4,629 matches
-
cu Idealul.“ Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea ne pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic. / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ „Tantale morphe dans la soif du signe. / Clavicule rêve rompue quadrantique. / La plume avec B. / marchant Canossa serpent latin. / caudin-joug affamé en Arpia.“ Versiunea franceză ne oferă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să aibă acea logică a absurdului pe care a inventat-o Eugen Ionescu): „Doamna procuror apare, fantomatică, și le pune o hârtie pe funie, la mijloc, după care dispare. Amândoi se aruncă și își iau câte o jumătate din hârtia ruptă. Pot să-și dea în cap.“ În mod curios, în piesele de teatru scrise de Ion Jurca Rovina există numeroase indicii că dramaturgul s-ar referi la lumea noastră, de azi. Dar nimeni nu a auzit, în lumea noastră, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră gîndurile singuraticului drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja băut și fără cinci lei. Unde mai pui că se poate să și... Țîncul ăla știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede urmărit de căprioară. Zînica plînge și ea cînd aude povestea. O să-l cresc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea din sat și nu numai. Cel mai afectat era, cu siguranță, Simion Bratu Jr., profesor mare la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai repede la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd și nici așa de înalt nu mai era. O gîscă cu un picior rupt se chinuia să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea, se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se afle în vorbă. Se descurcă ele. Mă refer la... Sînt tinere... Păi, la asta ne referim și noi, rîd amicii. Ce, parcă noi vom rămîne sfinți acolo? Vasile este înțepat drept în inimă. El n-ar fi acceptat în ruptul capului să facă schimb cu... Eu nu pot pleca. Eu sînt mulțumit la mine în țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe acolo, te chemăm și pe tine. Vasile nu s-a îmbătat deloc. Era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care tocmai este în curs să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi dobitocule? La o astfel de interpelare nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus la loc. Șișu avea o mulțime de dușmani, care erau de aceeași teapă cu el și cercul bănuiților era destul de mare. Polițistul cel bătrîn a mirosit ceva, a tras șapca peste ochi și a continuat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale de vagabond, Laurențiu trecea pe lîngă un cojocar. Acesta avea o mică chichineață și, cît era ziua de lungă, cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care îl studia Laurențiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe mata! Ba da, dom' profesor. La toate aveam note bune... Dom' Laurențiu, să nu-mi spui că din cauza unui profesor te-ai împotmolit! Să mor eu dacă nu-i adevărat. Eu nu te cred. Eu sînt profesor și în ruptul capului nu pot să admit o astfel de acuzație. Laurențiu tace și-și vede de treabă. Cojocul meu capătă un aspect excelent și inima îmi crește de bucurie. Cînd dau să plătesc, cojocarul refuză: Mai am nevoie și de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Evident că patronul l-a mîngîiat pe cap, l-a recompensat cu te miri ce și l-a încurajat să o țină tot așa, că în față îi stă o carieră strălucită. Un mare boss al orașului nu dorea, în ruptul capului, să ofere un teren, foarte bine plasat, patronului de ziar. O să regreți, amenință patronul. Du-te dracului de cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe un drumeag la stînga. Cepoi pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai au pe la cine veni. Mai tîrziu, cine știe. Sîntem și noi la vremea cînd "azi ești și mîine nu mai ești". Ce putem face, mami? Te doare picioruțul? Moș Ilarion o pipăie blînd și concluzionează: Nu, nu-i nimic rupt. De data asta am avut noroc amîndoi. Baba Catinca pune capul pe pieptul moșului și plînge abia auzit. De ce plîngi, îmi rupi inima, așa este viața. Așa-i viața, dar mi se pare că noi suferim foarte mult, prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu moare, dar o să mă țină minte. Vorba este abia inteligibilă, gîfîită și cuvintele le pronunță cu dificultate. Ce ai la gură? Mi-a rupt maxilarul. Rodion îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gol pe dinafară, departe de alte stări dimensionate și redimensionate ale lumii, pradă în confortul propriei răni, singur la masă cu singurătatea: Cine dracu a invitat lașitatea la mine în pat? Ajunge, nu se mai poate această stare de funie ruptă! Rătăcea prin lume. Nu căuta și nu se căuta în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple cu cineva. De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare! Dă-i în pula mea de labagii, cu 700 pe lună vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața, le așez în același loc. La 4, meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de front rupt începea slujba. Durerea transfigura virtuțile, egoismul mântuirii rodea ca o carie. Se spune că boala aduce la suprafață tot ce este mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Buna Vestire" și de "Întâmpinare", jumătate de cană; miros de pește nici în cutiile de conservă linse de câini. Cum să nu dai mână liberă unui duhovnic ce-și ținea turma aproape, chiar dacă unii nu se puteau adapta nici în ruptul capului atmosferei cazone din schit?! Auzi, părinte Ilarion, noi am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]