715 matches
-
din 1870, Comună, Al Doilea Imperiu, Republică am aflat din ce mi-a povestit o dădacă bătrînă, superstițioasă și părtinitoare, care accepta fără discuție tabloul acestor evenimente și al regimurilor, așa cum fusese zugrăvit de imaginația populară. Prin intermediul ei am perceput rumoarea confuză care e ca un vîrtej al istoriei propagat în mediile țăranilor, ale muncitorilor, ale claselor de jos. Cînd o auzeau, părinții mei puteau să ridice din umeri. În acele momente, gîndirea mea47 ajungea, dacă nu la evenimentele înseși, măcar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memoria muzicienilor cultivați, instruiți și capabili să citească partiturile). Aceeași idee se regăsește în pagina unde Halbwachs opune istoriei tot ceea ce a știut despre războiul din 1870 și despre Comună de la un servitor care era un fel de mediator "al rumorii populare și al claselor de jos", rumoare care înseamnă o necunoaștere, căci este o istorie închipuită, fantastică, de care rîd părinții săi, cunoscători ai istoriei oficiale. Al treilea exemplu de necunoaștere dat (ca autocitare a articolului despre muzicieni) în Memoria
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
citească partiturile). Aceeași idee se regăsește în pagina unde Halbwachs opune istoriei tot ceea ce a știut despre războiul din 1870 și despre Comună de la un servitor care era un fel de mediator "al rumorii populare și al claselor de jos", rumoare care înseamnă o necunoaștere, căci este o istorie închipuită, fantastică, de care rîd părinții săi, cunoscători ai istoriei oficiale. Al treilea exemplu de necunoaștere dat (ca autocitare a articolului despre muzicieni) în Memoria colectivă, în legătură cu iluziile memoriei individuale, constă în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se plimbe „pe centru”, treceau, din curiozitate și pe acolo. A nu o face echivala cu o frustrare. Populația orașului fiind din ce în ce mai numeroasă, iar grădina dintre cele mici (50 de prăjini, spune un autor), în timpul promenadelor se produceau, inevitabil, înghesuieli, rumoare, cîteodată certuri și îmbrînceli. Scurte și nu îndeajuns de largi, aleile (acoperite cu prundiș, ulterior și cu „nisip de sub ciur”, mai „ușor de pietonat”) se întîlneau la mijloc, unde înconjurau un strat cu un pîlc de copaci plantați pe vremea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de milioane”! Fie din cauză că Despre starea autografului și Stațe burgheze, ieșite aproape odată, n-au ajuns în mîna acelorași lectori, fie din alte cauze, „fitilul” a ars, se pare, pînă la capăt, însă fără nici un alt efect decît o anumită rumoare prin unele redacții și instituții de cultură locale. Dînd la o parte ostentația gestului făcut de Viorel Savin, trebuie spus că el a atacat pentru că Ovidiu Genaru i-a dat ocazia să atace. Dacă acesta din urmă ar fi relevat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ori, dar (notez cu rușine) n-am făcut decît recent deducțiile sugerate de data înscrisă pe ea. 14 iunie 1947 înseamnă mai puțin de o lună înainte de sărbătorirea poetului de către orașul natal. înțeleg acum că apropierea evenimentului a produs o rumoare specifică printre intelectualii băcăuani: se întorcea „acasă” poetul onorat de Centru! Librarii - îmi închipui - au reacționat, scoțînd din depozite sau aducînd din alte părți volume din Opere și, posibil, din Stanțe burgheze. Faptul că exemplarul despre care vorbesc are numarul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acceptat de comuniști“, a precizat Manuel Pelmuș. Pentru început, el a realizat mai multe interviuri filmate cu câțiva dansatori cunoscuți în epocă și care se organizaseră în companii de dans underground. „Următoarea etapă este stabilirea traiectoriei spectacolelor care au creat rumoare în epocă. Vrem să facem și interviuri cu coregrafi tineri pentru a vedea care este percepția lor asupra acelei perioade, dar și a situației pe care au găsit-o în anii ’90“, a menționat Manuel Pelmuș. Tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care își instalau banda cu aplauze în subsolul Sălii Palatului, un șobolan dă buzna în hol, îl orbesc reflectoarele carului de la televeziune și, alergat de mașiniști și de securiști, o ia la goană spre scena unde Tovarășul își citește discursul. Rumoare, delegații, în picioare, strigă: omorâți-l! omorâți-l! Iar unul, trezit din somn de hărmălaie, răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
când îl vede (la noi cândva erau cuie în vârful bastonului...). O dată pe săptămână, pe o stradă anume, e târgul de vechituri. Se găsește aproape orice, la persoane de toate vârstele. E un spectacol fără muzică pentru că e doar o rumoare liniștită generată de tranzacții în șoaptă. Probabil or fi și hoți în aglomerația asta, dar... Castelele vilele palatele regale par modeste și se îngrijesc perfect. Nu mi s-a părut că istoria este preocupantă pentru cetățeni. Există prin edificii și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
directorul festivalului, Konstantin Schmidt, ministrul a mărturisit că nu știe de ce în acest an Ministerul Culturii nu a sponsorizat festivalul. „Voi face o anchetă ca să aflu de ce, dar promit că anul viitor ministerul va susține festivalul“, a spus Iorgulescu, stârnind rumoare. Ministrul Culturii, aflat la Sibiu pentru lansarea candidaților PNL, nu a uitat să facă și o mică referire la alegeri: „Nu am venit aici să fac campanie. De fapt, știu că Sibiul e liberal, după ce a fost Capitală Culturală Europeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de germană. În rest... Vienezii nu respectă mai deloc stereotipul german. Eventual aș putea spune că-s niște nemți balcanici: veseli, gălăgioși și foarte relaxați, umplu orașul în fiecare seară. De la Operă curg râuri de spectatori, dinspre terase se aude rumoare, pe străzile din centru lumea se plimbă și după miezul nopții... Ai impresia că nimeni n-are chef să stea în casă. Într-o seară am văzut și o scenă greu de imaginat pe undeva prin România. Mă plimbam agale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Ce ecou catastrofal ar face vocile răstite din coaliția de guvernare dacă de partea cealaltă nu s-ar lovi de un perete moale ca o pâslă. Cum ar fi dacă peste fiecare schimb de replici liberal-democrate nu s-ar suprapune rumoarea din PSD? Zice Hașotti că Băsescu bagă zâzanie în alianță, cere Crin Antonescu rediscutarea protocolului PNLPD? Acuză Ioan Oltean „orgolii necontrolate“? Ei bine, simultan, patru voci din PSD spun că Iliescu ar trebui să se pensioneze. Sau mai exact spun
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în preacinstitul fund, spre amuzamentul unui grup de japonezi care totuși au bunul-simț să nu mă pozeze. La standul Grasset, ascultam răbdători, luptându-ne cu somnul, rezumatele unor „bestselleruri“ franțuzești. La un moment dat, chiar în spatele nostru se iscă o rumoare apocaliptică. Mă uit la madame și o întreb din priviri ce se întâmplă. Îmi răspunde la fel de plictisită: „Umberto Eco“. Maestrul s-a așezat la o palavră chiar pe scaunul din spatele meu. N-am mai ascultat nimic până n-a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
lingvistic al unei epoci, vârste, generații... Mai simplu și mai puțin pretențios: e vorba de limba franceză, înlocuită ca limbă a intelighenției (și a comunicării în general) de limba engleză. Ca să fiu și mai clar, iată cum s-ar auzi rumoarea unei conversații a intelighenției din generația părinților noștri la o expoziție: — Ei, nu zău? Mon Dieu! C’est pas vrai! Un asemenea artist să rămână necunoscut! — Ce vrei, dragă domnule? Hélas, suntem la porțile Orientului, où tout est pris à
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
comisese. I s-a respectat voia și, în hazul tuturor, a citit: Când voi muri, măi fraților, Să mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-am fost un mare păcătos!" Dar, când încă nu se stinsese rumoarea produsă de ivirea pe lume a unui nou epigramist și încă atât de spiritual, iar Posteucă nu prididea cu strânsul mâinilor celor care-l felicitau, Păstorel a cerut din nou să fie ascultat: "Posteucă vrea să se-ngroape Când va
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
camioanele, mașinile speciale, pe jos, o mare de oameni în jurul meu, iată-i se suie pe aripi, pun mâna pe mine, mă trag și mă scot din carlingă, mă coboară, mă iau în brațe pe sus. Toți râd, plâng, o rumoare nemaipomenită. În această postură ajung la P.C. Primul care s-a repezit și mă ridică în brațe și mă sărută plângând: generalul Argeșanu, apoi ministrul cu toată suita prezentă, apoi, băieții mei, toți până la unul". O aterizare de maestru, a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se desfășura în prezența ofițerilor mei și a asistenților comandanților de grup și de escadrile. Atmosfera devenise încărcată. Nu! Nu! Și iar nu! E o nebunie! Tu, Vizanty, ai fost dintotdeauna omul extremelor. Un freamăt a străbătut asistența și o rumoare de ostilitate s-a făcut auzită. Ministrul n-a putut s-o ignore. Atunci d-l Rică Georgescu a intervenit cu o voce calmă și autoritară: Dar, d-le ministru, dumneavoastră ce propuneți? Din păcate, nimic, n-am nicio soluție
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
camioanele, mașinile speciale, pe jos, o mare de oameni în jurul meu, iată-i se suie pe aripi, pun mâna pe mine, mă trag și mă scot din carlingă, mă coboară, mă iau în brațe pe sus. Toți râd, plâng, o rumoare nemaipomenită. În această postură ajung la P.C. Primul care s-a repezit și mă ridică în brațe și mă sărută plângând: generalul Argeșanu, apoi ministrul cu toată suita prezentă, apoi, băieții mei, toți până la unul. Cucoanele de la Crucea Roșie, prezente
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
actuale. De „ziua morților“, cimitirul, ale cărui picioare stau înfipte în inima urbei, devenea feerie misterioasă, cu mulțimea încărcată de flori, mai ales crizanteme, urcând aleile destul de repezi, pietruite, dar pline de noroiul celor care coborau în șuvoi gălăgios, cu rumoarea neîntreruptă ce se ridica dintre mormintele arzând de lumânări, parcă grădina celor duși ar fi prins viață, cu coruri de tineri cântând în jurul locașului de veci al unui fost profesor al lor, cu porțile criptelor nobiliare deschise, unde flacăra lumânărilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rezista prin forță și veți fi constrînși să impuneți pentru siguranța voastră, protectoratul acestor populații rebele. Domnilor, trebuie să vorbim mai tare și mai sincer! Trebuie să spunem deschis că într-adevăr rasele superioare au un drept în raport cu rasele inferioare... (Rumori în mai multe bănci în extrema stîngă. Diverse intervenții). Repet că există pentru rasele superioare un drept, pentru că există o datorie pentru ele. Ele au datoria de a civiliza rasele inferioare... (Semne de aprobare pe aceleași bănci din stînga, noi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
altele:"Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos! El este Cel ce a plecat cerurile, și S-a pogorât pentru păcatele noastre, și S-a născut din Sfânta și curata Fecioară, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. Mare rumoare a iscat între cei de față și toți au hotărât:"Să piară!". Și arhi diaconul Ștefan a pierit, cu ochii spre slava lui Dumnezeu, bătut cu pietre, devenind, prin propria hotărâre, întâiul mucenic întru credința lui Hristos. Minunata poveste a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
altele:"Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos! El este Cel ce a plecat cerurile, și S-a pogorât pentru păcatele noastre, și S-a născut din Sfânta și curata Fecioară, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. Mare rumoare a iscat între cei de față și toți au hotărât:"Să piară!". Și arhi diaconul Ștefan a pierit, cu ochii spre slava lui Dumnezeu, bătut cu pietre, devenind, prin propria hotărâre, întâiul mucenic întru credința lui Hristos. Minunata poveste a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fremătătoare, vie, o mișcare tensionată care pune în mișcare și în vedere. Abia acum, după zvonul rostirii care vine de departe și apare cel dintâi, ceea ce semnifică și ia glas începe să se vadă, se ivește în lumină. Premers de rumoarea distanțelor parcurse, semnificabilul ajunge la vedere, în trupul fluctuant al imaginii: "a vegheat ca un diamant în falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bucurie sărbătorească în urma găsirii a ceea ce tânjeai să-ți fie odată aproape și văzut în toată splendoarea, din acest imn de bucurie și adorație fără ostenire, din această cumpănă în care ai dori să rămâi pe veci, nemișcat, în această rumoare a unor zori ce numai ochii cântători ai spiritului în veșmântul slavei îi pot cuprinde, ochiul se întoarce, se rotește asupra lumii în contemplație", "se simte chemat îndărăt să întoarcă fața, să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un spațiu creat de imagine, în imaginea liniștii și creșterii, "liniști suind iederi nalte pe ziduri,/ Tăcere în care luceferii cresc". Ceea ce ia trup și se înfățișează imaginal dislocă spațiul real al lumii dezertate, coagulându-și ființarea în amuțirea oricărei rumori care ar mai aminti de realitatea vreunui loc. Semnul pe care îl fac imaginile nu numai că semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]