6,798 matches
-
deși Edward Logue, cel care a supravegheat „renovarea”, a fost Într-adevăr bombardier În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, În Europa, nu a avut, din cîte știu, porecla de Bombardierul, și nici nu cred că a inserat fotografii cu ruinele din Stuttgart și Dresda În CV-ul său. Și, deși templul original al mileriților a fost Într-adevăr transformat În teatru, clădirea respectivă a ars pînă la temelii În 1846 ; teatrul Old Howard, așa cum l-a cunoscut Firmin, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sir, răspunse Jones. — Cum așa? — E contrar uzanțelor, sir. — SÎnt de acord cu Jones, spuse domnul Rennit. Totuși, În ciuda părerii lui Jones, Rowe obținuse ceea ce voia. Ieșind pe strada răvășită de bombe, se Îndreptă spre cartierul Holborn, printre casele În ruină. Trăia de atîta vreme singur, Încît faptul că dezvăluise cuiva identitatea sa Îi dădea sentimentul că legase o prietenie. PÎnă acum, identitatea lui sfîrșise totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei străzi pline de ruine, din Holborn. Nu-i vina mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat că fusesem Închis Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei. Un mormăit dezaprobator răzbătu pe fir, pînă la urechea lui. Dați-mi, vă rog, legătura, stărui Rowe, și În clipa următoare auzi un glas pe care dac-ar fi Închis ochii pentru a nu mai vedea cabina telefonică și ruinele din Holborn l-ar fi putut lua drept al soției sale. De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
data asta, contactul trebuia să fie personal - prin telefon nu se putea transmite un cec! Dar ar fi preferat să se lase păgubaș; nu-l mai văzuse pe Henry din ajunul procesului... În piața Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a unui uragan, lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși numai Dumnezeu știe ce fel de ruină am ajuns eu Însumi. Poate chiar sînt un asasin. Domnul Prentice spuse repede, deschizînd din nou dosarul: — A, nu, de mult nu mai credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși numai Dumnezeu știe ce fel de ruină am ajuns eu Însumi. Poate chiar sînt un asasin. Domnul Prentice spuse repede, deschizînd din nou dosarul: — A, nu, de mult nu mai credeam că dumneata l-ai ucis pe Jones! Arăta ca un om care, aplecîndu-se deasupra unui zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu vă temeți, adăugă el, locul va fi Înconjurat de agenți... — Mie nu mi-e frică, spuse Rowe, privind ruinele acelea stranii. Vreau doar să știu... — E foarte grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes. — Să nu vă temeți, adăugă el, locul va fi Înconjurat de agenți... — Mie nu mi-e frică, spuse Rowe, privind ruinele acelea stranii. Vreau doar să știu... — E foarte grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am avea o mulțime de sinucideri... Cel puțin așa s-a Întîmplat În Franța. — De unde știți că n-au trecut granița? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le citise În copilărie nu se sfîrșea tragic. Și În nici una nu scria că trebuie să ai milă de cei Învinși. Ruinele Londrei formau În ochii lui Rowe fundalul eroic al propriei sale aventuri; nu-i apăreau mai reale decît fotografiile dintr-un album de propagandă. Văzuse Într-un asemenea album o fotografie care Înfățișa rămășițele unui pat de fier, suspendat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pare «perestroika» lui Mihail Gorbaciov, care a eșuat, dar în mod paradoxal a condus la prăbușirea comunismului în cea mai mare țară comunistă și în care s-a născut bolșevismul. Meritul acestui lider este incontestabil. Rusia s-a născut pe ruinele URSS-ului și regimurile comuniste din țările aflate sub influența sovietică s-au prăbușit și ele, deschizând drumul democrației. Acțiunea lui Gorbaciov a constituit o mare «reparație istorică». Totodată, comunismul s-a dezvăluit (fără a se mai ascunde sub diverse
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prin oferirea unor avantaje (inclusiv materiale), «iertarea păcatelor» de a fi avut cândva opinii ostile propagandei comuniste și chiar prin teama de represalii constând în amenințări sau șantaj. Cel mai prestigios forum al intelectualității - Academia Română -, a fost desființat și pe ruinele lui s au născut Academia Republicii Populare Române, având în cadrul ei intelectualii obedienți regimului. Aceasta, «înecată» de modelul sovietic și-a pierdut însă orice strălucire. Modelul stalinist a fost aplicat în toate domeniile, începând cu cel politic. În spatele «Cortinei de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
imposibilitate de a opera retehnologizări și restructurările necesare. Închiderea unor întreprinderi prin declararea falimentului nu înseamnă că totul s-a terminat. Cineva le-ar fi pus ulterior pe picioare, cumpărând acțiunile, cu terenul aferent în cadrul unor licitații deschise publicului. Pe ruinele unor societăți se pot înălța altele mai profitabile. Această lege 18/1991 privind fondul funciar nu a fost corelată cu alte legi, care ar fi trebuit să sprijine înființarea unor asociații agricole particulare și utilarea lor cu ajutorul unor credite cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au făcut ca țările lor să renască din ruine și, în domenii esențiale, să-i întreacă pe învingătorii lor, a rămas străin plaiului mioritic. Dacă economia capitalistă ar fi fost dublată, în România Mare de o democrație autentică (așa cum s-a întâmplat în Cehoslovacia), România nu ar fi fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tranziție, când, se pare că ceva este pe cale de dispariție și altceva se află în durerile facerii. Este ca și cum un lucru s-ar destrăma, s-ar descompune și s ar epuiza, în vreme ce un altul încă nedefinit, s-ar ridica din ruine.” Același autor P.P. Negulescu, sublinia în cartea sa că: „Lumii deznădăjduite de astăzi îi trebuie un adevăr, mai presus de orișice, o încurajare. Iar o asemenea întărire sufletească nu i se poate da decât arătându-i-se că drumul pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
concepție utilitaristă opusă idealismului, specifică în general oamenilor înstăriți, care cred că averea le sporește prestigiul în comunitate. Banii devin astfel un scop în viață, poate cel mai important. Cultul banului conduce însă la mari compromisuri, cel mai mare fiind ruina spirituală. Până la urmă, omul devine astfel un sclav al propriei dorințe de îmbogățire, indiferent pe ce cale, iar patima în cele din urmă îl distruge. Nu mai are prieteni adevărați, devine risipitor sau avar. Această mentalitate care sporește rolul banilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cercuri în nisip. Cercurile deveneau din ce în ce mai mari, Shuoke alerga cu bastonul în mână, sărind peste cearșafuri, călcând oamenii în picioare, făcând un cerc interminabil. Apoi bastonul începu să frigă, iar Shuoke intră cu el în apă. Observa pe mal o ruină care semăna cu Acropolisul. Shuoke i-o arată lui Suki și încercă să iasă din apă și să meargă la ea, dar un curent foarte puternic îl trăgea înspre larg. Iar când își întoarse privirea dinspre mal, Shuoke văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil că asta era țara aurului; când și-a dat seama de eroare, pentru palatul abia construit începea destinul lent al ruinelor. Mergând în urma unui servitor, căruia i-am dat calul meu în grijă, parcurg o serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în palatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]