiță cu coamă de foc să existe realmente. Și dacă exista cu adevărat, dacă nu era o invenție a neastâmpărului lui erotic, atunci o s-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie căutată altundeva. Locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe toți locuitorii buni de serviciu, din care 7-8 (o grupă) erau de serviciu pe câte o noapte care făceau, cum se spunea atunci, „căprărie”. Erau, în Lunca, până la 10-11 căprării. Semnul autorității în serviciu era dat de o baionetă ruginită cu care însemna că acea grupă (căprărie) era de strajă sau caraulă. Caporalul dădea fiecăruia sarcina de pază: primăria, școala, prin sat și la curte, la Sterian. Desigur se făcea de pază, dar de către cei din Filipeni - Slobozia și la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Noroc că ne-am echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care a grăbit, desigur, degradarea. În 1919, un alt trecător cu o memorie vizuală remarcabilă redă, cu exactitate, amănunte revelatorii: căsuța de zid pe jumătate ruinată, cu păreții dărăpănați, cu urma unor privazuri de ferestre în care stau înfipte gratii ruginite, un acoperiș care așteaptă gata să se prăbușească și cu o curte plină toată de buruieni ce cresc în liniște și se usucă; coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului, în vreme ce din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]