713 matches
-
poată deservi localitățile de pe traseu, atât la ducere, cât și la înapoiere, itinerariile au fost întocmite, în toate cazurile, în linie dreaptă. Din rândul factorilor rurali, 9 aveau plecarea din Fălticeni, 4 din Broșteni și câte unul din Borca, Pașcani, Ruginoasa, Lespezi, Gara Heci-Lespezi și Gara Liteni. Toate comunele erau străbătute de factori poștali, cu excepția comunei Dolhasca, deservită de servitorii primăriei. La Iesle, pe pârâul Suha Mare, cam la jumătatea drumului dintre Fălticeni și Broșteni, se preschimbau expedițiile poștale între aceste
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
exploatare a posturilor telefonice instalate în comunele Pleșești, Valea Glodului și Liteni. De asemenea, Direcția Generală a mai solicitat la 11 martie 1900 și a primit consimțământul prefecturii, pentru darea în exploatare a posturilor telefonice instalate în comunele Vașcani și Ruginoasa Pentru a se completa întreaga rețea telefonică, din cadrul județului, mai era nevoie la data de 6 octombrie 1900, să se lege între ele următoarele comune: Ciumulești cu Boroaia, 6 km; Boroaia cu Drăgănești, 7 km; Ciumulești cu Drăgușeni, 13 km
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Rădășeni, Mălini și mănăstirea Slatina (spital), din plasa Moldova de Sus; Ciumulești-Gane, Uidești, Boroaia și Bogdănești, din plasa Moldova de Jos; Broșteni, Borca, Fărcașa, Dorna, Mădeiu, Neagra Șarului și satul Panaci, din plasa Muntele; Pașcani, din plasa Siretul de Jos; Ruginoasa și Vașcani, din plasa Siretul de Sus și în comunele Dolhești, Liteni, Pleșești, Siliștea și Valea Glodului, din plasa Șomuzul. Din 38 de comune rurale, câte avea județul la acea dată, lista prezintă numai 25 telefonizate, dacă includem și comuna
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
telefonice(finale sau intermediare), numărul liniilor, schimbătoarele folosite etc - la Of. Fălticeni, centrală generală; în localitățile Broșteni, Mălini, Borca și la subprefectura Ciumulești, centrale telefonice cu cinci numere, iar la Valea Glodului, centrală telefonică, cu trei numere; la Pleșești, Bogdănești, Ruginoasa și subprefectura Pașcani, posturi telefonice intermediare, iar la Liteni, post intermediar cu Botoșani, prin comuna Fântânele; în localitățile Dolhești, Ciumulești, Baia, Rădășeni, Mădeiu și Dorna, posturi telefonice intermediare cu două linii, iar la Siliștea, Fântâna Mare, Sasca, Brădățel, Fărcașa, Vașcani
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
un telefonist la Oficiul Fălticeni. În anii următori, pentru a se putea face față lucrărilor de întreținere și exploatare a liniilor telefonice, s-au mai angajat cantonieri și telefoniste. Câte un cantonier, la Broșteni, în ianuarie și septembrie 1908, la Ruginoasa, în aprilie 1911 și la Valea SeacăăPașcani), în octombrie 1911. La Fălticeni, în aprilie 1908, în martie și în august 1914, au fost angajate trei telefoniste, din care una ajutoare, iar la Ciumulești, în aprilie 1913, a fost angajat un
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
circumscripțiile secundare. Toate comunele aflate la distanțe mari, față de Oficiul Pașcani, erau deservite de către factori rurali secundari. Întâlnirea factorilor poștali principali cu cei secundari, pentru predarea și primirea trimiterilor se efectua la Moțca, pentru comunele Timișești, Cristești și Drăgușeni, la Ruginoasa, pentru comunele Costești, Stroești și Hărmănești și la Miroslovești, pentru comuna respectivă. Pe oficii poștale, la 15 iulie 1948, factorii poștali rurali de circumscripție erau repartizați astfel: 13 la Fălticeni, 11 la Pașcani, 5 la Boroaia, câte 3 la Dolhasca
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
peste 8.700 de locuitori. Majoritatea comunelor(37) nu aveau unități poștale. Printre acestea se numărau câteva comune importante: Tătăruși, Miroslovești și Valea Seacă, având între 5.000 și 8.000 de locuitori și comunele: Cristești, Baia, Fântâna Mare, Dolhești, Ruginoasa și Stolniceni Prăjescu, cu peste 4.000 de locuitori. Pe țară, o unitate poștală rurală deservea în medie 11.400 locuitori. Cu excepția oficiilor Mălini și Liteni, care deserveau numai 8.867 și respectiv 12.007 locuitori, celelalte oficii depășeau cu
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
posturi telefonice se aflau la primărie și câte un post, la SART și la Domeniul Coroanei, iar la Lespezi, din cele 6 posturi telefonice existente, trei aparțineau comunei sau județului și celelalte altor abonați. La aceeași dată, primăriile comunelor Moțca, Ruginoasa, Dolhești, Valea Glodului, Ciumulești, Boroaia, Mălini și Lespezi aveau centrală telefonică. A doua centrală telefonică, la Mălini și Lespezi, aparținea Societății Anonime Române de Telefoane. De asemenea, orașul Pașcani avea centrală și 10 posturi telefonice. După trei decenii de utilizare
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de aparate telefonice instalate în cuprinsul județului. Alte 16 centrale telefonice, de diferite capacități, se aflau la sediul unor primării. La Pleșești, Valea Glodului, Preutești, Moțca, Cristești, Drăgușeni și Dolhasca, erau în funcțiune centrale cu trei numere, la Liteni, Dolhești, Ruginoasa, Ciumulești, Baia și Mălini, centrale cu cinci numere, iar la Lespezi și Boroaia, cu zece numere. Numai la primăria Pașcani exista o centrală telefonică cu 20 de numere. La aceste centrale erau conectate celelalte primării și unele instituții mai importante
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
spre folosire. Erau aparate “Siemens”(la Valea Glodului, Bogdănești, Boroaia, Drăgușeni etc), “Standard”ăla Râșca, Uidești, Drăgănești etc.) și “Ericsson”(la Fântâna Mare etc.). Nu se cunoaște soarta centralelor telefonice de la primăriile Pleșești, Valea Glodului, Preutești, Moțca, Cristești, Drăgușeni, Dolhești, Ruginoasa, Ciumulești și Baia. Dezvoltarea și modernizarea telefoniei Deși se obținuse importante realizări, rețeaua de telecomunicații din țara noastră era mult rămasă în urmă, mai ales în ce privește telefonia. Datele statistice indicau, că în România, în anul 1930, nu era decât un
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
telegrafică din județ nu suferise modificări. Numai pe linia Mălini-Broșteni nu se mai lucra. La data respectivă erau în funcțiune instalații telegrafice Morse la oficiile Fălticeni, Pașcani, Lespezi, Liteni și Mălini. Mai aveau serviciu telegrafic pentru public gările Dolhasca și Ruginoasa. Oficiile Fălticeni și Pașcani se foloseau de mai multe aparate Morse. După anul 1931, numărul acestora s-a redus. Sursa de alimentare cu energie electrică era produsă de baterii Callaud. Telegraful Fălticeni avea program de lucru permanent și se folosea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și cel din Fălticeni, dispuneau de schimbătoare elvețiene, fiind cele mai simple aparate de comutare, care permiteau punerea în comunicație a liniilor telegrafice între ele, precum și a liniilor cu aparatele telegrafice. În anul 1940, numai la gările poștale Dolhasca și Ruginoasa, era serviciu telegrafic permanent. Celelalte unități aveau programul de lucru redus. La oficiile Fălticeni și Pașcani Gară, între orele 08 - 24, la oficiul Pașcani Târg, între orele 08 - 21, iar la oficiile Lespezi, Liteni și la Gara poștală Muncel, între
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
La septuagenarul Boris Crăciun I-a fost leagănul și casa, I-a fost cântecul de mierlă: Prima dată-n Ruginoasa S-a jucat cu puța-n șperlă. A umblat prin multe părți, La urechi n-a dus paharul. Învățând abecedarul, A-nceput să scrie cărți. Când bătrânul Burebista La scos via a pus dacii, Și-a șters fruntea cu batista Și
La septuagenarul Boris Cr?ciun by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84141_a_85466]
-
a învățat pe Emil Constantinescu să repete gesturile lui Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii, care a pus bazele României moderne, personalitate intrată în legendele românilor. De altfel, același Emil Constantinescu și-a lansat campania electorală din 1996 la castelul de la Ruginoasa. Aici ajungem la clădirile-simbol, ridicate de politicieni în scopuri politice, tot ca “semne” ale trecerii lor și pentru translarea spre arhetip a mentalului colectiv. De la Piramidele faraonilor egipteni la Capitoliul Romei este un drum lung. Pentru a induce sentimentul forței
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în dreptul Hârlăului. Pietrișurile ce apar pe masivele înalte sunt de vârstă sarmațiană și provin din dezagregarea unor conglomerate. Terasele Siretului sunt paralele cu actualul curs, iar cele superioare se găsesc la înălțimi mai mari (peste 400 de metri) față de Șaua Ruginoasa - Strunga (I. Sîrcu, 1955). Relieful satului Brătești cuprinde o zonă joasă, corespunzătoare luncii Siretului, cu altitudini între 200 și 210 metri, și o zonă mai înaltă, a teraselor, cu altitudini între 225 și 400 metri. Platforma structurală principală se desfășoară
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
1955). Relieful satului Brătești cuprinde o zonă joasă, corespunzătoare luncii Siretului, cu altitudini între 200 și 210 metri, și o zonă mai înaltă, a teraselor, cu altitudini între 225 și 400 metri. Platforma structurală principală se desfășoară la nord de Ruginoasa, între localitățile Vascani, Hărmănești, Todirești, Stroești, cu înălțimi de 370-400 metri. După V. Tufescu (1937), acest platou neted numit “Platforma structurală Broscăria-Laiu” este un “ciudat crâmpei de câmpie înaltă”. În apropiere, la vest și sudvest de Hârlău, tot ca o
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cătune care s-au extins prin defrișări ale pădurilor din împrejurimi. Conform cercetărilor realizate de Chirilă F., rușii-lipoveni s-au stabilit în Bălușești după anul 1740 venind din alte localități rusolipovenești din Moldova. Despre satul lipovenesc Bălușești din cuprinsul Șeii Ruginoasa pomenește și geograful Victor Tufescu în lucrarea “Dealul Mare-Hârlău”. În prezent comuna Todirești curpinde trei sate: Todireștireședință, Stroești și Băiceni. 2. Analiza geografică a populației 2.1. Evoluția numerică a populației ruso-lipovenești În interpretarea datelor demografice referitoare la staroveri trebuie
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cu ardoare de tatăl său. Întors În țară În 1889, se angajează ca inginer specialist În construcția de căi ferate, aflându-se În subordinea lui Anghel Saligny. Așa ajunge să lucreze la calea ferată Iași Pașcani, locuind o vreme la Ruginoasa, În castelul lui Al. I. Cuza. Aici trăia acum principesa Maria Moruzi-Cuza, căsătorită pentru scurtă vreme cu fiul fostului domnitor, care a decedat Însă curând după căsătorie și care Îi lăsase Întreaga moștenire. Din aventura sentimentală a foarte tânărulului Ion
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
un adevărat martir al neamului său. Gheorghe I. Brătianu - ultimul mare vlăstar al ilustrei familii - se Înscrie În galeria celor mai valoroși intelectuali români de talie națională și universală, a politicienilor de cinste ai poporului român. S-a născut la Ruginoasa, judetul Iași, În ziua de 3 februarie 1898, ca rod al poveștii de dragoste dintre tânărul inginer Ion I. C. Brătianu și prințesa Maria Moruzi-Cuza. Deși tatăl l-a recunoscut imediat ca fiu legitim, căsătorindu-se doar pentru o zi cu
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
a Todirenilor. Următoarea informație certă este din 1751, iunie 25, cînd Hlipiceni apare între satele marelui logofăt Sandul Sturdza, boier de primă mărime, ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mii de locuitori. Aici ca forme de relief găsi dealuri și câmpii care aparțin Podișului Moldovenesc. În apropiere de Iași este coasta Repedea, care are o altitudine de 418 m, spre vest se află partea sudică a Dealului Mare, șeaua Ruginoasa și Strunga, după care dăm în lunca Siretului. În partea de nord, se găsește partea sudică a Câmpiei Moldovei, căreia i se mai spune Depresiunea JijiaBahlui. La est, sunt șesuri cu văi umede și inundabile, iar coastele dealurilor au tendința
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
casa regală. Populația dintre aceste două râuri a dus o viață de mizerie, înfruntând marea epidemie de tifos, lipsa de alimente, doctorii și încălzire. S-au construit barăci și corturi pentru spitale la Dobrovăț, Grajduri, Iași, în parcul castelului de la Ruginoasa, pentrucă spitalele din Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia făcea ravagii printre soldați, ofițeri, cadre medicale și civili, plus cei răniți de pe front care se găsea în județele din sud. Inamicul își aduce noi trupe de întărire
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind și proprietarul moșiei Todireni inclusiv satul Hlipiceni, hotărăște să se ridice în satul SloboziaHlipiceni o biserică. Actuala biserică s-a ridicat pe fundația bisericii vechi, este imobilul cel mai vechi și o dovadă grăitoare. Acest fapt mi-a fost
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a Todirenilor. Următoarea informație certă este din 1751, iunie 25, cînd Hlipiceni apare între satele marelui logofăt Sandul Sturdza, boier de primă mărime, ale cărui isprăvi au umplut epoca. Urmașii săi, Ioan, Ștefan și Dumitru, sunt începătorii ramurilor de la Miclăușenișcheia, Ruginoasa, respectiv cea a domnitorului Mihail Sturdza, cu descendență pînă în zilele noastre. De la logofătul Sandul, prin fiul Dumitru, Hlipiceni ajunge în stăpînirea vestitului Scarlat Sturdza, cel refugiat în Rusia, în împrejurări insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mii de locuitori. Aici ca forme de relief găsi dealuri și câmpii care aparțin Podișului Moldovenesc. În apropiere de Iași este coasta Repedea, care are o altitudine de 418 m, spre vest se află partea sudică a Dealului Mare, șeaua Ruginoasa și Strunga, după care dăm în lunca Siretului. În partea de nord, se găsește partea sudică a Câmpiei Moldovei, căreia i se mai spune Depresiunea JijiaBahlui. La est, sunt șesuri cu văi umede și inundabile, iar coastele dealurilor au tendința
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]