826 matches
-
aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce sunt, ele primesc un preaplin sufletesc. „Cămara de fructe” este pentru copil „raiul”, a cărui ușă este deschisă cu frică: „Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginie a raiului oprit [....]// Șovăitor ca robul ce calcă o comoară/ Din basmul cu o mie și una nopți, mă-nchin:/ Văd pepeni verzi-smaragde cu miezul de rubin -/ Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară”. Fructe sunt nu doar în cămară
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de sistematizare și mai
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
un „fiu al stepei”, în sufletul căruia sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia cântecului de dragoste. Conjugând notația realistă, în manieră tradițională, cu sugestia metaforică, poemele lui, nu lipsite de platitudini și stângăcii, impresionează prin puritate și spontaneitate, prin stilul sobru și muzical. Câteva poezii scrise
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Începe așa: „Slăvit fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence. Era ceva teribil de atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus o erezie, dar în același timp se întrebau dacă vorbele mele nu conțineau ceva adevăr. Într-adevăr, câțiva începeau să creadă în mine și m-au aprobat pe loc, orbește. O luăm pe aici, zisei arătând tunelul de culoare ruginie. Încetul cu încetul, oamenii pe care mă bazam începeau să mă urmeze prin tunelul care ar fi trebuit să ne ducă exact sub colegiu. Ultimul om rămâne la începutul tunelului, iar tu, zisei eu arătând spre cel din stânga mea rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-i crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura că nu mai are crengile goale, dar cu timpul începu să uite tot ce pătimise. Toamna când ceilalți copaci aveau frunzele ruginii și stacojii, brăduțul era iar nemulțumit de acele lui. Frunzele cele stacojii și aurii nu durează mult. Vântul le rupe și le aruncă", spunea cu înțelepciune mama puiului de brad. "Bucură-te că acele tale sunt verzi toata iarna", îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stâncile ieșite În afară și aglomerația de pietre de sub ei. Aplicară geometria pitagoreică pentru a face aceste tragice calcule și, În urma depistării unor urme de sânge, determinară „locul“ exact, o bucată ascuțită de stâncă acoperită cu pete Întunecate de licheni ruginii. Wyatt concluzionă: —O lovitură și dup-aia nu mai știi nimic. Dwight adăugă: — Să sperăm. Cei doi bărbați se Întoarseră cu raportul de pe teren. Walter fusese la câțiva pași de capătul podului și - Dwight pocni din degete - gata. O fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp, fervoarea și intensitatea orașului New York pe cale de a fi desemnate drept primăvară; sprijinit de o sofa portocalie moale, ca pielea; cu picioarele pe un covor finlandez ruginiu cu miez sau nucleu galben - cu fusuri mitotice; privind În jos la o stradă; pe acea stradă, o fereastră de croitorie pe care spiritul timpului prin acțiunea inconștientă a mâinii unui băiat Îi scrijelise augurul. E nebună specia noastră? Dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de mașini păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și drumul părea de un roșu ruginiu. Îmi parcasem mașina la capătul străzii. M-am Întors puțin și m-am uitat peste umăr, dar persoana care mă urmărise nu se mai vedea. N-aveam nici un motiv să mă Îngrijorez, chiar dacă-și făcea din nou apariția. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe dedesubt, așa că nu-i nevoie s-o mai mutați. — Bine. Hai! O burniță fină, aproape invizibilă, schimbă ruginiul pămîntului În culoarea uleiului crud. Probabil că genunchii și coatele băiatului vor avea aceeași nuanță. Ieși de sub mașină cu mingea Într-o mînă. — Cu cît mergeți pe oră? Cu o sută. — Ohooo! exclamă el și coborî În fugă panta de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna ruptă. În timp ce ea își făcea de lucru cu șervețelele pentru bebeluși și cu pungile cu scutece, JJ a scos un contur de buze ruginiu din trusa mea de machiaj (enormă), l-a apropiat de fața lui și a spus: Ca tine. Ce e ca mine? — Ca tine, a repetat, atingându-mi câteva dintre tăieturi, apoi arătând spre fața lui cu creionul. Ah! Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pământeano! Sunt încântată să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul i-a explicat ce se întâmplase cu portalul și apoi ne-am pus pe treabă. I-am ajutat să confecționeze frunzele ruginii, bruma cea argintie și stropii de ploaie. Când toate lucrușoarele au fost gata, am mers la portal, dar am realizat că nu am nicio modalitate de a ajunge înapoi acasă, ceea ce m-a întristat profund. Dar la un moment dat
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
dat, Regina, văzându-mi tristețea, mi-a spus că poate face o vrajă cu care să mă pot întoarce acasă. După ce ne-am luat rămas bun, Regina m-a trimis în lumea mea, unde toamna era deja așternută și frunzele ruginii dansau grațios în căderea lor din copacii înalți. Așa am aflat cum se formează un basm al toamnei și cât de importantă este munca în echipă. Cu toții ar trebui să lucrăm în echipă, pentru că doar așa vom reuși să ne
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne arate de-a dracu’ că-i mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da’ și noi avem stavolele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lawrence Învățase lecția. Profesorul și asistenții Îl păcăliseră de atâtea ori. Acum ei Încercau să-i sugereze că stă În fața lor cu rușinea desfăcută. Oliver nu era naiv. El era conștient că, orice s-ar fi Întâmplat, ascunsă de frunzișul ruginiu de dedesubt, bărbația sa se afla la adăpost de orice ochi străin. Abia el, bâjbâind cu mâinile, se Întâmpla să dea destul de greu de ea. Ce rost aveau aceste vorbe aruncate-n vânt? Puteau să-i facă orice, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jocul Ne palce muntele și marea și zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea țevile erau păstrate În continuare acolo, lăsate pradă ruginii. Unul dintre ceilalți doi ocupanți ai compartimentului citi cu voce tare inscripția și spune: Hm! Popescu Îl recunoscu după voce, fără să Întoarcă ochii spre el: era cel gras, cu ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de sânge, se strânge...
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și 17 sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firi mitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]